ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3439/2012

C. Ca mecanic a lucrat la depourile I. Ploiești, Buda, Cîmpina, J. Constanța (în 1951) și Buzău, de unde s-a pensionat medical la 01 decembrie 1966. Pe Decizia de pensionare nr. 11 am găsit o adnotare din 1 august 1977 <nu se majorează> (se referă la pensie, pentru edificare, vezi procesul - verbal din 19 septembrie 1979 de la dosar). Am efectuat această verificare, întrucât din declarația fără prestare de jurământ a numitului K. din 11 septembrie 1979 rezultă că C. a afirmat că <în țara noastră nu ar exista dreptate, deoarece el nu are pensie mare, iar altora nu li se ajunge nici pentru întreținerea. Cu această ocazie, am constatat în dosarul de pensie a lui C. și o adnotare din 17 noiembrie 1966 ce se referă la trecutul lui politic - citez din declarația sa: <în perioada 1948 - 1949, am fost reținut de către organele de securitate pentru motivul care nu-l cunosc și mi s-a dat drumul fără a mi se spune motivul pentru care am fost reținut, reluându-mi imediat serviciul, nedându-mi nici-o justificare pentru timpul de mai sus>. Pentru a mă edifica asupra acestui aspect, cât și asupra trecutului său politic și penal, am studiat atât Fondul Informativ, cât și Fondul Penal din arhiva organelor noastre, ce se referă la persoana sa, și am constat următoarele: C. a fost arestat la 2 iunie 1948 în cadrul organizației subversive, descoperită în munții Buzăului, punctul <Fundul Măselii>, com. Lopatari, condusă de L., moșier, dr. M. și avocatul N., toți legionari, care a cuprins și grupul condus de O. de la depoul I. Buzău. care lucra împreună cu obiectivul. (Atunci au fost arestate 142 persoane, din care 30 au fost puse în libertate). Acesta a fost reținut de organele X.X. Buzău pentru omisiune de denunț, până la 21 octombrie 1949, în baza declarației lui P. legionar (membru component al grupului, în prezent decedat), din care a rezultat că C. a cunoscut despre reorganizarea elementelor legionare de la depou și din Buzău și fiind văzut veșnic nemulțumit și criticând organele de partid, P. l-a solicitat a se înscrie la ei, dar el nu a acceptat. Din lipsă de probe concludente nu a mai fost judecat și nici condamnat, fiind pus în libertate la data sus - menționată, odată cu R. (arestat la 4 august 1948, acum de 57 ani, care la scurt timp 16 aprilie 1950 se căsătorește și obiectivul l-a cununat). Cu ocazia punerii în libertate, C. a fost recrutat de plt. de securitate S. din cadrul Z.Z. Constanța - Serviciul II, Bir. 23, primind numele conspirativ de <T.> și abandonat în 1953 de X.X. Buzău, pentru faptul că era palavragiu și s-a desconspirat față de U., președintele comitetului de întreprindere din depoul I. Buzău. - La 18 sept. 1958 a fost reactivizat de secția Trafic Feroviar Ploiești, pentru a lucra informativ pe O. (acum pensionar în București) cu care se află și în prezent în relații de prietenie și se vizitează reciproc, și abandonat la 21 februarie 1961 de cpt. V. pentru sustragere de la colaborare și deconspirare. - La 08 octombrie 1960, în timp ce se stabilise cu serviciul la depoul I. Buzău și predat ca informator în legătura organelor X.X. Buzău, a fost prelucrat cu alte trei elemente pentru abateri și lipsuri la serviciu; a urmat să-i se desfacă contractul de muncă, dar la intervenția organelor noastre s-a renunțat la această măsură. La această prelucrare el a negat faptul că ar fi fost legionar și a cerut să i se prezinte documente precise referitoare la învinuire. A mai afirmat că, dacă nu le va putea combate, va cere să fie împușcat. Urmare declarației de mai sus, întrucât la dosar nu s-au găsit alte materiale din care să rezulte că a activat în organizația legionară, mr. X. a propus și s-a aprobat la 25 septembrie 1967 scoaterea lui din evidență ca legionar (problemă în care a fost trecut la 28 mai 1962). - Deoarece la 18 martie 1968, tov. col. Z. a ordonat ca obiectivul să fie supravegheat informativ prin mapă de lucru (închisă la 18 mai 1968 prin trecerea lui în baza de lucru), mr. Y. s-a preocupat de verificarea lui dacă în trecut a fost legionar și în acest scop la 19 octombrie 1968 a întocmit un raport în care arată că l-a vizitat pe C. la domiciliu și la întrebarea pusă dacă a făcut politică legionară i-a răspuns: <că el a avut de învățat multe de la legionari, pentru că erau oameni hotărâți. Că în anul 1938, când lucra la Iași, a fost și el la două ședințe legionare ce au fost ținute de studenți, însă nu a vrut să se mai ducă întrucât îl obliga să plătească cotizație și el nu avea bani>. Alte materiale referitoare la faptul dacă a fost legionar nu s-au mai întocmit. Continuându-se supravegherea lui informativă și stabilindu-se că întreține relații cu unele elemente legionare din Buzău și alte localități, i s-a propus să colaboreze din nou cu organele noastre, dar a refuzat (subl. dosar informativ). A mai furnizat doar o notă despre constatările și observațiile făcute în timpul vizitei efectuate în luna august 1968 împreună cu soția și fiica sa la rude în U.R.S.S. respectiv la tatăl său în Hîncești, mama și sora sa în Chișinău de a căror situație materială a rămas impresionat, apreciind că <trăiesc foarte greu>. Fiind lucrat prin dosarul de față, s-a stabilit atât pe cale informativă, cât și prin declarațiile instrumentate fără prestare de jurământ de la numiții A.A., B.B. și K., faptul că C. pe fondul unor nemulțumiri personale, ca și în trecut, face unele afirmații dușmănoase la adresa regimului - <că în țară nu ar fi dreptate, iar unele măsuri luate de stat nu ar fi bune>. Ascultând emisiunile postului de radio <C.C.> a colportat știrile ce s-au referit la Sindicatul Liber al Oamenilor Muncii din România -n. D.l., afirmând că asemenea sindicate a încercat să facă și el în urmă cu 30 ani și că din această pricină a fost arestat. <Că astfel de acțiune ar fi posibilă dacă nu s-ar depinde de stat>. Asemenea discuții cu conținut dușmănos le-a avut în unele ocazii și împreună cu E., care l-a cunoscut în timpul serviciului la I., cu care se găsește în bune relații. 2) Despre E. am stabilit că este de profesie cazangiu I., în prezent pensionar din 01 august 1959. Din materialele de arhivă. rezultă că: în anul 1934, în timp ce lucra la depoul I. Buzău, a activat în organizația Partidului Național Liberal din orașul Buzău ca membru înscris de fostul primar D.D. (decedat). Iar în anul 1937 s-a înscris în organizația legionară ca membru de la depoul I. Buzău, acționând în cuibul <E.E.> condus de F.F., împreună cu. Nu a participat la rebeliune (subl. D.I.). Dintr-o declarație din 25 februarie 1938 rezultă că ar fi făcut parte din P.N.C., dar pe aceasta obiectivul a contestat-o. Din declarația lui G.G. din 05 ianuarie 1967 rezultă că după 1944 ar fi fost și membru Partidului Comunist Român, unde ar fi provocat și dezordine și exclus la verificări, dar din declarația obiectivului de la arhivă nu rezultă să fi fost întrebat asupra acestui aspect. Pentru poziția sa dușmănoasă a mai fost avertizat la 07 ianuarie 1967, 29 martie 1968 și 26 iunie 1976, când a fost invitată și fiica sa, H.H., contabilă la I.I. Buzău. Atât C., cât și E. sunt apreciați ca niște palavragii și reclamagii, neluați în seamă de cei cu care discută. Având în vedere situația operativă prezentată propunem: 1. A se aproba chemarea numiților C. și E. (subl. ofițer) la organele de securitate (subl. ofițer) Buzău și audiați separat, pentru a-și preciza poziția și relațiile dintre ei și alte persoane ce apar în materiale, după care să fie avertizați la sediul organelor de securitate Buzău.

După audierea și avertizarea (subl. ofițer) lor, să se continue supravegherea lor informativă, prin rețea, biroul <S> (interceptare corespondență - n. dosar informativ) și chiar Tehnică operativă - n. dosar informativ și subl. ofițer, în cazul lui C., care are telefon pentru a cunoaște efectul măsurilor luate.

La închiderea dosarului (subl. ofițer) să se selecționeze materialele informative și de verificare, cu copierea celor în care apare E. și clasarea la fondul său operativ.

Când va fi audiat C., să se insiste a ne da date scrise despre activitatea legionară (subl. ofițer) din trecut (subl. dosar lnformativ).", vol. 2, filele 3 -

Prin nota analiză privind dosarul de urmărire informativă împotriva lui C. și legătura acestuia E., zis J.J., foști legionari din Buzău avertizați primul la 7 noiembrie 1980, al doilea la 8 noiembrie 1980, din 12 august 1980, aprobată la 14 august 1980, semnată olograf de mr. B., Unitatea Specială Buzău, se menționează: „Din analiza materialelor informative obținute după avertizarea acestora rezultă următoarele: întrucât din materiale apărea în relații în trecut cu numitul O., fost șef de cuib legionar condamnat cu domiciliul în București, a rezultat că C. își manifesta neîncrederea în acesta și-l desconsideră, pt. motivul că și-a lăsat soția în fapt și trăiește cu o concubină. Și O. am stabilit că îl evita (subl. ofițer) pe C., fiindcă a auzit că este urmărit de securitate (subl. ofițer). Acesta a discutat față de alte persoane, cât și față de sursa <K.K.> (nou introdus pe lângă obiectiv, dar cu relații mai vechi) <că a fost invitat la sediul Securității, unde timp de 12 ore a fost anchetat - subl. ofițer - și i s-a pus în vedere să-și țină gura și și-a luat un angajament să fie mai atent asupra modului de exprimare - subl. ofițer>. Este amărât că i se va demola casa, dar intenționează să-și cumpere apartament. Atât din controlul <S> (interceptare corespondență n. dosar informativ), (tehnică operativă - n. dosar informativ) și <Filaj> nu rezultă aspecte deosebite (subl. dosar informativ). Se precizează în nota - sinteza din 31 iulie 1980 că C. P. este văzut cu treburi pe lângă casă, îngrijește grădina în folosință, iar în relații de vizită a fost identificat cu familia L.L. În cele 6 luni de la avertizare nu a mai fost semnalat cu poziție (subl. ofițer) dușmănoasă sau relații suspecte (subl. dosar informativ). Nici E. după avertizare și până în prezent nu a mai fost văzut să se întâlnească cu C., cu toate că a apărut la discuțiile unor pensionari ce se refereau la lipsa unor produse de pe piață, cât și alte aspecte (subl. dosar lnformativ) dar nu de natură dușmănoasă (subl. ofițer). E. nu a mai discutat dușmănos la adresa politicii partidului (subl. ofițer) și de cele mai multe ori mai mult a ascultat la cei care discutau (subl. ofițer). Aceasta fiind situația operativă prezentă în dosarul de urmărire informativă propunem: 1) A se aproba închiderea acțiunii informative (subl. ofițer). 2) A se fotocopia o parte din materiale privind pe E. (cele mai esențiale) și conexarea lor la dosarul obiectivului. 3) Încadrarea lor informativă (subl. ofițer) în continuare, pentru a stabili dacă aceștia își schimbă comportarea (subl. ofițer) sau se mențin pe aceiași poziție, am în vedere că sus-numiții cu ocazia unor evenimente mai deosebite au păreri negative (subl. ofițer). E. cu toate că este în vârstă de 82 ani este la 4-a avertizare (subl. ofițer).", vol. 2, fila 1. Instanța a mai reținut că în cuprinsul observațiilor la Nota informativă, din 15 aprilie 1980, întocmite și semnate olograf de mr. B., V.V. Buzău se menționează: „C., fost legionar, este lucrat prin Direcția de Urmărire Informativă (dosar de urmărire informativă), care a fost avertizat (subl. ofițer) de organele noastre la 7 februarie 1980 pentru poziția dușmănoasă avută (subl. ofițer). Sarcini: Informatorul a fost dirijat în continuare a merge la C. acasă, când obiectivul va fi vizitat de (subl. dosar informativ) O. din București, fost condamnat (subl. ofițer) politic și șef de cuib legionar, ce a activat în Depoul I. Buzău împreună cu C. A ne stabili discuțiile care le poartă si problemele interesați reciproc (subl. dosar informativ). Măsuri: Obiectivul va fi verificat și prin informatorul <M.M.>, din legat tov. It. col., vol. 2, fila 41. În Nota informativă, sursa „K.K." relatează: „Sursa vă informează despre C. următoarele: acum aproximativ 10 zile, în urma unei vizite la domiciliul său, mi-a declarat că este sâcâit de organele de securitate (subl. ofițer), fiind vizitat des de un tov. colonel (subl. ofițer) care nu-i dă pace. Soția fiind bolnavă de inimă (subl. ofițer), se teme să nu fie arestat (subl. ofițer) și este hotărât ca în una din zile să închidă poarta, să nu mai (subl. ofițer) răspundă. La discuții nu a participat nimeni, întrucât soția și fiica erau la serviciu.", vol. 2, fila 41. Cu privire la Dosarul având nr. x - „Învățământ superior" ce documente privind supravegherea informativă a mediului universitar (Facultatea de Limba și Literatura Română, în cazul vol. 87) au fost reținute a fi relevante următoarele documente care atestă calitatea de lucrator al securității conform art. 2 lit. a): Adresă a V.V. Buzău către Inspectoratul Municipiului București - Securitate, din 07 noiembrie 1978, semnată olograf de mr. B., ofițer de cercetare penală, V.V. Buzău, document în care se menționează: „Rugăm a se verifica și comunica cât mai urgent dacă numitul N.N., profesor de limba rusă la liceul din Buzău, în perioada 1951 - 1955 a urmat cursurile la zi (subl. ofițer) sau fără frecventă ale Universității București. (Facultatea de Literatură Rusă și Română) așa cum precizează el în datele biografice, deoarece în perioada indicată la cartoteca de la evidența populației (subl, ofițer) a miliției oraș Buzău apare cu «domiciliul obligatoriu> în localitățile Olaru și Rosetti din județul Ialomița,(subl. ofițer) care i-a fost ridicat în anul 1955. A se preciza dacă apare cunoscut în arhivele organelor noastre pe timpul cât a funcționat în facultate și eventual motivul pentru care i s-a aplicat măsura <domiciliului obligatoriu> (subl. ofițer). Acesta în prezent apare în relații cu cetățeni străini și este (subl. dosar informativ) autorul unui document cu conținut dușmănos, cu domiciliul (subl. ofițer) stabil în Buzău.", vol. 87, fila

Nota D.I.: Inspectoratul de Securitate al Municipiului București a răspuns prin adresa din 22 noiembrie 1978, adresă în care se menționează: „La adresa dv. din 7 noiembrie 1978, vă comunicăm că numitul N.N. nu se identifică ca student, în perioada 1951 -1955, la Universitatea București.", vol. 87, fila 8. Din analiza Dosarului nr. x având ca titular O.O., fost condamnat 4 ani închisoare corecțională în anul 1960 (subl. ofițer) și 3 ani interdicție corecțională, fiind vinovat de uneltire contra ordinii sociale au rezultat următoarele: - La data de 11 noiembrie 1975, s-a început urmărirea informativă a celui în cauză, deoarece este semnalat de rețeaua informativă cu comentarii necorespunzătoare la adresa conducerii superioare de partid și de stat (subl. dosar informativ). În anul 1980 s-a trecut la avertizarea (subl. ofițer) sa, iar în 1981 s-a încetat urmărirea informativă în caz. Din unele informații existente, rezultă că O.O. se situează și în prezent pe o poziție necorespunzătoare sub. ofițer), motiv pentru care propunem supravegherea informativă a obiectivului (subl. ofițer).", vol. 3, fila 1. Perioada: 1988. Documentele relevante în ce privește calitatea de lucrător al securității conform art. 2 lit. a) au fost următoarele: - Observații la Nota informativă, din 10 octombrie 1986, întocmite și semnate olograf de It. col. B., V.V. Buzău document în care se menționează: O.O. fost condamnat politic fost avertizat de organele noastre. Sarcini: A fost dirijat în continuare a ne reda dacă se menține pe această poziție. Măsuri: O copie la It. mj. P.P., pt. a-l verifica și pe alte linii informative (subl. dosar informativ).",vol. 3, fila 61. În Nota informativă, sursa „R.R." relatează: „Vă informez că îl cunosc pe O.O., intru des în discuții cu el (subl. dosar informativ), dar nu l-am auzit să discute dușmănos la adresa conducerii de stat. Discută despre servici, despre sarcinile zilnice și atât (subl. ofițer). Este bun prieten cu contabilul șef S.S. Rămâne în atenție.", vol. 3, fila 61. Observații la Nota informativă, din 23 septembrie 1987, întocmite și semnate olograf de It. col. B., V.V. Buzău, document în care se menționează: „O.O. - fost condamnat politic lucrat la problemă de It. mj. P.P. Sarcini: Informatorul a fost dirijat în continuare a stabili relațiile obiectivului și dacă apar probleme deosebite în comportarea lui. Măsuri: Vor fi dirijați pe a 2-a linie pt. verificare surse din legat, ofițerului ce-l are în lucru (subl. D.l.).", vol. 3, fila 63. În Nota informativă, sursa „R.R." relatează: „Sursa vă informează că în luna mai 1987 am discutat cu numitul O.O., în funcție de contabil șef la secția J. din Inspectoratul Județean de Gospodărire Comunală și Locală Buzău, în timp ce mă deplasam cu auto, la Monteoru, pentru remedierea unor defecțiuni în rețeaua de apă potabilă din Monteoru, acesta spunea că salariul pe care îl primește ar fi cam necorespunzător, de aceea este obligat să facă împrumut la Casa de Ajutor Reciproc și așa poate supraviețui, acest răspuns mi l-a dat la întrebarea pusă de sursă cum se descurcă cu salariul, la discuția noastră nu a mai participat nimeni, rămâne în atenție (subl. dosar informativ).", vol. 3, fila 63. A constatat instanța fondului că așa cum rezultă și din cuprinsul Notei de Constatare din 05 noiembrie 2010, precum și al înscrisurilor pe care pârâtul le-a atașat acțiunii, pârâtul B., având gradul de maior, ofițer de cercetare penală în cadrul V.V. Buzău, participând activ la urmărirea informativă a unei persoane semnalată că audiază și colportează știrile transmise de <C.C.>, a propus audierea separată, la sediul organelor de securitate a acestuia și a unei persoane din anturaj, „pentru a-și preciza poziția și relațiile", deci pentru a confirma materialele obținute de securitate despre aceștia. În același context, propune și avertizarea celor doi, după audiere, iar pentru a verifica dacă această măsură administrativă a avut efect, pârâtul propune supravegherea lor informativă prin: „interceptarea corespondenței" și, acolo unde se poate, chiar instalarea mijloacelor de interceptarea a convorbirilor. Astfel, la data de 07 februarie 1980, respectiv 08 februarie 1980 persoanele urmărite au fost avertizate. După avertizare, fiindu-le urmărite reacțiile au fost încadrate cu sursa <K.K.>, față de care au povestit că au fost anchetați „12 ore și i s-a pus în vedere să-și țină gura". S-a mai apreciat că relevantă pentru reținerea calității de lucrător a pârâtului este și activitatea de dirijare de surse pe lângă o persoană semnalată cu comentarii necorespunzătoare la adresa conducerii superioare de partid și de stat, rețeaua informativă reprezentând principalul mijloc al muncii de securitate. Prin urmare preocuparea centrală a ofițerilor care lucrau cu rețeaua informativă o reprezintă sporirea capacității acesteia, urmărindu-se formarea unei rețele valoroase, cu largi posibilități de informare, bine amplasată în mediile și problemele ce interesează organele de securitate, instruirea rețelei informative trebuind să constituie un proces continuu, în care, printre altele se pune accent pe semnalarea în timp util a informațiilor ce prezintă interes. În soluționarea cauzei, judecătorul fondului a reținut că definiția legală a noțiunii de lucrător nu presupune situațiile în care respectivele persoane (ofițeri, subofițeri) încălcau întregul sistem juridic în vigoare înainte de 1989, ci doar cazurile în care aceștia suprimau sau îngrădeau drepturi și libertăți fundamentale ale omului, din punctul de vedere al legiuitorului fiind irelevant dacă aceste încălcări sau limitări aveau susținere legală sau regulamentară. În acest context s-a apreciat că un angajat al Securității care, respectând instrucțiunile din acea vreme, ar fi instrumentat un dosar încălcând, pe motive politice, drepturi și libertăți fundamentale stipulate de Constituția de la acea dată, precum și de pactele internaționale, la care România era parte, se înscrie în sfera lucrătorilor Securității, în sensul O.U.G. nr. 24/2008 cu modificările și completările ulterioare. Astfel, în cauză, îngrădirea dreptului la viață privată și a dreptului la secretul corespondenței, s-a produs în momentul în care Securitatea a încadrat cu surse persoana urmărită pentru motive politice, același drept fiind îngrădit prin punerea în filaj a celor avertizați, prin ascultarea, fără temei legal, a convorbirilor precum și prin oprirea scrisorilor din circuitul poștal, la cererea pârâtului. Nu în ultimul rând, instanța a constatat că prin măsura avertizării, dispusă tocmai pentru comentariile politice făcute de persoanele urmărite, s-a îngrădit dreptul la libertatea de exprimare, fiind dovedită legătura de cauzalitate între măsurile dispuse de pârât și îngrădirea drepturilor persoanelor vizate. Față de toate cele relevate, instanța a reținut că activitățile desfășurate de către pârâtul B., în calitate de angajat al fostei Securități, au îngrădit următoarele drepturi și libertăți fundamentale recunoscute și garantate de legislație în vigoare la acea dată:dreptul la secretul corespondenței, viață privată (art. 33 din Constituția României din 1965, coroborat cu art. 17 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice) și dreptul la libera exprimare (art. 28 din Constituția României din 1965, coroborat cu art. 19 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice), apreciindu-se întrunite în mod cumulativ condițiile impuse de legiuitor prin art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008 pentru a se putea constata calitatea de „lucrător al Securității". S-au apreciat îndeplinite condițiile impuse de norma incidentă, respectiv: 1. Persoana să aibă calitatea de ofițer, inclusiv acoperit, sau subofițer al Securității în perioada 1945-1989, în speță reținându-se că pârâtul a avut gradele de maior, ofițer de cercetare penală (1978-1980), respectiv locotenent colonel (1986-1989), în cadrul V.V. Buzău. 2. În calitatea menționată la punctul 1 să fi desfășurat activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului, condiție asigurată prin acțiunile expuse pe larg, întrucât toate măsurile întreprinse de către pârât au încălcat drepturi și libertăți fundamentale ale omului garantate prin legile în vigoare și la acea dată. Asupra cererii formulată de către pârât privind neconstituționalitatea dispozițiilor O.U.G. nr. 24/2008, instanța a apreciat întrunite cerințele de admisibilitate pentru sesizarea Curții Constituționale a României privind soluționarea excepției de neconstituționalitate, pe fondul excepției opinându-se că aceasta este neîntemeiată având în vedere împrejurarea că dispozițiile actuale ale O.U.G. nr. 24/2008 respectă dispozițiile constituționale invocate de către pârât prin cererea de sesizare, iar prin modul în care pârâtul înțelege să interpreteze dispozițiile legale nu se poate considera că soluție legislativă contravine principiilor consacrate de Constituția României. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs B., criticând soluția pronunțată pentru netemeinicie și nelegalitate. A opinat recurentul că în soluționarea cauzei, prima instanță a înlăturat apărările formulate, fiind respinse cererile sale de efectuare a unei expertize la sediul Serviciului Român de Informații și de solicitare a unei adrese din partea aceleiași instituții privitoare la activitatea sa anterior desfășurată. S-a mai susținut că a fost înlăturată și cererea sa privind sesizarea cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor O.U.G. nr. 24/2008, instanța apreciind în mod neîntemeiat că în speță nu sunt întrunite condițiile de admisibilitate în vederea sesizării Curții Constituționale. A mai arătat recurentul că nu îi cunoaște pe cei doi petenți care au solicitat verificarea sa, iar, în ceea ce privește activitatea desfășurată, că a procedat în mod legal, potrivit atribuțiilor sale, fără a aduce atingere persoanelor în cauză. Pe de altă parte, recurentul a mai susținut că, în perioada în care a lucrat în Securitate, a fost de asemenea urmărit informativ pentru a se constata dacă nu deține materiale secrete și dacă nu menține legătura cu foști colegi din fosta U.R.S.S. Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate cât și sub toate aspectele, în temeiul art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte reține că nu subzistă în cauză nici un motiv de nelegalitate, de natură a atrage fie casarea, fie modificarea hotărârii primei instanțe, în considerarea celor în continuare arătate. Intimatul A. a investit instanța de contencios administrativ competentă, în temeiul art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, cu o acțiune având ca obiect constatarea calității de lucrător al Securității a recurentului-pârât. Verificările au fost efectuate de intimatul-reclamant ca urmare a solicitării formulate în acest sens de către T.T. și U.U., potrivit art. 1 alin. (7) și alin. 8 din O.U.G. nr. 24/2008. În cauză nu s-a contestat că recurentul-pârât a avut calitatea de ofițer al Securității, aspectele în dispută vizând numai natura activităților desfășurate în această calitate. Prima instanță a constatat în mod corect, pe baza documentației prezentate de A., că activitatea recurentului-pârât a îngrădit exercițiul unor drepturi și libertăți fundamentale ale omului, astfel încât în cauză sunt incidente dispozițiile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008. Răspunzând punctual motivelor de recurs prezentate, Înalta Curte reține următoarele: 1. Cu referire la soluția primei instanțe asupra cererii de sesizare a Curții Constituționale formulată de pârât, se constată, contrar susținerilor recurentului, că prin hotărârea pronunțată prima instanță a admis cererea pârâtului și a sesizat Curtea Constituțională cu privire la soluționarea excepției invocate, punctul de vedere exprimat pe fondul acestei excepții nereprezentând o soluție de respingere a cererii de sesizare. Aceste excepții au fost analizate de către Curtea Constituțională, care fiind sesizată, inclusiv în această cauză, cu numeroase critici de neconstituționalitate a O.U.G. nr. 24/2008, a statuat în mod constant în jurisprudența sa că dispozițiile acestui act normativ sunt conforme cu prevederile constituționale. 2. Nefondate sunt și celelalte critici ale recurentului vizând așa zisa înlăturarea a apărărilor sale. Recurentul nu se poate apăra invocând notorietatea naturii muncii sale, desfășurate în baza raporturilor de serviciu întrucât, așa cum s-a definit și în preambulul O.U.G nr. 24/2008 scopul reglementării este: „Continuarea într-un mecanism nou a procesului de devoalare a activităților exercitate de regimul comunist” care a desfășurat, în special prin intermediul Securității, „o permanentă teroare împotriva cetățenilor țării, a drepturilor și libertăților lor fundamentale". Stabilind faptul că recurentul și-a desfășurat, necontestat de altfel, activitatea în V.V. Buzău, având gradele de maior, ofițer de cercetare penală (1978-1980) și respectiv locotenent colonel(1986-1989), prima instanță a reținut, printr-o amplă și riguroasă argumentare și îndeplinirea celei de-a doua condiții impuse de textul de lege arătat și anume „desfășurarea de activități prin care au fost suprimate sau îngrădite drepturi și libertăți fundamentale ale omului". Contrar celor susținute prin motivele de recurs, Înalta Curte apreciază, în acord și cu cele menționate în considerentele sentinței atacate, că înscrisurile depuse la dosar demonstrează că activitățile și măsurile întreprinse de recurent au presupus și generat grave imixtiuni în viața privată a celor urmăriți, după cum rezultă și din expunerea rezumativă a conținutului hotărârii, fiind astfel în mod evident depășite atribuțiunile de serviciu. Cu privire la îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, Înalta Curte reține că potrivit dispozițiilor legale enunțate, este lucrător al Securității „orice persoană care, având calitatea de ofițer sau de subofițer al Securității sau al Miliției cu atribuții pe linie de Securitate, inclusiv ofițer acoperit, în perioada 1945-1989, a desfășurat activități prin care a suprimat sau îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului". Prin motivele de recurs se acreditează ideea că prin exercitarea funcției sale, pârâtul nu a încălcat normele de drept existente în vigoare și nu a suprimat sau îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului. Probele administrate în cauză justifică soluția pronunțată, existând o multitudine de acțiuni, întreprinse de recurent în calitatea arătată, prin care a adus atingere drepturilor și libertăților mai multor persoane. Aceste împrejurări de fapt conduc univoc către concluzia că soluția primei instanțe, de constatare a calității de lucrător al Securității a pârâtului, este temeinică și legală. În ceea ce privește contextul socio-politic în care s-au derulat faptele imputate, Înalta Curte constată că înscrisurile depuse la dosar demonstrează că activitățile și măsurile întreprinse de recurent au presupus și generat grave imixtiuni în viața privată a celor urmăriți, după cum rezultă și din expunerea rezumativă a conținutului hotărârii. Așa fiind, participarea recurentului la activitatea serviciilor de informații s-a realizat în condițiile încălcării drepturilor și libertăților fundamentale ale omului prevăzute prin legile în vigoare la acea dată. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. și art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, se va respinge recursul de față ca nefondat.