ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3430/2012

Decizia nr. 3430/2012

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, reclamantul A. a solicitat instanței de contencios administrativ obligarea pârâtei B. să avizeze favorabil propunerea C. și să semneze certificatul doveditor preschimbat, conform Legii nr. 341/2004.

Prin aceeași cerere, reclamantul a mai solicitat obligarea pârâtului C. să-i acorde titlul de Luptător pentru Victoria Revoluției Romane din Decembrie 1989 - Remarcat prin Fapte Deosebite, urmând ca apoi să continue procedura de preschimbare a certificatului doveditor.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a participat la Revoluția din Decembrie 1989, iar prin adresa nr. adresa din 2009, i s-a comunicat faptul ca Dosarul său nr. x din 18 aprilie 2010 a fost analizat în Comisia C., care a constatat că este complet din punct de vedere tehnic, nefiind însă trecut pe listingul de propuneri de avizare favorabila către B., cu motivarea că numele său nu se regăsește în M. Of. prin care Președintele României a acordat titlurile de Luptător pentru Victoria Revoluției Romane din Decembrie 1989 - Remarcat prin Fapte Deosebite.

A opinat reclamantul că susținerile paratului C. nu sunt adevărate, deoarece figurează în M. Of. nr. 100BIS/2000, în Decretul președintelui României nr. 37/2000 la poziția nr. 16380, dar în loc de A. fost trecut numele de D., care apare Ia două poziții în același M. Of.

Pârâta B. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, susținând că nu are personalitate juridică, astfel încât nu se poate reține în sarcina sa un refuz nejustificat de preschimbare a certificatului doveditor.

Pârâtul C. a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune, în raport cu prevederile art. 11 din Legea nr. 554/2004, excepția lipsei calității sale pasive și excepția tardivității, pe fondul cauzei solicitând respingerea acțiunii, cu motivarea că reclamantul nu figurează în baza sa de date cu un dosar de preschimbare a certificatului.

Prin sentința civilă nr. 3680 din 24 mai 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prima instanță a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a B., excepția prescripției dreptului la acțiune, excepția lipsei calității procesuale pasive a C. și excepția tardivității introducerii cererii. A fost de asemenea respinsă acțiunea formulată, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța fondului a reținut, în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de cele două pârâte, că personalitatea juridică nu este o condiție “sine qua non” pentru calitatea de subiect de drept administrativ al pârâtelor, care, din punctul de vedere legal, sunt autorități cu atribuții specifice în preschimbarea certificatelor.

Relativ la excepția prescripției dreptului la acțiune, judecătorul fondului a reținut că în motivarea acesteia pârâtul citează prevederile art. 11 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, fără să arate motivele pentru care acest text este aplicabil în cauză, iar în ceea ce privește excepția tardivității, că reclamantul nu solicită doar preschimbarea certificatului, ci și emiterea acestuia.

Pe fondul cauzei, judecătorul fondului a constatat că prin cererea formulată reclamantului urmărește obținerea certificatului doveditor prevăzut de art. 3 alin. (1) lit. b) pct. 3 din Legea nr. 341/2004.

Prima instanță a apreciat că din coroborarea alin. (1) și alin. (2) ale aceluiași art. 3, rezultă că emiterea certificatului solicitat de reclamant este condiționată de recunoașterea, în prealabil, a uneia dintre calitățile sau titlurile prevăzute de Legea nr. 42/1990.

S-a reținut că, în cauză, reclamantul nu a făcut dovada că s-a adresat B. și nici nu a probat că, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 341/2004, i-a fost atestată calitatea de beneficiar al Legii nr. 42/1990.

În aceste condiții, prima instanță a constatat că reclamantul nu îndeplinește condițiile legale pentru emiterea certificatului solicitat.

Împotriva acesteia hotărâri a declarat recurs A., criticând soluția pronunțată pentru netemeinicie și nelegalitate, opinând, în esență, că hotărârea este rezultatul unei grave erori a primei instanțe, privind atât existența certificatului cât și dosarului depus de acesta la sediul C.

A susținut recurentul că eroarea a fost indusă de pârâtul C., care nu a făcut distincția între prevederile art. 10 alin. (4) din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 341/2004, aprobate prin H.G. nr. 1412/2004 și același art. 10 alin. (4) din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 341/2004, modificate prin H.G. nr. 1707/2006.

A opinat recurentul că depunând Dosarul său nr. x/bis la data de 29 decembrie 2004, îi sunt opozabile, conform principiului neretroactivității legii, doar prevederile art. 10 alin. (4) din H.G. nr. 1412/2004, conform cărora trebuia doar să probeze cu bonul eliberat de B. că a depus cererea și dosarul pentru atribuirea titlului de Luptător pentru Victoria Revoluției din Decembrie 1989.

A mai susținut reclamantul că pârâtul C. a apreciat în mod netemeinic faptul că nu poate beneficia de certificat întrucât nu figurează în M. Of. al României ca posesor al acestui titlu, întrucât această apreciere e întemeiată pe prevederile art. 10 alin. (4) din H.G. nr. 1707/2006, prevederi ce nu îi sunt opozabile.

S-a mai arătat că prima instanță a preluat susținerile pârâtului, apreciind, în mod netemeinic, că reclamantul nu a făcut dovada că s-ar fi adresat B. sau că ar fi obținut titlul în temeiul Legii nr. 42/1990, această apreciere fiind fondată însă tot pe prevederile art. 2 din Legea nr. 341/2004 coroborate cu art. 10 alin. (4) din H.G. nr. 1707/2006.

O a doua critică a recurentului vizează pretinsa eroare asupra numărului de înregistrare a dosarului său la pârâta C., cu motivarea că deși acesta a înregistrat Dosarul cu nr. x/bis/2004, prima instanță reține Dosarul nr. x/2004, cu mențiunea că acesta a fost înregistrat pe numele de F., în registrul unic apărând la poziția respectivă E.

Recurentul a mai precizat că deși a probat în mod corespunzător faptul că dosarul său a fost înregistrat la nr. 1630 bis, pârâtul contrazice acest aspect.

De asemenea, a mai susținut recurentul, instanța nu a făcut vreo referire asupra temeiului de drept al cererii sale, respectiv art. 10 alin. (4) din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 341/2004, aprobate prin H.G. nr. 1412/2004, cu modificările și completările ulterioare, care prevede că pot solicita eliberarea noului tip de certificat și persoanele care au depus, în vederea acordării uneia dintre calitățile prevăzute de Legea nr. 42/1990, republicată, documentele necesare la fosta B., dar cărora nu li s-a eliberat certificatul doveditor datorită epuizării, la aceea dată, a formularelor tipizate.

Potrivit aceluiași text de lege, mai arată recurentul, în vederea eliberării noului tip de certificat, solicitantul trebuie să depună la C., în original sau în copie legalizată, documentul din care rezultă depunerea dosarului la această comisie.

Examinând cauza prin prisma motivelor invocate de recurentul - reclamant și a prevederilor art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.

Astfel, măsurile reglementate în scopul exprimării recunoștinței pentru eroii - martiri ai Revoluției din Decembrie 198 și acordării unor drepturi urmașilor acestora, răniților și luptătorilor pentru Victoria Revoluției au format obiectul a două legi succesive, Legea nr. 42/1990, în vigoare până în 2004, și Legea nr. 341/2004.

Sub imperiul Legii nr. 42/1990, recunoașterea calității de Luptător pentru Victoria Revoluției Române din Decembrie 1989 și acordarea titlului corespunzător se făceau pe baza cererilor și dovezilor prezentate de persoanele interesate, în condițiile prevăzute de art. 2 din lege, la comisiile organizate în vederea punerii în executare a prevederilor acesteia - inițial Comisia pentru aplicarea Legii nr. 42/1990 și apoi B., care și-a încetat activitatea la data de 1 mai 1997.

Legea nr. 42/1990 a fost abrogată prin Legea nr. 341/2004, care a instituit unui nou sistem al titlurilor ce se acordă pentru cinstirea memoriei celor care și-au jertfit viața și în semn de gratitudine față de cei care au luptat pentru victoria Revoluției române din decembrie 1989, dar a prevăzut expres, în art. 3 alin. (2), că noile titluri se vor acorda avându-se în vedere calitățile și titlurile atestate potrivit Legii nr. 42/1990, iar în art. 9 și următoarele a reglementat procedura de preschimbare a certificatelor doveditoare eliberate în perioada 1990 - 1997 în temeiul Legii nr. 42/1990, urmând ca titlurile prevăzute în legea nouă să fie atribuite, prin decret, de către Președintele României, la propunerea C., cu avizul Comisiei parlamentare, pe baza certificatelor doveditoare preschimbate (art. 9 alin. (6)).

Singurele cazuri de eliberare a noului tip de certificat în absența unui certificat emis în temeiul Legii nr. 42/1990 pot fi deduse din prevederile art. 10 alin. (4) din Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 341/2004, aprobate prin H.G. nr. 1412/2004.

Cum reclamantul nu a făcut însă dovada că a obținut un certificat doveditor în temeiul Legii nr. 42/1990 sau că s-a adresat măcar comisiei competente, cu o cerere însoțită de actele doveditoare, prima instanță a reținut corect împrejurarea că reclamantul nu îndeplinește condițiile legale pentru emiterea certificatului solicitat.

Înalta Curte reține, în acest sens, că în jurisprudența sa constantă, Curtea Constituțională a stabilit, în acord cu principiile cristalizate în practica Curții Europene a Drepturilor Omului, că

exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru și cu respectarea anumitor exigențe legale, între care și stabilirea unor termene, după a căror expirare valorificarea respectivului drept nu mai este posibilă.

De asemenea, nu pot fi reținute susținerile recurentului relative la neanalizarea în primă instanță a temeiului de drept al cererii sale, judecătorul fondului făcând referire în cuprinsul hotărârii atacate la inexistența unei dovezi care să ateste că reclamantul s-ar fi adresat fostei B., analizând astfel tocmai incidența textul de lege invocat de recurent.

Nu pot fi primite nici afirmațiile relative la numărul de înregistrare al dosarului recurentului, întrucât, după cum se poate observa prin simpla lecturare a sentinței atacate, judecătorul fondului nu face nicio referire la un atare număr, acesta apreciind, pe baza probatoriului administrat, că reclamantul nu îndeplinește condițiile legale pentru emiterea certificatului solicitat.

Având în vedere toate considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat potrivit art. 20 din Legea nr. 554/2004, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinței civile nr. 3680 din 24 mai 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 septembrie 2012.