ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1530/2014

Decizia nr. 1530/2014

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 31 mai 2012, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a chemat în judecată pârâtul A., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să constate calitatea pârâtului de colaborator al Securității.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat pârâtul ocupă funcția de Director în cadrul Ministerului Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri - Agenția pentru Dezvoltare Durabilă a Zonelor Industriale, iar conform prevederilor art. 3 lit. c), coroborat cu art. 5 alin. (1) teza a II-a din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008, Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității verifică din oficiu, sub aspectul constatării calității de lucrător sau colaborator al Securității, persoanele care au candidat, au fost alese sau numite în demnitățile ori în funcțiile prevăzute la art. 3 lit. b) - h

1

).

S-a precizat că din cuprinsul Notei de Constatare nr. DI/I/419 din 28 februarie 2012 rezultă că pârâtul fiind inginer auto în cadrul Biroului Exploatare din C. a fost recrutat la data de 28 martie 1989, de către Inspectoratul Județean de Securitate Gorj, pentru "stăpânirea situației operative" din acel obiectiv și supravegherea informativă a colegilor de serviciu S. M. și Z. G. - aflați în atenția organelor de Securitate. La aceeași dată a semnat Angajament, atribuindu-i-se numele conspirativ "B.".

S-a reținut nota de relații din data de 28 martie 1989, semnată de pârât cu numele real, referitoare la cunoscuți ai domniei sale despre care poate da "date și informații în cazul în care vor fi solicitate", care dovedește pe de o parte disponibilitatea informativă a domniei sale, precum și faptul că a înțeles tipul de informații ce prezintă interes pentru organele de Securitate, nemulțumiri față de condițiile de trai, legături cu cetățeni străini sau alte manifestări ostile la adresa partidului și statului.

S-a arătat că informațiile furnizate de domnul A. au vizat îngrădirea dreptului la viață privată prevăzut de art. 17 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice și a dreptului la libertatea de exprimare și libertatea opiniilor, prevăzut de art. 28 din Constituția României din 1965, coroborat cu art. 19 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice.

Prin întâmpinarea depusă, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Prin Sentința nr. 6321 din 7 noiembrie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-a admis acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul A. și s-a constatat că pârâtul a avut calitatea de colaborator al Securității.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că situația de fapt prezentată în cuprinsul cererii de chemare în judecată și al notei de constatare corespunde realității, fiind confirmată de înscrisurile depuse la dosarul cauzei.

Astfel, Curtea de apel a constatat că pârâtul, inginer auto în cadrul Biroului Exploatare din C. Motru a fost recrutat la data de 28 martie 1989 de către Inspectoratul Județean de Securitate Gorj pentru stăpânirea situației operative din acel obiectiv și supravegherea informativă a unor colegi de serviciu aflați în atenția organelor Securității. La data menționată, pârâtul a semnat angajamentul de colaborare, atribuindu-i-se numele conspirativ "B.".

S-a reținut că, așa cum rezultă din nota de relații din 28 martie 1989, pârâtul a furnizat informații despre mai mulți colegi de serviciu, referindu-se la faptul că unul dintre aceștia își manifestase de foarte multe ori nemulțumirea față de condițiile de trai din țară, altul avea legături în rândul cetățenilor străini și ducea o viață "parazitară", în timp ce ultimul scria poezii cu conținut "necorespunzător".

A concluzionat judecătorul fondului că informațiile furnizate de pârât au denunțat activități potrivnice regimului totalitar comunist și au vizat îngrădirea libertății de exprimare și libertății opiniilor (art. 28 din Constituția din 1965 și art. 19 din Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice), precum și a dreptului la viață privată (art. 17 din Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice).

În raport de definiția legală a noțiunii de colaborator al Securității, instanța de fond a constatat că este lipsit de relevanță a se stabili dacă persoanelor ce au făcut obiectul notelor informative date de către pârât le-au fost efectiv încălcate drepturi și libertăți fundamentale, în condițiile în care art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 prevede numai condiția ca informațiile furnizate să vizeze îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale. Or, informațiile furnizate de către pârât cu privire la opiniile politice ale persoanelor din cuprinsul notelor informative creau premisele anchetării acestora de către organele Securității sau, în cel mai bun caz, chemarea lor în vederea atenționării, practicile menționate, ce atentau la drepturile și libertățile mai sus arătate, fiind de notorietate în perioada comunistă.

Față de considerentele mai sus expuse și văzând dispozițiile art. 11 din O.U.G. nr. 24/2008, Curtea va admite acțiunea așa cum a fost formulată și va constata că pârâtul a avut calitatea de colaborator al Securității.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâtul A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Motivele de recurs invocate se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. invocându-se greșita aplicare a dispozițiilor art. 24 în ceea ce privește soluția recurată prin care s-a admis acțiunea formulată de CNSAS și s-a constatat calitatea de colaborator a pârâtului-recurent în sensul dispozițiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

Recurentul arată că în mod greșit și nelegal prin sentința atacată s-a apreciat că sunt îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

Aceasta în condițiile în opinia recurentului informațiile furnizate către Securitate nu se refereau la activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist și nu vizau îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Recurentul arată că informațiile furnizate Securității aveau un caracter de generalitate fiind în concret recomandări pentru personale care doreau temporar să păsărească România, în aceste note sau rapoarte nu au fost de natură să îngrădească drepturi sau libertăți fundamentale ale persoanelor vizate de aceste note.

Se solicită admiterea recursului și modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiate.

Analizând recursul declarat în raport de motivele invocate, Curtea îl apreciază pentru următoarele considerentele ca nefondat, în cauză nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., aplicarea greșită a legii.

Soluția de admitere a acțiunii și de constatare a calității de colaborator al Securității în ceea ce-l privește pe recurentul-pârât este dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 fiind îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de norma specială aplicabilă.

Fapt de necontestat de recurent, acesta a furnizat informații Securității în baza Angajamentului din 28 martie 1998, sub numele conspirativ "B." Curtea verificând informațiile menționate în nota de constatare, apreciază că în mod corect prima instanță a apreciat îndeplinirea condițiilor cumulative prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

Informațiile furnizate se referă la condițiile de trei legături cu cetățenii străini sau alte manifestări ostile, care prezintă interes pentru Securitate și care se referă la atitudini potrivnice regimului totalitar comunist .

Este de notorietate faptul că statul comunist încerca să limiteze relațiile neoficiale dintre cetățenii români și cei străini întrucât, prin astfel de contacte, cetățenii români puteau veni în contact cu ideile care circulau în lumea liberă și care nu erau foarte bine cunoscute în țară, iar cetățenii străini puteau cunoaște adevărata situație cu privire la condițiile de viață din România ori cu privire la gradul de respectare a drepturilor omului la noi în țară, situații care, evident, difereau profund față de cele prezentate de propaganda oficială a regimului.

De asemenea, este cunoscut faptul că orice persoană care își manifesta nemulțumirea față de condițiile de trai din țară intra în atenția organelor de Securitate.

De altfel, acestea erau de cele mai multe ori motive suficiente pentru declanșarea unor acțiuni informative.

Aceste informații nu aveau un caracter de generalitate, ci priveau persoane și fapte concrete, recurentul având posibilitatea să conștientizeze urmările asupra persoanelor vizate a informațiilor furnizate către Securitate. Din actele dosarului rezultă că informațiile furnizate au determinat măsuri de urmărire și verificare specifice care vizau încălcarea unor drepturi fundamentale - dreptul de viață privată sau a dreptului la liberă exprimare, fiind îndeplinite și a doua condiție legală prevăzută de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 28/2008.

Față de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 312(1) și (2) C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat menținând ca legală și temeinică sentința pronunțată de instanța de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva Sentinței nr. 6321 din 7 noiembrie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 martie 2014.

Procesat de GGC - NN