ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2587/2015

Decizia nr. 2587/2015

Asupra cauzei de față, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Darabani la data de 31 august 2015 și înregistrată sub nr. x/217/2015s petenta creditoare SC A. SRL a solicitat învestirea cu formulă executorie a contractului de credit din 01 august 2006, privind pe debitoarea B.

În drept, au fost invocate prevederile art. 640

1

din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 106 din data de 17 septembrie 2015, Judecătoria Darabani a admis excepția necompetenței sale teritoriale invocate din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timișoara.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 640

1

alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ.: cererea de învestire cu formulă executorie se soluționează de judecătoria în circumscripția căreia se află domiciliul sau sediul creditorului ori al debitorului, după caz, în cameră de consiliu, fără citarea părților.

Dacă domiciliul sau, după caz, sediul creditorului se află în străinătate, creditorul va putea depune cererea de învestire și la judecătoria în circumscripția căreia se află domiciliul sau ales.

Din înscrisurile aflate la dosarul cauzei, rezultă că sediul social al creditorului SC A. SRL este în municipiul București, sector 2, cu sediul procesual ales pentru comunicarea actelor de procedură la SC A. SRL, Iași, Clădirea C., jud. Iași, iar domiciliul debitoarei la momentul încheierii contractului de credit din 02 august 2006, este în localitatea Buziaș, jud. Timiș, care conform H.G. nr. 337/1993 pentru stabilirea circumscripțiilor judecătoriilor și parchetelor de pe lângă judecătorii, face parte din circumscripția Judecătoriei Timișoara, jud. Timiș.

Învestită prin declinare, Judecătoria Timișoara a prin sentința civilă nr. 11692 din 02 octombrie 2015 a admis excepția necompetenței sale teritoriale și în consecință a declinat în favoarea Judecătoriei Darabani competența în soluționarea cererii formulate de creditoarele D. și E. prin mandatar SC A. SRL, și constatând ivit conflictul negativ de competența a dispus înaintarea cauzei Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.

Pentru a decide astfel, Judecătoria Timișoara a reținut următoarele:

În conformitate cu dispozițiile art. 641, alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., cererea de învestire cu formulă executorie se soluționează de judecătoria în circumscripția căreia se află domiciliul sau sediul creditorului ori al debitorului, iar daca domiciliul sau, după caz, sediul creditorului se afla în străinătate, creditorul va putea depune cererea de investire si la judecătoria în circumscripția căreia se află domiciliul său ales.

Având în vedere că în prezenta cauză sediile creditoarelor se află în străinătate în Hamburg, Germania, respectiv Nicosia, Cipru și nu și-au ales un sediu procedural in circumscripția Judecătoriei Timișoara și că domiciliul debitoarei se află în Darabani, jud. Botoșani, care se afla în circumscripția judecătoriei Darabani, pe care creditoare au înțeles să o învestească cu soluționarea prezentei cereri, acesteia îi revine competența în soluționarea cererii, motiv pentru care va face aplicarea prevederilor art. 132 C. proc. civ., va admite excepția și va declina competența în soluționarea cererii în favoarea Judecătoriei Darabani in circumscripția căreia se află domiciliul, debitoarei.

Aflându-se conflictul negativ de competență, în raport de dispozițiile art. 133 pct 2 și 135 alin. (1) C. proc. civ., a fost sesizată Înalta Curte de Casație și Justiție.

Asupra conflictului negativ de competență, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Prin art. 640

1

C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 138/2014 (devenit art. 641 după republicare), s-au stabilit norme de competență de aplicare generale în privința cererilor de învestire cu formulă executorie a titlurilor executorii, altele decât hotărârile judecătorești, în sensul existenței unei competențe teritoriale alternative, între judecătoria în circumscripția căreia se află domiciliul sau sediul creditorului ori al debitorului, după caz.

De asemenea, prin art. 83 lit. k) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., s-a prevăzut faptul că, la data intrării în vigoare a C. proc. civ. se abrogă orice alte dispoziții contrare, chiar dacă sunt cuprinse în legi speciale.

Or, potrivit art. 54 alin. (2) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, normele tranzitorii trebuie să asigure, pe o perioadă determinată, corelarea celor două reglementări astfel încât punerea în aplicare a noului act normativ să decurgă firesc și să evite retroactivitatea acestuia sau conflictul între norme succesive.

Prin

urmare

, norma de procedură ce stabilea o competență speciala, prevăzută în art. 181

1

din Legea nr. 71/2011 fiind o normă tranzitorie, și-a încetat aplicabilitatea odată cu intrarea în vigoare a normei generale prevăzute de art. 641 C. proc. civ. (în forma modificată prin Legea nr. 138/2014).

Ca atare, în cauză sunt incidente prevederile art. 641 alin. (2) C. proc. civ., modificat prin Legea nr. 138/2014, potrivit cărora „Cererea de învestire cu formula executorie se soluționează de judecătoria în circumscripția căreia se află domiciliul sau sediul creditorului ori al debitorului, după caz (...). Dacă domiciliul sau, după caz, sediul creditorului se află în străinătate, creditorul va depune cererea de învestire și la judecătoria în circumscripția căreia se afla domiciliul său ales."

Reglementarea redată cuprinde, în prima teză, o competență teritorială alternativă, în sensul că sunt competente, deopotrivă., a soluționa cererea de învestire cu formulă executorie, judecătoria în circumscripția căreia se află domiciliul sau sediul creditorului, precum și judecătoria de la domiciliul sau sediul debitorului.

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Darabani, creditoarea D. și E. prin mandatar SC A. SRL și-a exercitat dreptul de opțiune prin alegerea instanței de la domiciliul debitoarei, fără a proba însă că domiciliul acesteia, la data la care a fost sesizată instanța, era în raza teritorială a Judecătoriei Darabani.

Singura mențiune referitoare la adresa de domiciliu a debitoarei se află în cuprinsul contractului de credit din 02 august 2006, aflat atașat la dosarul Judecătoriei Darabani, fila 7. Potrivit acestuia, domiciliul debitoarei B. se află în localitatea Buziași, județul Timiș.

Prin urmare, în aplicarea dispozițiilor art. 641 alin. (2) C. proc. civ. coroborate cu dispozițiile art. 116 din același act normativ, competența de soluționare a cererii de învestire cu formulă executorie a contractului de credit din 01 august 2006, privind pe debitoarea B. formulată de petentele D. și E. prin mandatar SC A. SRL, aparține Judecătoriei Timișoara.

Pentru argumentele arătate, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cererii de învestire cu formulă executorie a contractului de credit din 01 august 2006, formulată de petentele D. și E. prin mandatar SC A. SRL privind pe debitoarea B., în favoarea Judecătoriei Timișoara.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cererii de învestire cu formulă executorie a contractului de credit din 01 august 2006, formulată de petentele D. și E. prin mandatar SC A. SRL privind pe debitoarea B. cauzei în favoarea Judecătoriei Timișoara.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 noiembrie 2015.