ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1485/2015

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Simleul Silvaniei la data de 23 februarie 2015, creditoarea-cesionară E.O.S. I. R. Gmbh prin mandatar SC E.O.S. K.S.I. R. SRL, a solicitat învestirea cu formulă executorie a titlului executoriu reprezentat de contract linie de credit și garanție E.R. din data de 26 februarie 2007, încheiat între creditoarea I.N.G. B. N.V. Amsterdam Sucursala București și debitorul G.R. În drept, s-au invocat prevederile art. 640 1 C. proc. civ. Prin Încheierea de ședință nr. 113/C din 27 februarie 2015, Judecătoria Șimleul Silvaniei a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iași, conform art. 640 1 alin. (2) C. proc.

civ., potrivit cărora cererea de învestire cu formula executorie se soluționează de judecătoria în circumscripția căreia se află domiciliul sau sediul creditorului ori al debitorului, după caz. În această materie competența teritorială este alternativă. în prezenta cauză creditoarea are sediul în București, sector 1, iar debitorul în Iași așa cum rezultă din notificarea cesiunii de creanță și dovada comunicării acesteia și nu în Simleul Silvaniei. Deși creditoarea avea posibilitatea să aleagă între două instanțe competente legal raportat la sediul creditorului și domiciliul debitorului și anume, judecătoria sectorului 1 București și Judecătoria Iași, aceasta a sesizat Judecătoria Simieul Silvaniei cu nesocotința dispozițiilor art. 640 1 alin. (2) teza I din C. proc.

civ. Pe cale de consecință, s-a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Iași, instanță în circumscripția căreia se află domiciliul debitorului. Prin Încheierea nr. 2528/CS din 30 mai 2015, Judecătoria Iași a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Șimleul Silvaniei și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru a-l soluționa. Instanța a reținut că din înscrisurile existente la dosarul cauzei rezultă că sediul creditoarei este în București, sector 2, iar domiciliul debitorului este în localitatea Șimleul Silvaniei, județul Sălaj (conform verificărilor efectuate în baza de date D.E.P.A.B.D).

Într-adevăr, debitorul a avut stabilită reședința în mun. lași în perioada 2007-2008, însă la stabilirea competenței instanței ce soluționează cererea de investire cu formulă executorie se are în vedere domiciliul debitorului de la data formulării cererii, în prezenta cauză debitorul având domiciliul în localitatea Șimleul Silvaniei, județul Sălaj. Cu privire la conflictul negativ de competență, Înalta Curte reține următoarele: Dispozițiile art. 640 1 C. proc. civ. reglementează o competență teritorială alternativă, în sensul că sunt competente, deopotrivă, să soluționeze cererea de învestire cu formulă executorie a titlurilor executorii, altele decât hotărârile judecătorești, fie judecătoria în circumscripția căreia se află domiciliul sau sediu!

creditorului, fie judecătoria de la domiciliul sau sediul debitorului. Totodată, potrivit art. 116 C. proc. civ., „Reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente." Acest text legal consacră posibilitatea de opțiune a reclamantului în alegerea instanței, deoarece, în toate cazurile de competență teritorială alternativă, reclamantul este cel care face alegerea între mai multe instanțe, deopotrivă, competente. În speță, prin cererea de învestire cu formulă executorie formulată de creditoarea SC E.O.S. K.S.I. R. SRL a fost indicat domiciliul debitorul G.R.

în localitatea Șimleul Silvaniei, județul Sălaj, adresă cu care figurează și în baza de date a D.E.P.A.B.D., începând cu data de 18 iulie 2007, astfel cum reiese din fișa de evidență de la fila 6 din dosarul Judecătoriei lași, Din actele dosarului rezultă rezidența în municipiul lași, însă numai pe perioada 15 ianuarie 2007 - 18 iulie 2007, în care a fost încheiat contractul de credit și garanție din data de 26 februarie 2007, nu și la data formulării prezentei cereri. Notificarea cesiunii de creanțe din 30 mai 2013, comunicată debitorului la adresa din municipiul Iași, unde avea reședința la data întocmirii actelor, a fost restituită (filele 13-15 din dosarul Judecătoriei Șimleul Silvaniei).

Astfel fiind, de vreme ce creditoarea SC E.O.S. K.S.I. R. SRL și-a exprimat dreptul de opțiune consacrat de art. 116 C. proc. civ. și a învestit cu soluționarea cererii de învestire cu formulă executorie a titlului executoriu pe care îi deține Judecătoria Șimleul Silvaniei, ca instanță în circumscripția căreia se află domiciliul debitorului său, această instanță are competența să soluționeze o asemenea cerere. Având în vedere considerentele expuse, în raport de art. 640 1 alin. (1) și (2) C. proc. civ., introdus prin pct. 20 din Legea nr. 138/2014 și art. 116 din același cod, Înalta Curte va stabili în favoarea Judecătoriei Șimleul Silvaniei, competența de soluționarea a cererii de învestire cu formulă executorie formulate de SC E.O.S.

K.S.I. R. SRL.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei având ca obiect cererea formulată de creditoarea SC E.O.S. K.S.I. R. SRL în contradictoriu cu debitorul G.R., în favoarea Judecătoriei Șimleul Silvaniei. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 iunie 2015.