ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1485/2015

Asupra cauzei

de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe

rolul Judecătoriei Simleul Silvaniei la data de 23 februarie 2015, creditoarea-cesionară

E.O.S. I. R. Gmbh prin mandatar SC E.O.S. K.S.I. R. SRL, a solicitat învestirea

cu formulă executorie a titlului executoriu reprezentat de contract linie de

credit și garanție E.R. din data de 26 februarie 2007, încheiat între

creditoarea I.N.G. B. N.V. Amsterdam Sucursala București și debitorul G.R.

În drept, s-au

invocat prevederile art. 640

1

C. proc. civ.

Prin Încheierea

de ședință nr. 113/C din 27 februarie 2015, Judecătoria Șimleul Silvaniei a

declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iași,

conform art. 640

1

alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora cererea

de învestire cu formula executorie se soluționează de judecătoria în

circumscripția căreia se află domiciliul sau sediul creditorului ori al

debitorului, după caz.

În această

materie competența teritorială este alternativă. în prezenta cauză creditoarea

are sediul în București, sector 1, iar debitorul în Iași așa cum rezultă din

notificarea cesiunii de creanță și dovada comunicării acesteia și nu în Simleul

Silvaniei. Deși creditoarea avea posibilitatea să aleagă între două instanțe competente

legal raportat la sediul creditorului și domiciliul debitorului și anume,

judecătoria sectorului 1 București și Judecătoria Iași, aceasta a sesizat

Judecătoria Simieul Silvaniei cu nesocotința dispozițiilor art. 640

1

alin. (2) teza I din C. proc. civ.

Pe cale de

consecință, s-a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea

Judecătoriei Iași, instanță în circumscripția căreia se află domiciliul

debitorului.

Prin Încheierea

nr. 2528/CS din 30 mai 2015, Judecătoria Iași a declinat competența de

soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Șimleul Silvaniei și, constatând

ivit conflictul negativ de competență, a înaintat dosarul Înaltei Curți de

Casație și Justiție pentru a-l soluționa.

Instanța a

reținut că din înscrisurile existente la dosarul cauzei rezultă că sediul

creditoarei este în București, sector 2, iar domiciliul debitorului este în

localitatea Șimleul Silvaniei, județul Sălaj (conform verificărilor efectuate

în baza de date D.E.P.A.B.D).

Într-adevăr,

debitorul a avut stabilită reședința în mun. lași în perioada 2007-2008, însă

la stabilirea competenței instanței ce soluționează cererea de investire cu

formulă executorie se are în vedere domiciliul debitorului de la data

formulării cererii, în prezenta cauză debitorul având domiciliul în localitatea

Șimleul Silvaniei, județul Sălaj.

Cu privire la conflictul

negativ de competență, Înalta Curte reține următoarele:

Dispozițiile art.

640

1

C. proc. civ. reglementează o competență teritorială

alternativă, în sensul că sunt competente, deopotrivă, să soluționeze cererea

de învestire cu formulă executorie a titlurilor executorii, altele decât

hotărârile judecătorești, fie judecătoria în circumscripția căreia se află

domiciliul sau sediu! creditorului, fie judecătoria de la domiciliul sau sediul

debitorului.

Totodată,

potrivit art. 116 C. proc. civ., „Reclamantul are alegerea între mai multe instanțe

deopotrivă competente."

Acest text

legal consacră posibilitatea de opțiune a reclamantului în alegerea instanței,

deoarece, în toate cazurile de competență teritorială alternativă, reclamantul

este cel care face alegerea între mai multe instanțe, deopotrivă, competente.

În speță, prin

cererea de învestire cu formulă executorie formulată de creditoarea SC E.O.S.

K.S.I. R. SRL a fost indicat domiciliul debitorul G.R. în localitatea Șimleul

Silvaniei, județul Sălaj, adresă cu care figurează și în baza de date a

D.E.P.A.B.D., începând cu data de 18 iulie 2007, astfel cum reiese din fișa de

evidență de la fila 6 din dosarul Judecătoriei lași,

Din actele

dosarului rezultă rezidența în municipiul lași, însă numai pe perioada 15

ianuarie 2007 - 18 iulie 2007, în care a fost încheiat contractul de credit și

garanție din data de 26 februarie 2007, nu și la data formulării prezentei

cereri. Notificarea cesiunii de creanțe din 30 mai 2013, comunicată debitorului

la adresa din municipiul Iași, unde avea reședința la data întocmirii actelor,

a fost restituită (filele 13-15 din dosarul Judecătoriei Șimleul Silvaniei).

Astfel fiind,

de vreme ce creditoarea SC E.O.S. K.S.I. R. SRL și-a exprimat dreptul de

opțiune consacrat de art. 116 C. proc. civ. și a învestit cu soluționarea

cererii de învestire cu formulă executorie a titlului executoriu pe care îi

deține Judecătoria Șimleul Silvaniei, ca instanță în circumscripția căreia se

află domiciliul debitorului său, această instanță are competența să soluționeze

o asemenea cerere.

Având în vedere

considerentele expuse, în raport de art. 640

1

alin. (1) și (2) C.

proc. civ., introdus prin pct. 20 din Legea nr. 138/2014 și art. 116 din

același cod, Înalta Curte va stabili în favoarea Judecătoriei Șimleul

Silvaniei, competența de soluționarea a cererii de învestire cu formulă

executorie formulate de SC E.O.S. K.S.I. R. SRL.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește

competența de soluționare a cauzei având ca obiect cererea formulată de

creditoarea SC E.O.S. K.S.I. R. SRL în contradictoriu cu debitorul G.R., în

favoarea Judecătoriei Șimleul Silvaniei.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 2 iunie 2015.