ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 526/2015

Decizia nr. 526/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Obiectul cererii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta B., a solicitat anularea parțială a Încheierii nr. 4 din 21 ianuarie 2014 și a Deciziei nr. 36 din 22 noiembrie 2013 emise de C.C., respectiv în privința mențiunilor cuprinse în cele două acte administrative referitoare la obligativitatea aplicării de către reclamantă a prevederilor a două acte normative, și anume a O.G. nr. 119/1999 și a Ordinului M.F.P. nr. 946/2005.

Prin cererea de intervenție accesorie în favoarea reclamantei, intervenienta C., în sprijinirea motivelor de anulare a celor două acte administrative supuse controlului de legalitate în contencios administrativ prin cererea principală, opune acestor două acte administrative, excepția autorității de lucru judecat raportat la sentințe civile constând în ordonanțe de plată (pronunțate în litigii purtate între intervenientă, în calitatea de creditor și reclamantă, în calitate de debitor) și, de asemenea, formulează critici care privesc temeinicia celor două acte administrative în privința constatărilor care privesc contractele de achiziții publice încheiate între reclamantă și intervenientă (purtând nr. x/2012, nr. y/2012 și nr. z/2012).

Încheierea supusă căii de atac în prezenta cauză

Prin Încheierea din 21 noiembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de intervenție accesorie formulată de C., formulată în favoarea reclamantei A., în contradictoriu cu pârâta B., reținând că, deși intervenienta justifică un interes pentru a interveni în procesul de față, având în vedere că o parte din constatările cuprinse în cele două acte administrative emise de C.C. se referă la contractele nr. x/2012, y/2012 și z/2012 încheiate între reclamantă și intervenientă nu este îndeplinită condiția de admisibilitate referitoare la existența legăturii cu cauza, câtă vreme apărările/motivele cererii de intervenție exced obiectului și cauzei juridice a cererii principale.

Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs C., solicitând admiterea recursului și modificarea încheierii recurate, în sensul admiterii în principiu a cererii de intervenție voluntară în favoarea reclamantei.

În motivarea căii de atac, s-a susținut în esență că instanța de fond, în mod nelegal, a apreciat inadmisibilă cererea de intervenție, îngrădind astfel dreptul de acces la justiție, în condițiile în care a invocat în cazul a două contracte puterea de lucru judecat și ținând cont de faptul că singura modalitate de a formula apărări era admiterea în principiu a cererii de intervenție amintită.

A precizat că decizia emisă de pârâtă a cărui nulitate s-a solicitat face referire la C. și, întrucât reclamanta A. nu a înțeles să formuleze acțiunea asupra întregii critici adusă de autoritatea publică pârâtă activității cu C., interesul în formularea cererii de intervenție este considerat justificat.

Considerentele și soluția Înaltei Curți asupra recursului

Examinând cauza și încheierea recurată în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat pentru considerentele în continuare arătate.

Obiectul cauzei îl reprezintă cererea formulată de reclamanta A. prin care solicită anularea parțială a Încheierii nr. 4 din 21 ianuarie 2014 și a Deciziei nr. 36 din 22 noiembrie 2013 emise de pârâta B.

În sprijinirea motivelor invocate privind anularea celor două acte administrative supuse controlului de legalitate în contencios administrativ, s-a formulat cerere de intervenție în favoarea reclamantei de către C.

Instanța de control judiciar reține că, în cauză, fiind vorba de o cerere de intervenție accesorie formulată de un terț, în privința acesteia rămân aplicabile exclusiv dispozițiile art. 61 și urm. din noul C. proc. civ.

În continuare, Înalta Curte reține că o cerere de intervenție voluntară, așa cum este cea formulată de recurentă, trebuie să satisfacă, în contextul caracterului său incidental raportat la cererea inițială, cerința implicită a unei conexități, pe lângă criteriul eventualului interes pe care l-ar prezenta participarea procesuală.

Or, recurenta este străină de raportul juridic dedus judecății, cauza privind anularea parțială a unor acte administrative emise de entitatea pârâtă prin care se instituie măsuri vizând obligativitatea aplicării de către reclamantă a prevederilor O.G. nr. 119/1999 și a Ordinului M.F.P. nr. 946/2005.

Astfel, se reține că instanța de contencios administrativ este învestită cu o procedură specială prevăzută de Regulamentul Curții de Conturi, respectiv anularea Încheierii nr. 4 din 21 ianuarie 2014 emisă de Comisia de soluționare a contestației din cadrul autorității pârâte, prin care s-a examinat contestația formulată de entitatea verificată cu privire la măsurile dispuse de o structură din cadrul pârâtei.

Prin urmare, argumentele din recurs privind interesul pe care intervenienta îl are în susținerea apărării reclamantei, nu sunt de natură a contura suficient de convingător această conexitate.

Față de cele menționate anterior, Înalta Curte nu poate reține nici argumentele invocate în cererea de recurs referitoare la încălcarea accesului la justiție, instituit de art. 6 parag. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) din noul C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de C. împotriva Încheierii din 21 noiembrie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 februarie 2015.

Procesat de GGC - N