ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4158/2014

Decizia nr. 4158/2014

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată în data de 16 octombrie 2012 sub nr. x/40/2012 pe rolul Tribunalului Botoșani, secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal, petentul Inspectoratul de Poliție Județean Botoșani, prin reprezentant a solicitat anularea procesului-verbal de contravenție din 10 aprilie 2012.

În motivare a arătat că, la data de 10 aprilie 2012, ora 22:40, numitul YA., domiciliat în mun. Botoșani, a fost implicat într-un eveniment de tulburare a ordinii și liniștii publice pe raza mun. Botoșani. În acest context, acesta a fost sancționat contravențional pentru comiterea faptelor prevăzute de art. 3 pct. 24 și pct. 25 din Legea nr. 61/1991, cu suma de 400 RON.

S-a precizat că, în momentul întocmirii procesului-verbal de contravenție, agentul constatator l-a identificat pe contravenient cu sprijinul personalului aflat în serviciu la dispeceratul I.P.J. Botoșani, întrucât acesta nu avea asupra sa niciun document de identitate. Datorită unei erori de atenție în identificarea numelui de familie, în loc de numele de familie „X” s-a menționat de către agentul constatator numele de „Y”. Astfel, procesul verbal de contravenție a fost întocmit persoanei identificate cu numele A. Ulterior, actul constatator nefiind contestat a fost înaintat organelor competente pentru a fi pus în executare. Însă, prin adresa din 13 iulie 2012, Direcția de Impozite și Taxe Locale Botoșani a comunicat situația, potrivit căreia contravenientul are înscris greșit numele de familie.

S-a argumentat că motivul erorii privind completarea corectă a numelui contravenientului apare ca motiv de nulitate a procesului-verbal de contravenție și, întrucât actul constatator a intrat în circuitul civil, eroarea existentă nu poate fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004.

Prin sentința nr. 584 din 20 februarie 2013 a Tribunalului Botoșani, secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal, s-a admis excepția de necompetență materială a tribunalului, invocată din oficiu, și s-a declinat competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Botoșani.

În acest sens s-a reținut că, deși procesul-verbal de contravenție are caracterul unui act administrativ, legalitatea acestuia nu poate fi cercetată de către tribunal întrucât regimul juridic al contravențiilor este reglementat prin O.G. nr. 2/2001, pentru care este prevăzută competența materială a judecătoriei din raza căreia este săvârșită contravenția și, cum contravenția s-a săvârșit pe raza mun. Botoșani, competență să soluționeze cererea petentului este Judecătoria Botoșani.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Botoșani în data de 28 februarie 2013, sub nr. x/193/2013.

Prin sentința nr. 6021 din 21 mai 2013, Judecătoria Botoșani a admis excepția de necompetență materială a Judecătoriei Botoșani invocată de petentul Inspectoratul de Poliție Județean Botoșani și, pe cale de consecință, a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe petentul Inspectoratul de Poliție Județean Botoșani, în contradictoriu cu intimatul YA (nume corect XA), în favoarea Tribunalului Botoșani.

A constatat ivit conflictul negativ de competență între Judecătoria Botoșani și Tribunalul Botoșani și, în consecință, a înaintatcauza Curții de Apel Suceava, secția contencios administrativ și fiscal, pentru a pronunța regulatorul de competență.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava, secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal, la data de 15 iulie 2013 sub nr. x/39/2013.

Prin sentința nr. 254 din 30 septembrie 2013, Curtea de Apel Suceava a admis sesizarea privind conflictul negativ de competență ivit între Tribunalul Botoșani, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, și Judecătoria Botoșani, privind pe petentul Inspectoratul de Poliție Județean Botoșani și intimatul YA (corect XA).

A stabilit competența de soluționarea a cauzei în favoarea Judecătoriei Botoșani.

Pentru a hotărî astfel, curtea de apel a reținut, în esență, că întreaga procedură de aplicare și executare a sancțiunilor contravenționale este reglementată prin dispozițiile O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor. Același act normativ conține și procedura de contestare a procesului-verbal de contravenție în Cap. 4 - Căi de atac - art. 31-36.

În conformitate cu dispozițiile art. 31 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 „împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia”. Dispozițiile art. 32 alin. (1) și (2) din O.G. nr. 2/2001 stabilesc competența exclusivă de soluționare a plângerilor contravenționale precum și a controlului aplicării și executării sancțiunilor contravenționale.

Astfel, conform dispozițiilor legale citate „(1)

Plângerea se depune la judecătoria în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția.

(2) Controlul aplicării și executării sancțiunilor contravenționale principale și complementare este de competența exclusivă a instanței prevăzute la alin. (1)”.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Inspectoratul de Poliție al Județului Botoșani, criticând-o pentru nelegalitate, fără a invoca vreunul dintre motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ.

Recurentul susține, în esență, că normele juridice invocate de curtea de apel, respectiv art. 32 din O.G. nr. 2/2001 stabilesc o competență absolută teritorială și materială, motiv pentru care sunt de strictă interpretare, neputându-se aplica și, în situația în care, persoana care solicită anularea procesului-verbal de contravenție este organul emitent, în temeiul dispozițiilor art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004.

Recursul este nefondat.

Analizând cererea de recurs, în raport de actele și lucrările dosarului, precum și de dispozițiile legale incidente speței, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele expuse în continuare.

Procesul-verbal de contravenție reprezintă principalul act emis în realizarea procedurii contravenționale,

având o natură juridică mixtă - act administrativ și act de procedură contravențională

.

Art. 31 și art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 instituie norme de procedură privind soluționarea plângerii formulate împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției. Astfel, potrivit art. 31 alin. (1) împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia. Partea vătămată poate face plângere numai în ceea ce privește despăgubirea, iar cel căruia îi aparțin bunurile confiscate, altul decât contravenientul, numai în ceea ce privește măsura confiscării [alin. (2)].

Conform art. 32 alin. (1) și (2) plângerea însoțită de copia de pe procesul-verbal de constatare a contravenției se depune la organul din care face parte agentul constatator, acesta fiind obligat să o primească și să înmâneze depunătorului o dovadă în acest sens. Plângerea împreună cu dosarul cauzei se trimit de îndată judecătoriei în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția.

Din analiza textelor de lege anterior indicate rezultă că in materia contenciosului contravențional legiuitorul a instituit o competență materială specială și derogatorie de la dreptul comun (Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ).

Situația, potrivit căreia, în O.G. nr. 2/2001, nu este reglementată ipoteza posibilității organului emitent de a solicita în instanță anularea propriului act, temeiul unei astfel de acțiuni fiind prevăzut ulterior, prin Legea-cadru nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, nu înlătură competența materială exclusivă și specială stabilită de legiuitor în favoarea judecătoriei.

De altfel, art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004 reglementează dreptul tuturor autorităților publice de a solicita instanței de contencios administrativ anularea propriilor acte administrative, în condițiile stabilite de textul legal, de aceea reprezintă o dispoziție de drept comun, în raport de art. 32 din O.G. nr. 2/2001, care instituie o normă specială, derogatorie, de competență materială și teritorială și care trebuie aplicată cu întâietate.

În acest sens sunt chiar dispozițiile art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora: „Nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele administrative pentru modificarea sau desființarea cărora se prevede,

prin lege organică

, o altă procedură judiciară”.

Prin urmare, simplul fapt că temeiul juridic al prezentei acțiuni în anularea procesului-verbal de contravenție este prevăzut de Legea nr. 554/2004, și nu de O.G. nr. 2/2001 nu schimbă natura juridică a actului atacat de act administrativ încheiat în materie contravențională, iar scopul urmărit prin demersul judiciar este același ca și în cazul plângerii formulate de contravenient în temeiul art. 31 din O.G. nr. 2/2001, și anume lipsirea de efecte juridice a actului atacat.

Pentru aceste motive, în lipsa oricăror dispoziții speciale referitoare la competența de soluționare a plângerilor având ca obiect anularea unui proces-verbal de contravenție, indiferent de calitatea titularului acțiunii, în raport de actul contestat, Înalta curte constată că sunt aplicabile prevederile art. 32 din O.G. nr. 2/2001, astfel cum, în mod corect, a decis și Curtea de Apel Suceava prin regulatorul de competență.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Inspectoratul de Poliție Județean Botoșani, împotriva sentinței nr. 254 din 30 septembrie 2013 a Curții de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 05 noiembrie 2014.