ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4/2016

Decizia nr. 4/2016

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 08 octombrie 2014 pe rolul Curții de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale, sub Dosar nr. x/64/2014, contestatoarea A. a formulat, în contradictoriu cu intimații SC B. SA Oituz, SC C. SRL Dărmănești, SC D. SRL Piatra Neamț, Comisariatul pentru Societatea Civilă - Inspectoratul Județean Bacău, E., F. și G., contestație în anulare împotriva deciziei civile nr. 43/Ap din 04 februarie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Brașov în Dosarul nr. x/62/2012, solicitând casarea acesteia și admiterea apelului împotriva sentinței civile nr. 124/C/2013 pronunțată de Tribunalul Brașov.

La termenul din 12 ianuarie 2015, instanța a pus în discuția părților cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a art. 320 alin. (2) C. proc. civ., art. 324 și art. 322 C. proc. civ., dispoziții ce contravin art. 1 alin. (3) și (5) din Constituție, art. 6 pct. 1, art. 13 și art. 17 din C.E.D.O., invocate de intimatul E., prin întâmpinarea depusă la data de 29 octombrie 2014.

Prin încheierea din 12 ianuarie 2015, Curtea de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale, a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a art. 322 C. proc. civ. și a art. 324 C. proc. civ., având în vedere că textele a căror neconstituționalitate se invocă se referă la cererea de revizuire, ori pe rol se află spre soluționare o contestație în anulare formulată împotriva unei decizii pronunțate în apelul formulat într-o cerere de revizuire, sens în care se constată că aceasta nu are legătură cu soluționarea cauzei deduse judecății.

De asemenea, a fost respinsă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a art. 320 alin. (2) C. proc. civ., având în vedere dispozițiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, aspect în raport cu care instanța a apreciat că modalitatea de soluționare a acestei excepții nu are legătură cu soluționarea cauzei în această fază procesuală.

Prin aceeași încheiere s-a dispus amânarea pronunțării în ceea ce privește contestația în anulare, aceasta fiind soluționată prin decizia civilă nr. 41/Ap din 19 ianuarie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale, în sensul respingerii ca inadmisibilă a contestației în anulare formulată împotriva deciziei civile nr. 43/Ap din 04 februarie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Brașov în Dosarul nr. x/62/2012.

A fost respinsă cererea de acordare a ajutorului public judiciar sub forma plății onorariului de avocat solicitată de intimatul E., fiind obligată contestatoarea A. la plata către intimații SC C. SRL Dărmănești și SC D. SRL Piatra Neamț a sumei de 2.500 RON reprezentând cheltuieli de judecată.

A fost respinsă cererea formulată de intimatul E. de reducere a onorariului de avocat în apel, achitat de intimații SC C. SRL Dărmănești și SC D. SRL Piatra Neamț.

Împotriva încheierii din 12 ianuarie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr. x/64/2014, contestatoarea A. a declarat recurs solicitând admiterea acestuia astfel cum a fost formulat în scris și depus la dosar.

În susținerea criticilor formulate contestatoarea A. arată că a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 320, 322 și 324 C. proc. civ., însă aceasta a fost respinsă fără a fi sesizată Curtea Constituțională, instanță care este competentă să soluționeze aceste excepții.

În acest sens, recurenta apreciază că prin introducerea limitărilor menționate în textele evocate, ca fiind neconstituționale, este afectat principiul statului de drept prevăzut de art. 1 alin. (3) și (5) din Constituție, dar și ale art. 11 și 20 din Constituție coroborat cu dispozițiile art. 6, art. 13 și art. 17 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, fiind încălcat dreptul la un proces echitabil, dreptul la un recurs efectiv și interzicerea abuzului de drept.

Prin urmare, instituirea elementelor de formalism excesiv și limitarea drepturilor prevăzute de art. 17 din Convenție, face ca și dispozițiile art. 6 din Convenție să nu fie respectate, ca urmare a existenței unor reglementari neconstituționale.

În acest context, se susține că dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, Ia care România este parte și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.

În opinia recurentei, dispozițiile legale criticate încalcă aceste principii și introduc limitări ale drepturilor și libertăților prevăzute de Convenție, sens în care se apreciază că sunt neconstituționale și contravin scopului legitim de aflare a adevărului în cauzele deduse judecății, fiind disproporționată restrângerea impusă, întrucât nu există un raport rezonabil de proporțional itate între mijloacele folosite și scopul vizat, aspect în raport cu care consideră necesară sesizarea Curții Constituționale, cu soluționarea excepțiilor invocate.

Prin întâmpinarea depusă la data de 22 iunie 2015, intimații SC B. SA și E. au solicitat admiterea recursului, apreciind ca fiind fondate criticile formulate de către recurenta-contestatoare A.

Prealabil examinării motivelor de nelegalitate, Înalta Curte constată că in cuprinsul memoriului de recurs, recurenta nu a formulat critici ce vizează caracterul nefondat privind respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale.

Analizând încheierea recurată din perspectiva criticilor formulate și a normelor legale incidente, Înalta Curte reține următoarele:

Art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, prevede că:

„(1) Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.

(2) Excepția poate fi ridicată la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepția poate fi ridicată de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele la care participă.

Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

Sesizarea Curții Constituționale se dispune de către instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părților, opinia instanței asupra excepției, și va fi însoțită de dovezile depuse de părți. Dacă excepția a fost ridicată din oficiu, încheierea trebuie motivată, cuprinzând și susținerile părților, precum și dovezile necesare. Odată cu încheierea de sesizare, instanța de judecată va trimite Curții Constituționale și numele părților din proces cuprinzând datele necesare pentru îndeplinirea procedurii de citare a acestora.

Dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale. încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare. Recursul se judecă în termen de 3 zile.”

Din interpretarea logico-juridică a prevederilor art. 29 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 47/1992 rezultă că pentru sesizarea instanței de contencios constituțional cu soluționarea unei excepții de neconstituționalitate trebuie îndeplinite, în mod cumulativ, următoarele condiții: excepția să fie invocată în cadrul unui litigiu aflat pe rolul unei instanțe judecătorești sau de arbitraj comercial; excepția să aibă ca obiect neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare; norma vizată de excepție să aibă legătură cu soluționarea cauzei și să nu fi fost constatată ca fiind neconstituțională printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

În speță, recurenta a criticat hotărârea atacată pentru respingerea cererii sale de sesizare a Curții Constituționale, cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 320, 322 și 324 C. proc. civ., pentru neîndeplinirea condiției ca textele legale criticate să aibă legătură cu soluționarea cauzei.

Cu privire la condiția menționată, Înalta Curte reține că prin încheierea atacată, instanța, în mod corect, a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a art. 322 C. proc. civ. și a art. 324 C. proc. civ., având în vedere că textele a căror neconstituționalitate se invocă se referă la cererea de revizuire, ori spre soluționare se află o contestație în anulare formulată împotriva unei decizii pronunțate în apelul formulat într-o cerere de revizuire, sens în care a constatat că aceasta nu are legătură cu soluționarea cauzei dedusă judecății.

În ceea ce privește cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 320 alin. (2) C. proc. civ., instanța a considerat, de asemenea că este nefondată, având în vedere dispozițiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, apreciind că modalitatea de soluționare a acestei excepții nu are legătură cu soluționarea cauzei în această fază procesuală.

Textele de lege criticate, respectiv art. 320 alin. (2) C. proc. civ., privește contestația în anulare și instituie obligația părții de a depune întâmpinare la dosar cu cel puțin 5 zile înaintea termenului de judecată, iar în ceea ce privește dispozițiile art. 322 și art. 324 C. proc. civ., acestea se referă la obiectul și la termenul de exercitare a cererii de revizuire.

Din verificarea considerentelor încheierii atacate rezultă fara echivoc că argumentul reținut de instanță ca fundament al soluției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a textelor legale evocate, îl constituie dispozițiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Înalta Curte, apreciind că instanța a analizat condițiile ce trebuie îndeplinite, în mod cumulativ și a reținut în mod corect că în cauză excepția invocată nu are legătură cu soluționarea acesteia.

În condițiile în care instanța învestită cu soluționarea contestației în anulare a reținut că recurenta nu are deschisă calea contestației în anulare împotriva deciziei civile nr. 43/Ap din 04 februarie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, invocarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 320 alin. (2) C. proc. civ. este contrară dispozițiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.

Reținând că încheierea recurată este pronunțată cu respectarea prevederilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-contestatoare A. împotriva încheierii din 12.01.2015, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr. x/64/2014.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 ianuarie 2016.