ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 844/2016

Decizia nr. 844/2016

Asupra cererii de

suspendare a judecării cauzei:

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la dosar la data de 11 martie 2016,

recurenta-reclamantă a solicitat suspendarea judecării cauzei până la pronunțarea Curții de Justiție a Uniunii Europene în cauzele C-260/2014 și C-261/2014.

Înalta Curte reține că, cele două cauze aflate pe

rolul Curții de Justiție a Uniunii Europene, C-260/14 și C-261/14, au ca obiect întrebări preliminare referitoare, în esență, la următoarea problemă de drept: „Dacă (…) art. 2 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 2988/1995 coroborat cu articolul 98 alineatul (2) teza a II-a din Regulamentul (CE) nr. 1083/2006, având în vedere și principiile securității juridice și încrederii legitime, se opune ca un stat membru să aplice corecții financiare reglementate printr-un act normativ intern intrat în vigoare ulterior momentului la care se pretinde că a avut loc încălcarea normelor în materia achizițiilor publice.”

În prezenta cauză, litigiul dedus judecății nu vizează analiza de legalitate a unor corecții financiare reglementate printr-un act normativ intern intrat în vigoare ulterior momentului la care se pretinde că a avut loc încălcarea normelor în materia achizițiilor publice (cum este cazul actelor administrative prin care sunt stabilite corecții financiare în baza O.U.G. nr. 66/2011 în privința unor proceduri și contracte încheiate sau definitivate anterior intrării în vigoare a ordonanței de urgență), ci are ca obiect analiza de legalitate a unor acte administrative emise în temeiul O.G. nr. 14/2013 vizând suportarea de la bugetul de stat a unor corecții financiare, într-adevăr stabilite în baza O.U.G. nr. 66/2011, dar fără a se ridica problema legalității ori temeiniciei corecțiilor respective prin prisma principiului neretroactivității legii civile.

În consecință, Înalta Curte apreciază că nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 413 alin. (1) poct.1 C. proc. civ., motiv pentru care va respinge cererea de suspendare a judecății formulată de

recurenta-reclamantă.

Asupra cererii de recurs de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 12 februarie 2014 pe rolul Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. a com. Turulung, în contradictoriu cu pârâtul B., a solicitat anularea Deciziei nr. 17 din 10 ianuarie 2014 emisă de Comisia de soluționare a contestațiilor din cadrul Direcției Generale de Constatare și Stabilire Nereguli Fonduri Europene (denumită în continuare, în cuprinsul prezentei decizii, „Decizia nr. 17/2014”), ca fiind nefondată și nelegală, și anularea Notei de constatare privind neîncadrarea în prevederile O.G. nr. 14/2013 (denumită în continuare, în cuprinsul prezentei decizii, „Nota de constatare din 2013”), comunicată prin adresa din 13 noiembrie 2013, pentru proiectul, cu titlu „Sunet drag de clopoțel”.

Prin sentința civilă nr. 97/CA/2014/PI din 5 mai 2014, Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamanta A. a com. Turulung, în contradictoriu cu pârâtul B.

II. Motivele de casare invocate

Împotriva sentinței nr. 97/CA/2014/P.I. din 5 mai 2014 a Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta A.

a com. Turulung, invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. din 2010.

Recurenta-reclamantă

susține că, prin sentința recurată, prima instanță în mod greșit a reținut că solicitarea de plată nu îndeplinește condițiile cumulative prevăzute de O.G. nr. 14/2013, deși proiectul a cărui finanțare se solicită a fost efectuat în luna ianuarie 2011, fiind aplicabile în soluționarea prezentei cauze prevederile O.U.G. nr. 34/2006, O.U.G. nr. 66/2011 și O.U.G. nr. 30/2006.

Recurenta-reclamantă

arată că a contestat Nota de constatare din 2013, deoarece prin acest act au fost stabilite o serie de nereguli cu privire la solicitarea de plată din 30 septembrie 2013, reținându-se faptul că nu au fost îndeplinite condițiile pentru suportarea de la bugetul de stat a sumelor aferente corecțiilor financiare în conformitate cu art. 2 alin. (4) lit. a) din O.G. nr. 14/2013, respectiv procedura de atribuire nu a făcut obiectul verificării Unitatății pentru Coordonarea și Verificarea Achizițiilor Publice.

Prin decizia atacată se constată că o serie de contracte, respectiv contractul din 18 ianuarie 2011 încheiat cu asocierea SC C. SRL Satu Mare și SC D. SRL, contractul din 06 mai 2011 încheiat cu SC E. SRL și contractul din 06 mai 2011 cu SC F. SRL au fost atribuite fără a exista un aviz din partea Unității pentru Coordonarea și Verificarea Achizițiilor Publice.

În motivarea soluției de respingere a contestației, instituția abilitată se referă la prevederile art. 2 alin. (1)-(3) din O.G. nr. 14/2013, la prevederile art. 9 din H.G. nr. 942/2006, respectiv la prevederile O.U.G. nr. 66/2011 și O.U.G. nr. 30/2006. În cuprinsul acestor reglementări, în vigoare în momentul atribuirilor contractelor indicate, care au fost respectate întocmai la atribuirea acestor convenții, nu a existat nicio prevedere expresă care să oblige A. la obținerea unui aviz conform de la Unitatea pentru Coordonarea și Verificarea Achizițiilor Publice. Mai mult decât atât, verificarea nu a fost realizată de această unitate, deși a fost înștiințată în termen legal, potrivit procedurilor prevăzute de legislația aflată în vigoare la acel moment.

Mai menționează recurenta-reclamantă că solicitarea de plată a fost respinsă în raport cu dispozițiile O.G. nr. 14/2013, act normativ care nu era în vigoare la momentul raportului juridic depus judecății, motiv pentru care recurenta susține că plata nu poate fi refuzată de către instituția pârâtă, din moment ce doar legea penală și contravențională mai favorabilă pot avea caracter retroactiv.

III. Derularea procedurii judiciare în fața instanței de recurs și analiza motivelor de casare;

Recursul fiind de competența Înaltei Curți, a fost urmată procedura de filtrare prevăzută de art. 493 C. proc. civ., iar, prin Încheierea din 16 noiembrie 2015, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., Completul de filtru a admis în principiu recursul și a fixat termen de judecată pe fond la data de 22 martie 2016.

Analizând criticile formulate de recurenta-reclamantă, în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele arătate în continuare.

Reclamanta A. a com. Turulung, în calitate de beneficiar, a formulat Solicitarea de plată înregistrată la pârât sub nr. 78089 din 30 septembrie 2013, în temeiul art. 4 alin. (1) din O.G. nr. 14/2013, conform cărora „Beneficiarii prevăzuți la art. 1 transmit solicitările privind suportarea de la bugetul de stat a sumelor aferente corecțiilor financiare și a accesoriilor acestora, după caz, aplicate pentru abaterile de la conformitatea cu legislația din domeniul achizițiilor publice, Autorității de management a Programului operațional regional din cadrul B., dacă se încadrează în prevederile art. 2 și 3”.

În urma verificării solicitării formulate de A. a com. Turulung, pârâtul a emis Nota privind neîncadrarea în prevederile O.G. nr. 14/2013, înregistrată la data de 13 noiembrie 2013, prin care a constatat că solicitarea nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 2 alin. (4) lit. a) din O.G. nr. 14/2013, în sensul că procedura de atribuire nu a făcut obiectul verificării Unității pentru Coordonarea și Verificarea Achizițiilor Publice.

Împotriva Notei de constatare din 13 noiembrie 2013, reclamanta a formulat contestație, care a fost respinsă de pârât prin Decizia nr. 17 din 10 ianuarie 2014 emisă de Comisia de soluționare a contestațiilor din cadrul Direcției Generale de Constatare si Stabilire Nereguli Fonduri Europene.

Reclamanta A. a com. Turulung a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune în anularea Deciziei nr. 17/2014 și a Notei de constatare din 2013.

Înalta Curte constată că, în speță, sunt incidente următoarele dispoziții:

Art. 1 alin. (1) și (2) și art. 4 lit. d) din O.U.G. nr. 30/2006 privind funcția de verificare a aspectelor procedurale aferente procesului de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii (forma în vigoare la data procedurilor de atribuire a contractelor în litigiu):

„Art. 1. - (1) Se desemnează Ministerul Economiei și Finanțelor ca organ de specialitate al administrației publice centrale responsabil pentru îndeplinirea funcției de verificare a aspectelor procedurale aferente procesului de atribuire a contractelor care intră sub incidența legislației privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii.

(2)

În sensul prevederilor alin. (1), fac obiectul verificării aspectele procedurale aferente procesului de atribuire a contractelor cu valoare estimată, fără T.V.A., egală sau mai mare decât pragurile valorice prevăzute la art. 124 din O.U.G.

nr. 34/2006

privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, aprobată cu modificări și completări prin Legea

nr. 337/2006

, cu modificările și completările ulterioare.

Art. 4.

- În îndeplinirea funcției de verificare, atribuțiile Ministerului Finanțelor Publice sunt următoarele:

d) emiterea de avize cu caracter consultativ în situația în care se constată neconcordanțe în aplicarea legislației în domeniul achizițiilor publice.

”

Art. 124 din O.U.G. nr. 34/2006

privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii

(forma în vigoare la data procedurilor de atribuire a contractelor în litigiu):

„Art. 124. - Autoritatea contractantă are dreptul de a aplica procedura de cerere de oferte numai în cazul în care valoarea estimată, fără T.V.A., a contractului de achiziție publică este mai mică decât echivalentul în lei al următoarelor praguri:

a)

pentru contractul de furnizare: 125.000 euro;

b)

pentru contractul de servicii: 125.000 euro;

c)

pentru contractul de lucrări: 4.845.000 euro.

”

Art. 2 alin. (1) - (4) din O.G. nr. 14/2013 privind reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare pentru suportarea de la bugetul de stat a sumelor aferente corecțiilor financiare aplicate pentru abaterile de la conformitatea cu legislația din domeniul achizițiilor publice:

„Art. 2. -

(1)

Creanțele bugetare rezultate din corecțiile financiare și sumele de recuperat rezultate în urma stabilirii corecțiilor, în aplicarea prevederilor O

.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 142/2012, cu modificările și completările ulterioare, pentru neregulile constatate în desfășurarea procedurilor de achiziție publică, se suportă de la bugetul de stat, prin bugetul B., de la o poziție distinctă din cadrul titlului 56 "Proiecte cu finanțare din Fonduri Externe Nerambursabile postaderare", în situațiile prevăzute la alin. (4).

(2) Sumele rezultate sau care vor rezulta din reducerile procentuale stabilite, în aplicarea prevederilor O.U.G.

nr. 66/2011

, aprobată cu modificări și completări prin Legea

nr. 142/2012

, cu modificările și completările ulterioare, pentru neregulile constatate în desfășurarea procedurilor de achiziție publică, se suportă de la bugetul de stat, prin bugetul B., de la poziția distinctă menționată la alin. (1), în situațiile prevăzute la alin. (4).

(3) Sumele recuperate atât în cazul proiectelor finalizate care la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe sunt contestate sau în litigiu, cât și în cazul proiectelor aflate în implementare la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe, în urma stabilirii corecțiilor financiare, în aplicarea prevederilor O.U.G.

nr. 66/2011

, aprobată cu modificări și completări prin Legea

nr. 142/2012

, cu modificările și completările ulterioare, pentru neregulile constatate în desfășurarea procedurilor de achiziție publică, se suportă de la bugetul de stat, prin bugetul B., de la poziția distinctă menționată la alin. (1), în situațiile prevăzute la alin. (4).

(4)

Prevederile alin. (1)-(3) se aplică:

a)

numai în cazul contractelor de achiziție publică, a căror procedură de atribuire a fost inițiată înainte de data de 10 iunie 2011 de beneficiarii prevăzuți la

art. 1, care a făcut obiectul verificării Unității pentru coordonarea și verificarea achizițiilor publice/compartimentelor de verificare a achizițiilor publice, denumite în continuare Unitatea pentru Coordonarea și Verificarea Achizițiilor Publice/Comisia pentru Valorificarea Achizițiilor Publice, și pentru care nu există un aviz consultativ emis de acestea, în conformitate cu art. 4 lit. d) din O.U.G. nr. 30/2006 privind funcția de verificare a aspectelor procedurale aferente procesului de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, valabilă până la această dată;

b)

numai în cazul contractelor de achiziție publică, a căror procedură de atribuire a fost inițiată în perioada 10 iunie 2011-1 octombrie 2011 de beneficiarii prevăzuți la

art. 1, care a făcut obiectul verificării Unitatea pentru Coordonarea și Verificarea Achizițiilor Publice/Comisia pentru Valorificarea Achizițiilor Publice și pentru care a fost înscrisă opinia fără observații de către Unitatea pentru Coordonarea și Verificarea Achizițiilor Publice/Comisia pentru Valorificarea Achizițiilor Publice, în conformitate cu art. 4 alin. (3) lit. b) din O.U.G. nr. 30/2006, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 52/2011;

c)

în cazul contractelor de achiziție publică, încheiate de beneficiarii prevăzuți la art. 1, a căror procedură de atribuire a fost inițiată începând cu data de 1 octombrie 2011, pentru care documentația de atribuire a fost evaluată și aprobată de Autoritatea Națională pentru Reglementarea și Monitorizarea Achizițiilor Publice, în conformitate cu atribuțiile sale prevăzute la art. 7

1

alin. (3)

lit. a) din H.G. nr. 525/2007 privind organizarea și funcționarea Autorității Naționale pentru Reglementarea și Monitorizarea Achizițiilor Publice, cu modificările și completările ulterioare, cu excepția contractelor de achiziție publică la care, prin modificările aduse documentației de atribuire intervenite după data publicării anunțului/invitației de participare în Sistemul electronic al achizițiilor publice, au fost constatate abateri de la prevederile legislației privind achizițiile publice.”

În cauză, având în vedere faptul că procedurile de atribuire în cazul contractelor în litigiu au fost inițiate înainte de data de 10 iunie 2011, sunt aplicabile prevederile art. 2 alin. (4) lit. a) din O.G. nr. 14/2013, iar, din interpretarea coroborată a dispozițiilor citate anterior, Înalta Curte constată că în mod corect prima instanță a decelat condițiile necesar a fi întrunite cumulativ pentru a fi suportate de la bugetul de stat, potrivit prevederilor O.G. nr. 14/2013, sumele reținute în sarcina beneficiarului, respectiv:

- sumele să rezulte din corecțiile financiare aplicate conform prevederilor O.U.G. nr. 66/2011;

- procedura de achiziție să fie inițiată înainte de data de 10 iunie 2011;

- procedura de atribuire să facă obiectul verificării Unitatea pentru Coordonarea și Verificarea Achizițiilor Publice/Comisia pentru Valorificarea Achizițiilor Publice și să nu existe un aviz consultativ emis de acestea, în conformitate cu art. 4 lit. d) din O.U.G. nr. 30/2006.

În cauză, în raport cu probatoriul administrat, prima instanță a apreciat cu just temei că sunt îndeplinite doar primele două condiții, respectiv corecțiile financiare au fost stabilite în conformitate cu O.U.G. nr. 66/2011, iar procedura de atribuire a fost inițiată înainte de data de 10 iunie 2011.

Totodată, Înalta Curte constată, în acord cu judecătorul fondului, că valoarea contractelor de achiziție publică în litigiu este inferioară pragului de 125.000 euro prevăzut de art. 124 lit. a) din O.U.G. nr. 34/2006, iar, conform art. 1 alin. (2) din O.U.G nr. 30/2006, doar contractele cu valoare estimată, fără T.V.A., superioară acestui prag valoric fac obiectul verificării de către Unitatea pentru Coordonarea și Verificarea Achizițiilor Publice/comisia Pentru Valorificarea Achizițiilor Publice. Pe cale de consecință, întrucât contractele respective nu au făcut obiectul verificării Unitatea pentru Coordonarea și Verificarea Achizițiilor Publice/Comisia pentru Valorificarea Achizițiilor Publice, cu just temei prima instanță a reținut că nu este îndeplinită condiția prevăzută expres de art. 2 alin. (4) lit. a) din O.G. nr. 14/2013.

Susținerile recurentei-reclamante în sensul că au fost respectate prevederile în vigoare în momentul atribuirilor contractelor, că nu a existat nicio prevedere expresă care să impună obligația obținerii unui aviz conform de la Unitatea pentru Coordonarea și Verificarea Achizițiilor Publice și că Unitatea pentru Coordonarea și Verificarea Achizițiilor Publice, nu a realizat nicio verificare deși a fost înștiințată în termen legal, nu sunt de natură a înlătura concluzia primei instanțe, care este fundamentată de pe dispozițiile legale menționate anterior - art. 2 alin. (4) lit. a) din O.G. nr. 14/2013 coroborat cu art. 1 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 30/2006 și art. 124 lit. a) din O.U.G. nr. 34/2006 - conform cărora verificarea era realizată de Unitatea pentru Coordonarea și Verificarea Achizițiilor Publice/Comisia pentru Valorificarea Achizițiilor Publice numai pentru contractele cu valoare estimată, fără T.V.A., egală sau mai mare cu 125.000 euro. De altfel, recurenta-reclamantă nu contestă aspectele reținute de prima instanță în privința valorii contractelor în litigiu.

Înalta Curte reține că este neîntemeiată susținea recurentei privind inaplicabilitatea O.G. nr. 14/2013, motivat de faptul că nu era în vigoare la momentul raportului juridic dedus judecății, întrucât reclamanta a supus controlului de legalitate al instanței de contencios administrativ Decizia nr. 17 din 10 ianuarie 2014 prin care a fost soluționată contestația reclamantei împotriva Notei de constatare privind neîncadrarea în prevederile O.G. nr. 14/2013 și nr. 78089 din 13 noiembrie 2013, notă emisă în urma Solicitării de plată din 30 septembrie 2013 formulată chiar de către A. a com.

Turulung. Astfel fiind, se constată că actele administrative ce formează obiectul litigiului au fost emise în baza și ulterior intrării în vigoare a O.G. nr. 14/2013, publicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 472 din 30 iulie 2013, având în vedere

solicitarea transmisă chiar de către reclamantă și în considerarea condițiilor reglementate

în care

se suportă de la bugetul de stat creanțele bugetare rezultate din corecțiile financiare și sumele de recuperat rezultate în urma stabilirii corecțiilor, în aplicarea prevederilor O.U.G. nr. 66/2011.

Pentru toate considerentele arătate, constatând că nu sunt întemeiate criticile formulate de recurenta-reclamantă în raport cu motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca nefondat,

recursul declarat de

A.

a com.

Turulung

.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

A.

a com

Turulung

împotriva sentinței nr. 97/CA/2014/P.I. din 5 mai 2014 a Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 martie 2016.