ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 262/2017

Decizia nr. 262/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Obiectul cererii de chemare în judecată;

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr. x/32/2012 pe rolul Curții de Apel Bacău, reclamantul A. Piatra-Neamț - reprezentat prin primar, în contradictoriu cu B. - C. a solicitat anularea Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare din 29 mai 2012 și a Deciziei nr. 136 din 1 august 2012 de soluționare a contestației administrative prin care i s-a respins contestația administrativă împotriva notei menționate.

A solicitat de asemenea suspendarea actului administrativ atacat - Nota de constatare din 29 mai 2012, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.

Prin sentința civilă nr. 25 din 07 februarie 2013, pronunțată de Curtea de Apel Bacău în Dosar nr. x/32/2012, s-a admis acțiunea reclamantei, în sensul că s-a dispus anularea Deciziei nr. 136 din 1 august 2012 și a Notei de Constatare a Neregulilor și de Stabilire a Corecțiilor Financiare din 29 mai 2012 emise de pârât, fiind admisă și cererea de suspendare a actului administrativ, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul B.

Prin Decizia nr. 4850 din 02 decembrie 2014, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul pârâtului și a casat sentința atacată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

Cauza a fost înregistrată în rejudecare pe rolul Curții de apel Bacău sub nr. x/32/2012*.

La termenul din 30 aprilie 2015, reclamantul a depus la dosar Decizia nr. 66 din 26 februarie 2015 pronunțată de Curtea Constituțională a României, referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. a) și a art. 66 din O.U.G. nr. 66/2011, solicitând ca în raport de această decizie să se constate nelegalitatea actelor constatate, cu consecința admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.

2.2. Hotărârea instanței de fond;

Prin sentința nr. 67 din 30 aprilie 2015, Curtea de Apel Bacău, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul A. Piatra Neamț în contradictoriu cu pârâtul B., a admis cererea de suspendare și a dispus suspendarea executării actului administrativ Notă de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare din 29 mai 2012 până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei, a anulat Decizia nr. 136 din 1 august 2012 emisă de B. și Nota de Constatare a Neregulilor și de stabilire a Corecțiilor Financiare din 29 mai 2012 emisă de D.

Pentru a pronunța această hotărâre s-a reținut că reclamanta, în calitate de autoritate contractantă, a organizat în anul 2010 procedura de atribuire a contractului „Restaurare și punere în valoare zonă istorică și culturală Curtea Domnească din Piatra Neamț”, contractul de servicii fiind încheiat cu Asocierea SC E. SA  și SC F. SRL.

Prin Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare din 29 mai 2012, s-a stabilit că debitorul A. Piatra Neamț datorează autorității cu competențe în gestionarea fondurilor europene un debit în valoare de 1.201.065,04 lei, reprezentând corecție financiară de 10 % aplicată la valoarea contractului de achiziție. Împotriva Notei de constatare, reclamanta a formulat contestație, soluționată prin Decizia nr. 136 din 1 august 2012 de către Comisia de soluționare din cadrul ministerului, în sensul respingerii.

La data inițierii procedurii de atribuire a contractului, controlul și recuperarea fondurilor comunitare, precum și a fondurilor de cofinanțare aferente utilizate necorespunzător era reglementată prin O.G. nr. 79/2003 cu modificările aduse prin O.G. nr. 12/2007, Legea nr. 205/2007, O.G. nr. 20/2008 și H.G. nr. 1510/2003 de aprobare a normelor metodologice de aplicare a O.G. nr. 79/2003.

În data de 20 iunie 2011 a intrat în vigoare O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente, act normativ care abrogă expres O.G. nr. 79/2003.

Prin Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare ce face obiectul prezentei analize, au fost stabilite sume de plată în sarcina reclamantului, în conformitate cu dispozițiile O.U.G. nr. 66/2011, iar prin decizia de soluționare a contestației s-a reținut că, întrucât activitatea de control s-a desfășurat după intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 66/2011, sunt incidente dispozițiile tranzitorii ale art. 66, care permit sancționarea abaterilor de la legislația națională și comunitară în raport cu prevederile din anexa 1 la O.U.G. nr. 66/2011.

Prin Decizia nr. 66 din 26 februarie 2015 publicată în M. Of. nr. 236 din 07 aprilie 2015, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că prevederile art. 66 din O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora sunt neconstituționale.

În aceste condiții, constatând că actele contestate au fost emise în temeiul dispozițiilor a căror neconstituționalitate a fost constatată, curtea a reținut că acestea sunt lipsite de temei legal și se impun a fi anulate, în aplicarea dispozițiilor art. 1 alin. (1), art. 8 alin. (1) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

În altă ordine, s-a statuat că, fiind în prezența unor acte administrative lipsite de temei legal, este evident că a fost înfrântă prezumția de legalitate a acestora, fiind îndeplinită condiția cazului bine justificat, astfel cum este acesta definită de art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004; pe de altă parte, curtea a apreciat că este îndeplinită și condiția pagubei iminente, invocată de reclamant prin prisma definiției date de art. 2 lit. ș) din Legea nr. 554/2004, având în vedere cuantumul ridicat al sumelor de plată și situația invocată la momentul formulării cererii, legată de lipsa alocărilor bugetare.

Împotriva sentinței nr. 67 din 30 aprilie 2015 a Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a declarant recurs B., invocând ca temei legal dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ.

În esență, recurentul-pârât a menționat că efectele Deciziei Curții Constituționale nr. 66/2015 pot viza doar actele, acțiunile, operațiunile ce se vor înfăptui în viitor, fiind aplicabile numai procedurilor de control și actelor administrative încheiate după momentul publicării acesteia în M. Of., neafectând procedura de control anterioară acestei decizii.

De asemenea, s-a arătat că soluția pronunțată nu corespunde jurisprudenței Curții de Justiție a Uniunii Europene în cauzele C-260/14 și C-261/14, care a dezlegat problema de drept privind retroactivitatea/ aplicarea legii noi.

Referitor la cererea de suspendare, s-a arătat că aceasta a rămas fără obiect, urmare a aplicării dispozițiilor O.G. nr. 14/2013.

A. Piatra Neamț a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, a combătut criticile formulate, apreciind ca temeinică și legală sentința recurată.

Înalta Curte, analizând recursul formulat, reține că este fondat, urmând a fi admis, casată sentința recurată și trimisă cauza spre rejudecare la aceeași instanță pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.

Prealabil expunerii motivelor pe care se va sprijini soluția Înaltei Curți, se va reține că, prin Încheierea de ședință din data de 10 decembrie 2015 s-a dispus suspendarea judecării recursurilor până la soluționarea cauzelor C-260/14 și C-261/14, aflate pe rolul Curții de Justiție a Uniunii Europene, constatându-se că este important a se cunoaște dacă în prezenta cauză dispozițiile O.U.G. nr. 66/2011 au fost aplicate cu încălcarea principiului neretroactivității legii civile, chestiune devenită importantă după pronunțarea Deciziei Curții Constituționale nr. 66/2015.

Prin Decizia Curții Constituționale nr. 66 din 26 februarie 2015 a fost admisă excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 66 din O.U.G. nr. 66/2011, conform cărora „activitățile de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare care sunt în desfășurare la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se finalizează și se valorifică cu aplicarea prevederilor O.G. nr. 79/2003”.

În raport de aceste dispoziții legale, instanțele de judecată, prin interpretarea per a contrario, au aplicat dispozițiile ordonanței pentru activitățile de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare care nu sunt în curs de desfășurare la data intrării în vigoare, chiar dacă acestea au fost săvârșite sub imperiul O.G. nr. 79/2003.

Curtea Constituțională a apreciat că legiuitorul, optând numai pentru criteriul „activităților în curs de desfășurare”, a încălcat principiul neretroactivității legii, întrucât raportul juridic nu mai este guvernat de legea în vigoare la data nașterii sale, ci de o lege ulterioară, străină acesteia.

Curtea Constituțională a mai constatat că, urmare a admiterii excepției de neconstituționalitate, calificarea neregulii și stabilirea creanțelor bugetare se vor face în temeiul actului normativ în vigoare la data săvârșirii neregulii, potrivit principiului tempus regit actum, fără a se combina dispozițiile de drept substanțial din O.G. nr. 79/2003 cu cele ale O.U.G. nr. 66/2011, în vreme ce procedura urmată de organele de control va fi cea reglementată prin actul normativ în vigoare la data efectuării controlului.

În speța de față, contractul de finanțare a fost încheiat din 12 martie 2010, iar contractul de lucrări verificat, din 7 decembrie 2010, anterior intrării în vigoare a O.U.G. nr. 66/2011, însă controlul și actele întocmite a căror anulare s-a cerut au fost demarate, respectiv încheiate sub imperiul O.U.G. nr. 66/2011, în anul 2012.

Întrucât pe rolul Curții de Justiție a Uniunii Europene se aflau cauzele C-260/14 și C-261/14 ce urmau să dezlege aceeași problemă a neretroactivității legii, s-a dispus suspendarea judecării recursurilor.

Prin Hotărârea Curții din 26 mai 2016, s-a statuat că „principiile securității juridice și protecției încrederii legitime trebuie interpretate în sensul că nu se opun aplicării de către un stat membru a unor corecții financiare reglementate printr-un act normativ intern intrat în vigoare după ce a avut loc o pretinsă încălcare a unor dispoziții în materia atribuirii unor contracte de achiziții publice, cu condiția să fie vorba despre aplicarea unor reglementări noi la efectele viitoare ale unor situații apărute sub imperiul reglementării anterioare, aspect a cărui verificare este de competența instanței de trimitere, care trebuie să țină seama de ansamblul împrejurărilor relevante din litigiile principale”.

În considerentele hotărârii, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a amintit jurisprudența sa constantă și anume, Hotărârea din 03 septembrie 2015, C-89/14, prin care s-a interpretat art. 14 din Regulamentul (CCE) nr. 659/1999 al Consiliului, în sensul că aplicarea unor dobânzi compuse recuperării unui ajutor de stat este compatibilă cu normele europene, deși decizia prin care acest ajutor a fost declarat incompatibil cu piața comună și prin care s-a dispus recuperarea lui a fost adoptată și notificată statului membru în cauză, înainte de intrarea în vigoare a regulamentului menționat.

Din cuprinsul deciziei Curții Constituționale reiese faptul că este permisă a se aplica procedura reglementată de noul act normativ, O.U.G. nr. 66/2011, dar stabilirea creanțelor bugetare este imperios necesar să se facă în temeiul actului normativ în vigoare la data săvârșirii neregulii.

Neregula în discuție a constat în nerespectarea dispozițiilor legale din materia achizițiilor publice, reprezentate de O.U.G. nr. 34/2006.

Astfel cum a susținut și recurentul, aplicarea corecției financiare s-a realizat în temeiul art. 2 pct. 7 din Regulamentul CCE nr. 1083/2006 și a art. 1 din Regulamentul CCE, Euroatom nr. 2988/95 al Consiliului Uniunii Europene, acte în vigoare la data săvârșirii neregulii, care se aplică direct.

De asemenea, conform hotărârii Curții de Justiție a Uniunii Europene, instanța națională reține că suntem în prezența efectelor viitoare ale unor situații apărute sub imperiul reglementării interne anterioare, deoarece momentul descoperirii neregulilor s-a produs ulterior modificării legislației.

Deci, așa cum deja s-a arătat, s-a aplicat legislația europeană care era în vigoare la data încheierii contractului de finanțare și contractului de achiziție publică.

Prin urmare, stabilirea corecțiilor în conformitate cu acest regulament și cu prevederile O.U.G. nr. 66/2011, respectă principiul securității juridice și protecției încrederii legitime.

De altfel, autorității contractante îi revine obligația și responsabilitatea respectării dispozițiilor legale, inclusiv în ceea ce privește derularea procedurii de achiziție, pe toată perioada de implementare și monitorizare a contractului/ proiectului, astfel că efectele neregulilor nu sunt limitate în timp, pentru a fi excluse controlului și implicit aplicării corecțiilor financiare, după intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 66/2011, care oricum, instituie o situație favorabilă, urmare a aplicării principiului proporționalității.

În concluzie, având în vedere că O.U.G. nr. 66/2011 a fost emisă în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1083/2006, controlul fiind efectuat după intrarea în vigoare a acestei ordonanțe, pentru nereguli săvârșite anterior acesteia, în legătură cu derularea contractului de finanțare, precum și Hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene din 26 mai 2016 în cauzele conexe C 260-14 și C-261/14, este corectă aplicarea unei corecții financiare reglementată prin noul act normativ.

Având în vedere aceste considerente, soluția instanței de fond este greșită.

Întrucât prima instanță nu a analizat pe fond temeinicia și legalitatea celor constatate și reținute în cuprinsul actelor administrative contestate în cauză, în raport de susținerile/ apărările părților în litigiu, acest fapt conduce la imposibilitatea analizării controlului judiciar.

Prin urmare, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1), (3), art. 313 C. proc. civ., art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, va admite recursul, va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță, pentru a se asigura o judecată unitară, cu respectarea principiilor contradictorialității și dreptului la apărare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de B. împotriva sentinței nr. 67 din 30 aprilie 2015 a Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 februarie 2017.