ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1944/2009

Ședința publică de la 18 iunie 2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Curtea de Apel București, secția a V-a

comercială, prin decizia comercială nr. 44 din 14 ianuarie 2009 a respins

excepția tardivității cererii de revizuire invocată de intimata P.T.

domiciliată în București și a fost respinsă cererea de revizuire formulată de

revizuientul P.M. domiciliat în București împotriva sentinței comerciale nr. 395

din 20 martie 2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr. 3014/2006,

în contradictoriu cu intimații P.T. (fostă P.) și SC I.S.C. SRL cu sediul

social în com. Tărtășești sat Bâldana județul Dâmbovița, ca inadmisibilă.

De asemenea a mai fost obligat

revizuientul P.M. la plata cheltuielilor de judecată către intimata P.T. (fostă

P.), în cuantum de 2.000 lei reprezentând onorariu de avocat.

În fundamentarea acestei soluții s-a

reținut că potrivit art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. termenul de

revizuire este de 1 lună în cazul prevăzut de art. 322 pct. 7 alin. (1), de la

comunicarea hotărârii definitive. Sentința civilă nr. 395 din 20 mai 2007 a

Tribunalului Dâmbovița a rămas definitivă prin decizia nr. 189 din 3 octombrie

2007 a Curții de Apel Ploiești, decizie care a fost comunicată către P.M. la

data de 12 octombrie 2007, astfel cum rezultă din dovada de comunicare aflată

la fila 35 din dosarul Curții de Apel Ploiești.

Cum cererea de revizuire a fost expediată

prin scrisoare recomandată la data de 2 iulie 2007, excepția tardivității a

fost respinsă ca neîntemeiată.

În ceea ce privește cererea de revizuire

s-a constatat că există două hotărâri definitive, date de instanțe diferite, de

grad diferit, între aceleași persoane, însă nu în una și aceiași pricină.

Astfel, sentința nr. 797 din 31 ianuarie

2006 pronunțată de Judecătoria sectorului 6 București a avut ca obiect partaj

bunuri comune, care a fost finalizat prin tranzacție, convenție în care nu se

regăsește imobilul situat în comuna Cernica sat Căldăraru Tarlaua 3 parcelele

66/44 și 66/11.

Prin sentința comercială nr. 395 din 20

mai 2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, a fost soluționat litigiul dintre

foștii soți referitor la excluderea, respectiv retragerea din societatea

deținută în comun și obligarea la plata către asociata P.T. a sumei

corespunzătoare cotei de 45% pe care o deținea din capitalul social.

Între cele două hotărâri nu există

identitate de obiect și cauză, astfel încât nu se poate invoca autoritatea de

lucru judecat, mai mult nu există nici o contradictorialitate între acestea.

Împotriva deciziei comerciale nr. 44 din 14 ianuarie 2009 pronunțată de

Curtea de Apel București, secția a V a comercială, a promovat recurs

revizuientul P.M., care în temeiul art. 304 și art. 304

1

C. proc.

civ. a criticat această hotărâre pentru nelegalitate solicitând admiterea

recursului cu consecința constatării îndeplinirii condițiilor prevăzute de art.

322 pct. 7 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs s-a menționat că cererea de revizuire

a fost examinată în mod formal, fiind ignorat un fapt real și anume că părțile

sociale ale SC I.S.C. SRL au fost dobândite de către P.T. în calitatea de soție

a revizuientului P.M., cel care a avut întreaga contribuție financiară la

dobândirea părților sociale.

Intimata P.T. a depus întâmpinare prin care a cerut respingerea

recursului.

Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză,

raportat la criticile aduse prin cererea de recurs, constată că acestea sunt

nejustificate, urmând a respinge ca nefondat recursul revizuientului pentru

următoarele considerente.

În cererea de revizuire formulată de revizuientul P.M., având ca temei

juridic art. 322 pct. 7 C. proc. civ., s-a evocat că există două hotărâri

judecătorești definitive contradictorii respectiv sentința civilă nr. 797 din 31

ianuarie 2006 pronunțată în dosarul nr. 11.296/303/2005 al Judecătoriei sector

6 București, definitivă și irevocabilă prin nerecurare și sentința civilă nr. 395

din 20 martie 2007 pronunțată în dosarul nr. 3014/2006 al Tribunalului

Dâmbovița, secția comercială și de contencios administrativ, definitivă și

irevocabilă la data de 4 mai 2007 prin neapelare, care deși soluționează în mod

aparent raporturile comerciale dintre coasociați, în condițiile în care atât

capitalul social cât și contribuția au loc în căsnicie, unde operează

proprietatea codevălmașe a soților, drepturile reciproce dintre părți sunt

supuse regimului comunității de bunuri.

Potrivit dispozițiilor imperative ale art. 322 pct. 7 C. proc. civ.,

revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin

neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs, atunci când

evocă fondul, poate fi revizuită dacă există hotărâri definitive potrivnice,

date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași

pricină, între aceleași persoane, având aceiași calitate.

Este unanim admis că revizuirea fiind o cale extraordinară de atac,

dispozițiile legale care o reglementează sunt de strictă interpretare, astfel

că exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile și în condițiile

limitativ prevăzute în mod expres în lege.

Din verificarea întregii documentații, rezultă cu certitudine că nu se

regăsesc elementele specifice expuse anterior și care realizează conținutul

dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ. Așa cum amplu argumentat și bine

motivat a expus instanța de fond, nu ne regăsim în situația pronunțării unor

hotărâri potrivnice în aceiași pricină, nu există tripla identitate impusă de

art. 1201 C. civ. referitoare la părți, obiect și cauză, deoarece obiectul și

cauza sunt diferite.

Pentru aceste rațiuni urmează a respinge ca nefondat recursul declarat

de revizuientul P.M. împotriva deciziei nr. 44 din 14 ianuarie 2009 a Curții de

Apel București, secția a V-a comercială, nefiind îndeplinită nici una din

cerințele prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

În baza art. 274 C. proc. civ.

urmează a obliga recurenta la plata sumei de 3.000 lei cu titlu de cheltuieli

de judecată către intimatul P.T.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

revizuentul P.M. împotriva deciziei nr. 44 din 14 ianuarie 2009 a Curții de

Apel București, secția a V-a Comercială, ca nefondat.

Obligă recurenta la 3.000 lei

cheltuieli de judecată către intimatul P.T.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 iunie 2009.