ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1232/2015

Decizia nr. 1232/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința nr. 7 din 15 ianuarie 2014, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta Societatea A. SA în contradictoriu cu Agenția Națională de Administrare Fiscală.

Împotriva sentinței a declarat recurs, în condițiile art. 483 C. proc. civ. reclamanta Societatea A. SA, invocând prevederile art. 488 pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ., în sensul că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază și a fost pronunțată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

2.1. Principalele argumente invocate

Cu privire la motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 pct. 6 C. proc. civ., reclamanta a învederat că instanța de fond, deși a reținut că există indiciile săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală care justifică măsura suspendării soluționării contestației pentru suma de 1.450.921 RON, nu motivează care sunt aspectele pe baza cărora și-a format convingerea.

Sub acest aspect, reclamanta a arătat că stabilirea unui posibil caracter penal al faptelor investigate nu afectează existența și întinderea obligațiilor fiscale, suspendarea soluționării contestației fiind de natură a întârzia nejustificat accesul contribuabilului la o instanță de judecată, ceea ce contravine prevederilor art. 6 parag. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 21, 52 și 126 din Constituția României.

Cu privire la motivul de nelegalitate referitor la pronunțarea hotărârii recurate cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, reclamanta a precizat că prima instanță nu și-a exercitat rolul activ în soluționarea cauzei, reținând fără temei că nu au fost indicate împrejurări de fapt și temeiuri de drept, respectiv mijloace de probă care să justifice anularea măsurii prin care organul fiscal a respins contestația ca nemotivată pentru suma de 59.055 RON.

Prin întâmpinare Agenția Națională de Administrare Fiscală a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând în esență că instanța de fond a procedat corect, reținând ca justificată măsura suspendării soluționării contestației pentru unul dintre punctele menționate în actul de control, motivat de faptul că s-a dispus sesizarea organelor de urmărire penală cu privire la existența indiciilor săvârșirii unei infracțiuni, aspect având o înrâurire hotărâtoare asupra soluției din procedura administrativă.

De asemenea pârâta a învederat că este corectă și soluția privind pct. 3 din decizia contestată, întrucât respingerea contestației ca nemotivată este urmarea faptului că reclamanta nu a expus motivele de fapt și de drept ale cererii și nici dovezile pe care se întemeiază, soluția dispusă fiind conformă prevederilor pct. 11.1 lit. b) din OPANAF nr. 2137/2011 privind aprobarea Instrucțiunilor pentru aplicarea titlului IX C. proc. fisc.

4.1. Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru fiind comunicat părților prin încheierea din 24 iunie 2014 în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin Încheierea din 9 octombrie 2014 completul filtru a declarat recursul formulat de reclamantă admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., fixând termen de judecată pe fond.

4.2. Cu privire la fondul recursului

4.2.1. Analiza motivelor de casare invocate

Cu privire la motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Curtea constată că prin considerentele expuse, judecătorul fondului a motivat convingător soluția pronunțată, prin argumente de fapt și de drept care demonstrează că au fost temeinic analizate probele cauzei.

Astfel, prin Decizia nr. 485 din 21 decembrie 2012 pârâta a dispus la pct. 1 suspendarea soluționării contestației formulate împotriva deciziei de impunere nr. 25 din 4 noiembrie 2011 pentru suma totală de 1.450.921 RON, reprezentând impozit pe profit și TVA, cu accesoriile aferente, reținându-se că există suspiciuni de evaziune fiscală, motiv pentru care s-a dispus la 15 iulie 2011 sesizarea organelor de urmărire penală.

Referitor la critica de nelegalitate adusă deciziei emise de pârâtă în soluționarea contestației, instanța de fond a reținut în mod întemeiat că, deși suspendarea procedurii administrative este facultativă, potrivit art. 214 C. proc. fisc., legătura de cauzalitate între aspectele ce fac obiectul sesizării penale și întinderea obligațiilor fiscale ale reclamantei justifică măsura dispusă, hotărârea pronunțată în penal asupra laturii civile fiind opozabilă organelor fiscale.

Astfel, s-a reținut în mod corect că stabilirea în cadrul procesului penal a caracterului faptelor sesizate are o influență hotărâtoare asupra soluției ce urmează a fi dată în procedura administrativă, nefiind justificată cererea reclamantei de anulare a măsurii suspendării, în care caz s-ar putea ajunge la o contrarietate între hotărârea penală și cea civilă, cu toate consecințele ce ar decurge din această situație.

În atare condiții, considerentele sentinței atacate îndeplinesc exigențele dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., neregăsindu-se niciuna dintre ipotezele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., respectiv nemotivarea hotărârii sau cuprinderea de motive contradictorii sau străine de natura pricinii.

Cu privire la motivul prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., Curtea constată că hotărârea recurată a fost pronunțată cu aplicarea corectă a legii.

Astfel cum a reținut prima instanță, deși prin contestație reclamanta a solicitat desființarea în totalitate a raportului de inspecție fiscală și a deciziei de impunere nr. 2513, ambele datate 4 noiembrie 2011, nu a motivat contestarea debitului de 59.055 RON, reprezentând impozit pe profit de 33.272 RON, TVA de 4.415 RON, iar diferența accesorii ale celor două categorii de obligații fiscale.

De menționat că nici prin acțiunea introductivă de instanță reclamanta nu a adus motivații prin care să combată constatările organelor fiscale referitoare la debitul sus-menționat, astfel încât, în mod justificat, s-a reținut prin hotărârea recurată că este legală soluția organului de soluționare a contestației prin care s-a respins ca nemotivată solicitarea societății, fiind conformă prevederilor art. 216 alin. (1) C. proc. fisc. și pct. 11.1 lit. b) din OPANAF nr. 2137/2011.

4.2.2. Soluția instanței de recurs

În raport de considerentele expuse mai sus, criticile privind nelegalitatea sentinței fiind neîntemeiate, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantă, în conformitate cu prevederile art. 497 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC A. SA împotriva Sentinței nr. 7 din 15 ianuarie 2014 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 martie 2015.

Procesat de GGC - LM