ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3575/2014

Decizia nr. 3575/2014

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 443 din 5 decembrie 2012, Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția de necompetență generală a instanței,invocată de pârâta A. și a respins ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamanta SC A. SA Titu, în contradictoriu cu pârâta A., prin președinte C.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut în esență, următoarele aspecte:

Reclamanta SC A. SA Titu a chemat în judecată pârâții A. prin președintele ales C. și C. în calitate de președinte ales al A., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună anularea în tot a Avizului de existență a cazului de forță majoră din data de 27 septembrie 2011 emis de către A. prin președintele ales C., având în vedere că actul administrativ menționat anterior este nelegal, fiind emis cu încălcarea condițiilor de fond și de formă.

În cauză s-a reținut că potrivit art. 24 din Legea nr. 335/2007, A., este o organizație neguvernamentală, de utilitate publică, cu caracter autonom, deci nu o autoritate publică și nici o autoritate administrativă, astfel că Avizul de existență a cazului de forță major din 27 septembrie 2011, emis de pârâtă, nu poate fi cenzurat de o instanță de contencios administrativ.

S-a reținut că certificatul de forță majoră nu este întocmit de A. ca subiect de drept public în raporturi juridice de natura celor care presupun exercițiului autorității publice și nu exprimă voința de a da naștere, de a modifica sau de a stinge drepturi și obligații, în regim de putere publică.

În fine, s-a constat că Avizul a fost emis de Camera Națională în virtutea atribuțiilor conferite de Legea nr. 335/2007 cu modificările și completările ulterioare și de Statutul organizației și are natura juridică a unui act constatator care nu îndeplinește condițiile impuse de lege pentru a intra în sfera actelor administrative.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs SC A. SA Titu, criticând hotărârea atacată pentru următoarele motive:

(1) sentința nr. 443 din 5 decembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, încalcă formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., întrucât judecătorul s-a pronunțat asupra unei excepții cu care nu fusese investit și pe care nu a pus-o în discuția părților, încălcând astfel principiul contradictorialității și determinând incidența motivului de recurs prevăzute dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ.;

(2) hotărârea recurată a fost pronunțată ca urmare a greșitei aplicări a legii, determinând incidența dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., câtă vreme, pe de-o parte, Avizul de existență a cazului de forță majoră din data de 27 septembrie 2011 emis de către A. prin președintele ales C., constituie un act administrativ, iar pe de altă parte, în măsura în care excepția necompetenței materiale ar fi fost considerată întemeiată, soluția ce se impunea era aceea a recalificării litigiului ca fiind unul de drept comun, cu consecința trimiterii cauzei la una dintre secțiile civile ale Tribunalului Dâmbovița, instanța competentă să soluționeze o acțiune întemeiată pe răspundere civilă delictuală, prin raportare la locul săvârșirii delictului civil.

Analizând actele și lucrările dosarului de fond, precum și motivele de recurs invocate, instanța de recurs constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:

Astfel, motivul de recurs întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 5 C. proc. civ. este nefondat, deoarece instanța s-a pronunțat asupra unei excepții de inadmisibilitate a acțiunii întemeiate pe art. 1 din Legea nr. 544/2004, față de natura actului atacat, excepție pe care a pus-o în discuția părților la termenul din 5 decembrie 2012, conform încheierii de ședință de la acea dată.

Este adevărat că instanța de fond a făcut o greșită încadrare juridică a acestei excepții ca fiind o excepție „de necompetență materială a secției de contencios administrativ din cadrul curții de apel” sau chiar o „excepție de necompetență generală a instanței” dar, cu toate acestea, soluția pronunțată a fost motivată corect, în sensul inadmisibilității acțiunii în contencios administrativ, față de natura actului administrativ.

În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. acesta este, de asemenea, neîntemeiat, avizul de forță majoră contestat nefiind un act administrativ în sensul art. 1 din Legea nr. 554/2004.

Actul dedus judecății nu este și nu poate fi asimilat unui act administrativ, pentru că nu a fost emis de o autoritate publică în regim de putere publică, producând efecte numai în cadrul raporturilor de drept comercial stabilite între recurenta - reclamantă și SC D. SA, în baza contractului de furnizare a energiei electrice la consumator eligibil, încheiat la 18 decembrie 2002.

Astfel cum a reținut și instanța de fond, statutul de utilitate publică recunoscut persoanei juridice de drept privat A. prin art. 24 din Legea nr. 335/2007, nu înseamnă că toate actele emise de această entitate juridică sunt acte administrative de autoritate care pot fi contestate în baza Legii nr. 554/2004.

În raport de obiectul lor, avizele de atestare a cazurilor de forță majoră sunt întocmite exclusiv pentru un interes privat, iar nu pentru un interes legitim public care, potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. r) din Legea nr. 554/2004 vizează ordinea de drept și democrația constituțională, garantarea drepturilor libertăților și îndatoririlor fundamentale ale cetățenilor, satisfacerea nevoilor comunitare, realizarea competenței autorităților publice.

Aceste acte nu sunt întocmite de A. ca subiect de drept public în raporturi juridice de natura celor care presupun exercițiul autorității publice și nu exprimă voința de a da naștere, de a modifica sau de a stinge drepturi și obligații în regim de putere publică.

În acest sens sunt și Deciziile nr. 3675/2012 și nr. 7539/2013 ale Înaltei Curți de Casație și Justiție. secția de contencios administrativ și fiscal.

Pentru considerentele menționate, constatând că hotărârea atacată este legală și temeinică, instanța de recurs, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC A. SA Titu împotriva sentinței nr. 443 din 5 decembrie 2012 a Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 octombrie 2014.