ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 819/2016
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 819/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)
Decizia nr. 819/2016
Asupra recursului civil de
față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrata sub nr. x din 18 august 2014 la
Judecătoria Buzău, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Stalul
român prin B. reprezentat de C. Galați prin D. Buzău, a solicitat
instanței să pronunțe o hotărâre prin care să se
dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 100.000 euro cu titlu de
despăgubiri pentru erorile făcute de instanțe și parchet,
erori în urma cărora a fost prejudiciat.
În drept, acțiunea a fost
întemeiată pe art. 40 alin. (2) C. proc. civ.
Prin sentința civilă
nr. 715 din 16 ianuarie 2015, Judecătoria. Buzău si-a declinat
competența materială pentru soluționarea cererii în favoarea
Tribunalului Buzău.
Tribunalul Buzău, prin
sentința civilă nr. 446 din 4 mai 2015, a anulal, ca netimbrată,
acțiunea reclamannilui A., având ca obiect pretenții.
Prin Decizia civilă nr. 1286
din 24 septembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești a
fost respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamant împotriva
sentinței nr 446 din 4 mai 2015 a Tribunalului Buzău.
Împotriva deciziei
menționate A. a formulat contestație în anulare.
Curtea de Apel Ploiești,
secția I civilă, prin Decizia civilă nr. 1977 din 25 noiembrie
2015 pronunțată în Dosarul nr. x/II/4/2015/al, a respins, ca
nefondată, contestația în anulare.
Curtea de Apei Ploiești a
reținut, în esență, că motivele invocate de contestator
privesc modul în care instanța de apel a apreciat materialul probatoriu
administrat și a dezlegat problema de drept, însă aceste
susțineri excedează limiteior exprese menționate de
dispozițiile art 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., acesta încercând, în
realitate, ca pe calea extraordinară a contestației în anulare,
să supună un nou control judiciar, decizia dată de instanța
de apel.
La data de 18 decembrie 2015,
contestatorul A. a declarat, recurs în interesul legii împotriva Deciziei
civile nr. 1977 din 25 noiembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel
Ploiești, secția I civilă, în Dosarul nr. x/114/2015/al.
Calea de atac declarată
în cauză a fost înaintată spre soluționare, Înaltei Curți
de Casație și Justiție, secția I civilă, unde a fost
înregistrată ca „recurs" la data de 24 decembrie 2015 sub nr. x/114/2015.
Înalta Curte de Casație
și Justiție, secția I civilă, a dispus întocmirea raportului
asupra admisibilității în principiu a recursului, prin raport
apreciindu-se că recursul nu este admisibil.
Raportul a fost comunicat
părților, conform dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.
Recurentul-eontestator a formulat
punct de vedere pe care l-a intitulat „Raport la comunicare" prin care a
solicitat admiterea „recursului în interesul legii", reiterând susținerile
din calea de atac ce face obiectul prezentei cauze.
Înalta Curte, în raport de
dispozițiile art. 493 alin. (4) și alin. (5) C. proc. civ., a fixat
termen pentru judecarea recursului la data de 5 aprilie 2016, fără
citarea părților.
Analizând recursul în
condițiile dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ. cu referire
la art. 499 teza finală C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în
care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea
de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca
și analiza motivele de casare, Înalta Curte constată că recursul
este inadmisibil, pentru considerentele care succed.
Potrivit art. 508 alin. (4) C.
proc. civ., hotărârea dată în contestație în anulare este supusă
acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată,
Totodată, conform art. 634
alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile
date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu
recurs.
Art. 483 alin. (1) C. proc.
civ. dispune că „Hotărârile date în apel cele date, potrivit legii,
fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile
expres prevăzute de lege sunt supuse recursului" iar conform alin.
(2) „Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute
la art. 94 pct. 1 alin. a)-i), în cele privind navigația civilă
și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de
asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind
repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte
cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 lei inclusiv. De
asemenea, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de
apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă
instanță sunt supuse numai apelului."
Potrivit art. 18 alin. (1) din
Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor
judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în
aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. „Dispozițiile art. 483
alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, se
aplică proceselor pornite începând cu data de 1 ianuarie 2016", iar
conform alin. (2) al aceluiași articol, „în procesele pornite începând cu
data intrării în vigoare a prezentei legi și până ia data de 31
decembrie 2015 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în
cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010
privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigația
civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și
de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind
repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte
cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv. De
asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de
instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că
hotărârile de primă instanță sunt supuse numai
apelului."
Potrivit dispozițiilor art.
457 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea judecătorească este
supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în
condițiile și termenele stabilite de aceasta.
Din interpretarea acestui text
legal rezultă că o hotărâre judecătorească nu poate fi
atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu
alte cuvinte, căile de atac a hotărârilor judecătorești nu
pot exista în afara legii, regula având valoare de principiu
constituțional în raport de prevederile art. 129 din Constituție.
În speță, decizia
atacată cu contestația în anulare a fost pronunțată în
apel, într-o cauză având ca obiect o cerere evaluabilă în bani, în
valoare de până la 1,000.000 lei, astfel că hotărârea
pronunțată în apel nu este supusă căii de atac a
recursului.
În consecință,
față de dispozițiile art. 508, alin. (4) C. proc. civ. care
prevăd că hotărârea dată în contestație în anulare
este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea
atacată, se constată că nici Decizia nr. 1977 din 25 noiembrie 2015
a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă,
pronunțată în soluționarea contestației în anulare, nu este
supusă căii de atac a recursului.
Așa fiind, având în
vedere considerentele expuse, Înalta Curte va respinge recursul, ca
inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil,
recursul declarat de contestatorul A. împotriva Deciziei nr. 1977 din data de
25 noiembrie 2015 a Curții de Apei Ploiești, secția I
civilă, pronunțată în Dosarul nr. x/114/2015/aI.
Fără nicio cale de
atac.
Pronunțată în
ședință publică, astăzi 5 aprilie 2016.