ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 152/2019

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești sub nr. x/2015, reclamanta SC A. SRL (fostă SC B. SRL) a solicitat anularea deciziei de soluționare a contestației nr. 45/9.07.2015 emisă de către Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați și a deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. 1450/8.04.2015 emisă de către Administrația Județeană a Finanțelor Publice Buzău.

Prin Sentința civilă nr. 71 din data de 17 martie 2016, Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta SC A. SRL în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Buzău.

Împotriva sentinței instanței de fond a declarat recurs reclamanta A.

În motivarea recursului, a arătat că instanța de fond, în mod greșit și cu nerespectarea dispozițiilor legale, a respins ca neîntemeiată acțiunea ce formează obiectul Dosarului nr. x/2015, reținând în motivare faptul că "nici nu puteau fi avute în vedere operațiunile comerciale încheiate în aceeași zi de către reclamantă".

Având în vedere dispozițiile art. 27 alin. (1) lit. a) din O.G. nr. 92/2003 și ale art. 4.1. din instrucțiunile privind aplicarea procedurii de angajare a răspunderii solidare reglementate de dispozițiile art. 27 și 28 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, rezultă faptul că, pentru a se putea atrage răspunderea solidară pentru suma de 2.576.613 RON (ce reprezintă contravaloarea fără TVA a bunurilor imobile achiziționate de la D. SRL), este necesar ca valoarea activelor achiziționate să reprezinte cel puțin jumătate din valoarea tuturor activelor corporale ale A. SRL (fosta B. SRL).

Instanța de fond a reținut în mod greșit faptul că valoarea bunurilor imobile achiziționate de la vânzătoarea D. SRL (în sumă totală de 3.195.000 RON, inclusiv TVA) nu reprezintă cel puțin jumătate din valoarea tuturor activelor ale A. SRL (fosta B. SRL), în condițiile în care la acel moment deținea în proprietate active corporale în valoare totală de 6.702.000 RON, achiziționate după cum urmează:

A concluzionat recurenta că rezultă în mod clar faptul că valoarea bunurilor imobile achiziționate de la vânzătoarea D. SRL (în sumă totală de 3.195.000 RON, inclusiv TVA) nu reprezintă cel puțin jumătate din valoarea tuturor activelor ale A. SRL (fosta B. SRL), în condițiile în care la acel moment deținea în proprietate active corporale în valoare totala de 6.702.000 RON și, pe cale de consecință, rezultă în mod clar faptul că în speță nu sunt îndeplinite în mod cumulativ condițiile prevăzute de art. 27 alin. (3) lit. a) din C. proc. fisc.

Intimații - pârâți Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Buzău au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Au arătat că temeinic și legal prima instanță a reținut că situația de fapt reținută de către organele fiscale și expusă în sentință este reală și corectă, rezultă din înscrisurile depuse la dosar de către părți, reclamanta necontestând propriu-zis situația de fapt expusă.

Așa cum s-a reținut în sentința atacată, sunt îndeplinite cele două condiții cumulative pentru angajarea răspunderii solidare, prevăzute de dispozițiilor art. 27 alin. (3) lit. a) din O.G. nr. 92/2003, respectiv prima condiție a controlului comun, reclamanta și debitoarea având același administrator (aspect necontestat de către reclamantă), precum și cea de a doua condiție, vizând împrejurarea că reclamanta nu a deținut active corporale în patrimoniu, anterior datei dobândirii activelor de la debitoarea SC D. SRL, reclamanta nefăcând dovada contrară acestei situații de fapt, ci doar a susținut ca nu sunt îndeplinite dispozițiile art. 27 alin. (3), lit. a), din) O.G. nr. 92/2003, raportat la activele dobândite în cursul aceleiași zi.

Reclamanta nu a făcut dovada, fără echivoc, a faptului că operațiunile de vânzare cumpărare materializate prin facturile nr. x și nr. 20403 și față de care s-a dispus atragerea răspunderi sale solidare au fost încheiate ulterior achizițiilor de la SC D. SRL, prima instanță constatând corect că la dosarul cauzei nu s-au administrat probe din care să rezulte succesiunea în timp, în decursul zilei de 19.07.2013, a operațiunilor de vânzare cumpărare, susținerile reclamantei fiind simple alegații nedovedite, instanța de fond considerând temeinic și legal că, în interpretarea voinței legiuitorului exprimată în cadrul dispozițiilor art. 27 din O.G. nr. 92/2003, nici nu puteau fi avute în vedere operațiunile comerciale încheiate în aceeași zi de către reclamantă, fiind evident că, în condițiile în care cele două societăți comerciale vânzătoare aveau același administrator, toate contractele de vânzare cumpărare din data de 19.07.2013 au avut la bază o rezoluție unitară, scopul lor fiind acela de "mutare" a activelor corporale de la o societate comercială la alta, concluzie care vine să fundamenteze temeinicia măsurii de angajare a răspunderii solidare contestate.

Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs care vor fi încadrate, raportat la conținutul acestora, în motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 pct. 8) C. proc. civ., "hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material", raportat la situația de fapt rezultată din probele administrate la instanța de fond, Înalta Curte constată următoarele:

Prin Decizia nr. 1450/8.04.2015, AJFP Buzău a dispus, în baza dispozițiilor art. 27 alin. (1) lit. a), alin. (2) și (3) din O.G. nr. 92/2003, angajarea răspunderii solidare a reclamantei SC A. SRL în vederea realizării creanțelor fiscale ale debitoarei SC D. SRL, în limita sumei de 2.576.613 RON.

În motivarea acestei decizii, s-a reținut că SC D. SRL se află în procedura insolvenței, potrivit încheierii din 16.09.2013 a Tribunalului Buzău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, din Dosarul nr. x/2013, și înregistrează la data de 15.112013 obligații fiscale în sumă de 3.232.402 RON, din care debite în sumă de 2.680.863 RON și accesorii în sumă de 551.539 RON, existând riscul major ca bugetul de stat să fie definitiv prejudiciat prin radierea societății și neplata sumelor respective.

SC D. SRL, SC D. SRL și recurenta reclamantă din prezenta cauză au același administrator, C., fapt pentru care s-a concluzionat că cele trei societăți comerciale se află sub control comun.

S-a constatat că, la data de 19.07.2013, debitoarea SC D. SRL a vândut reclamantei, potrivit facturilor fiscale nr. x și nr. 20403, active corporale, clădiri și terenuri, în valoare de 2.576.613 RON fără TVA, valoare care depășește jumătate din valoarea contabilă a tuturor activelor dobânditoarei reclamante, aspect care a rezultat din adresa nr. x/21.11.2013 emisă de către AJFP Buzău - Activitatea de Inspecție Fiscală.

La aceeași dată, SC D. SRL a vândut reclamantei, potrivit facturilor fiscale nr. x și nr. 3652, active corporale, terenuri, clădiri și utilaje industriale, în sumă totală de 5.404.839 RON fără TVA, valoare care, de asemenea, depășește jumătate din valoarea contabilă a tuturor activelor corporale ale dobânditoarei reclamante;

Anterior, reclamanta nu a deținut active contabile în patrimoniu, aspect dedus din bilanțul contabil depus la organele fiscale pentru anul 2013 și din adresa nr. x/21.11.2013 emisă de către AJFP Buzău - Activitatea de Inspecție Fiscală.

Împotriva acestei decizii reclamanta a formulat contestație administrativ fiscală, respinsă ca neîntemeiată prin Decizia nr. 45/9.07.2015 emisă de către DGRFP Galați. Împotriva acestei decizii, reclamanta a formulat cererea de chemare în judecată, respinsă ca neîntemeiată prin sentința recurată.

Înalta Curte reține că, potrivit dispozițiilor art. 27 alin. (3) lit. a) și (4) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, "(3) Persoana juridică răspunde solidar cu debitorul declarat insolvabil în condițiile prezentului cod sau declarat insolvent dacă, direct ori indirect, controlează, este controlată sau se află sub control comun cu debitorul și dacă este îndeplinită cel puțin una dintre următoarele condiții:

De asemenea, potrivit dispozițiilor pct. 4.1. din Instrucțiunilor privind aplicarea procedurii de angajare a răspunderii solidare reglementate de dispozițiile art. 27 și 28 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, emise de Agenția Națională de Administrare Fiscală,

Rezultă, din aceste dispoziții, că, pentru a fi atrasă răspunderea solidară cu debitorul declarat insolvabil a persoanei juridice care, direct ori indirect, controlează, este controlată sau se află sub control comun cu debitorul, este necesar ca aceasta să dobândească, cu orice titlu, dreptul de proprietate asupra unor active corporale de la debitor, iar valoarea contabilă a acestor active să reprezintă cel puțin jumătate din valoarea contabilă a tuturor activelor corporale ale dobânditorului.

Aceste condiții sunt îndeplinite în cauză, astfel cum în mod corect a constatat instanța de fond, cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale, raportat la situația de fapt reținută și necontestată.

În mod greșit susține recurenta că valoarea bunurilor imobile achiziționate de la vânzătoarea SC D. SRL, în sumă totală de 3.195.000 RON inclusiv TVA (2.576.613 RON fără TVA), nu reprezintă cel puțin jumătate din valoarea tuturor activelor sale, întrucât la acel moment deținea în proprietate active corporale în valoare totala de 6.702.000 RON și, pe cale de consecință, rezultă în mod clar faptul că nu sunt îndeplinite în mod cumulativ condițiile prevăzute de art. 27 alin. (3) lit. a) din C. proc. fisc. .

Reclamanta nu a deținut active corporale în patrimoniu, anterior datei de 19.07.2013, data dobândirii activelor de la debitoarea SC D. SRL, potrivit facturilor fiscale nr. x și nr. 20403, active corporale de natură clădiri și terenuri în valoare de 3.195.000 RON, inclusiv TVA (2.576.613 RON fără TVA), și a susținut că nu sunt îndeplinite dispozițiile art. 27 alin. (3) lit. a) din O.G. nr. 92/2003, raportat la activele dobândite în cursul aceleiași zi, prin contractul de vânzare echipamente nr. 1/19.07.2013 încheiat cu SC D. SRL, prin care a dobândit echipamente în valoare de 648.000 RON cu TVA, și contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. x/19.07.2013, prin care a dobândit de la SC D. SRL imobile în valoare de 6.054.000 RON cu TVA., totalul acestora fiind de 6.702.000 RON.

În mod corect, însă, instanța de fond a constatat că nu s-au administrat probe din care să rezulte succesiunea în timp, în decursul zilei de 19.07.2013, a operațiunilor de vânzare cumpărare, astfel că recurenta reclamanta nu a dovedit faptul că operațiunile de vânzare cumpărare, potrivit facturilor nr. x și nr. 20403, în baza cărora a dobândit de la debitoarea SC D. SRL active corporale, clădiri și terenuri, în valoare de 2.576.613 RON fără TVA, față de care s-a dispus atragerea răspunderii sale solidare, au fost încheiate ulterior achizițiilor de la SC D. SRL, prin contractul de vânzare echipamente nr. 1/19.07.2013 și contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. x/19.07.2013, în valoare de 6.702.000 RON.

În aceste împrejurări, având în vedere și faptul că recurenta reclamantă, cumpărătoare în operațiunile de vânzare cumpărare încheiate la data de 19.07.2013, debitoarea SC D. SRL și cea de a treia societate, SC D. SRL, ambele vânzătoare în aceste operațiuni, aveau același administrator, în mod legal instanța de fond a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 27 alin. (3) lit. a) și (4) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, cu aplicarea corectă a acestor dispoziții legale.

Pentru aceste considerente, nefiind incidente motivele de recurs invocate prin cererea de recurs de către recurenta reclamantă, circumscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 pct. 8) C. proc. civ., în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ și art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.