ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2217/2019

Ședința publică din data de 26 noiembrie 2019

Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 4 ianuarie 2016 pe rolul Judecătoriei Buzău, secția Civilă, sub nr. x/2016, reclamanta A. l-a chemat în judecată pe pârâtul B., solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 120.000 euro, în echivalent în Iei la cursul B.N.R. din ziua plății efective, la plata dobânzii legale calculate la valoarea debitului precizat de la 1 iulie 2015 până la data plății efective, cu cheltuieli de judecată.

În drept, au fost invocate prevederile art. 1270 din C. civ. adoptat prin Legea nr. 287/2009.

Prin sentința civilă nr. 1982 din 10 martie 2016, Judecătoria Buzău, secția Civilă a admis excepția propriei necompetențe materiale, invocată de pârât și a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Tribunalului Buzău.

Prin sentința civilă nr. 4/2016 din 22 septembrie 2016, Tribunalul Buzău, secția I civilă a respins acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul B., ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe reclamanta A. a declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin decizia nr. 655 din 22 martie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă a fost respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 4/2016 din 22 septembrie 2016 a Tribunalului Buzău, secția I civilă și s-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei decizii, reclamanta A. a declarat recurs, invocând cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. și solicitând casarea deciziei atacate cu trimiterea cauzei spre o nouă judecată aceleiași instanțe.

Înalta Curte, înregistrând dosarul, a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a căii de atac.

În cuprinsul raportului s-a reținut că prin rezoluția de primire a dosarului s-a constatat că cererea de recurs formulată de reclamanta A. nu are anexate taxa judiciară de timbru în sumă de 4.638,5 RON, datorată în baza art. 24 alin. (1) și (2) O.U.G. nr. 80/2013, împuternicirea avocațială a semnatarului, avocat C., exemplarul pentru comunicare și înscrisurile invocate în susținere.

De asemenea, s-a constatat că recursul nu cuprinde mențiunile privind numele și prenumele intimatului și domiciliul acestuia și nici valoarea dobânzii legale aferente sumei de 120.000 euro, calculată de la 1 iulie 2015 până la data declarării recursului.

În aceste condiții, prin adresa comunicată recurentei la 4 iulie 2017 i s-a pus în vedere să complinească lipsurile mai sus arătate, obligație căreia aceasta s-a conformat la 12 iulie 2017, prin depunerea cererii de ajutor public judiciar, în cuprinsul căreia a solicitat în principal scutirea de la plata taxei judiciare de timbru și în subsidiar reducerea sumei datorate cu acest titlu și eșalonarea plății într-un interval de 12 luni.

La 14 iulie 2017, recurenta a indicat numele și prenumele intimatului și adresa de domiciliu a acestuia, valoarea dobânzii legale pretinse ca fiind în sumă de 4.200 RON, a depus împuternicirea avocațială dată doamnei avocat C. și un exemplar al cererii de recurs.

La 21 iulie 2017, s-a comunicat recurentei adresa emisă la 18 iulie 2017, prin care i s-a pus în vedere să achite diferența de taxă judiciară de timbru în sumă de 149,5 RON, obligație căreia aceasta s-a conformat la 24 iulie 2017, așa cum atestă dovada plății aflată la dosar.

La 17 august 2017, intimatul-pârât a depus întâmpinare, prin care a invocat, în baza art. 634 alin. (1) pct. 4 raportat la art. 483 alin. (2), cu referire la art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 excepția inadmisibilității recursului față de valoarea litigiului situată sub pragul de 1.000,000 RON, excepția tardivității declarării recursului și, în subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Prin încheierea din 8 octombrie 2019 s-a dispus comunicarea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului către părți, pentru depunerea punctelor de vedere prevăzute de dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Intimatul-pârât B. a depus un punct de vedere asupra raportului întocmit, achiesând la concluziile acestuia.

S-a acordat termen la data de 26 noiembrie 2019, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., fără citarea părților.

Înalta Curte, constituită în complet de filtru, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., chestiunea prealabilă a timbrajului, soluționarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepții, urmează a anula recursul ca insuficient timbrat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Prin art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru a fost statuat principiul potrivit căruia acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ.

De asemenea, art. 33 alin. (1) din același act normativ prevede că taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar pentru situația în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, alin. (2) al art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013 statuează că instanța va pune în vedere reclamantului, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I C. proc. civ., obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite dovada achitării acestei taxe în cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței.

În același timp, dispozițiile art. 486 alin. (2) C. proc. civ. prevăd că la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii. Lipsa mențiunilor prevăzute la alin. (1) lit. a) și c) -e), precum și neîndeplinirea cerințelor prevăzute de alin. (2) sunt sancționate, potrivit alin. (3) al art. 486 C. proc. civ., cu nulitatea.

Pentru a da eficiență principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților, instanța este obligată a examina cererile cu care este sesizată, prin prisma îndeplinirii condițiilor de exercitare stabilite de legea procesuală.

În speță, prin actul de procedură (adresa din data de 28 iunie 2017, aflată la dosarul de recurs) comunicat la data de 4 iulie 2017 (potrivit dovezii de comunicare aflată la dosarul de recurs), s-a pus în vedere recurentei să depună la dosar, în termen de 10 zile de la primirea comunicării, dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 4638,5 RON, datorată în baza art. 24 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, sub sancțiunea anulării cererii în raport de prevederile art. 486 alin. (3) C. proc. civ.. Totodată, i s-a pus în vedere că precizeze valoarea dobânzii legale aferente sumei de 120.000 euro, calculată de la 1 iulie 2015 până la data declarării recursului.

La 14 iulie 2017, recurenta a indicat valoarea dobânzii legale pretinse ca fiind în sumă de 4.200 RON și a timbrat acest capăt de cerere cu diferența de taxă judiciară de timbru în sumă de 149,5 RON, așa cum atestă dovada plății aflată la dosar.

Cu privire la taxa judiciară de timbru în cuantum de 4638,5 RON, recurenta a formulat cerere de ajutor public judiciar, care a fost respinsă prin încheierea din 3 octombrie 2017, pronunțată în dosarul nr. x/2016, rămasă definitivă prin nereexaminare.

Constatând că recurenta A. nu s-a conformat obligației timbrării recursului în cuantumul solicitat nici pentru termenul de astăzi, precum și faptul că, în cauză, nu operează scutirea legală - personală sau ca obiect - de obligația timbrării, Înalta Curte de Casație și Justiție urmează să facă aplicarea sancțiunii prevăzute de art. 486 alin. (3) C. proc. civ., motiv pentru care va anula ca insuficient timbrat recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei nr. 655 din 22 martie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează ca insuficient timbrat recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei nr. 655 din 22 martie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 26 noiembrie 2019.