ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1690/2009

Prin Decizia penală nr. 37/A din 19 februarie 2009, Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, a admis apelul declarat de părțile civile T.A.D., T.E. și T.A.A. împotriva sentinței penale nr. 76 din 16 ianuarie 2009 a Tribunalului București, secția I penală. A desființat în parte sentința atacată și rejudecând, a obligat inculpatul la câte 25.000 lei daune morale către fiecare parte civilă. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței și a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat. Pentru a hotărî astfel a reținut că: Prin sentința penală nr. 37/F din 16 ianuarie 2009, Tribunalul București, secția I penală, a dispus următoarele: În baza dispozițiilor 174-175 lit. c) C. pen.

și art. 176 lit. c) C. pen., a condamnat pe inculpatul T.T., la o pedeapsă de 20 (douăzeci) ani închisoare. În baza dispozițiilor art. 71 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În baza dispozițiilor art. 65 alin. (2) C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., ca pedeapsă complementară, pe o durată de 5 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale. În baza dispozițiilor art. 67 alin. (2) C. pen., a dispus degradarea militară a inculpatului. În baza dispozițiilor art. 350 C. proc. pen., a menținut starea de arest a inculpatului, în baza dispozițiilor art. 88 C. pen., a dedus arestul preventiv din data de 26 iunie 2008 la zi.

În baza dispozițiilor art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen., a dispus confiscarea cuțitului, corp delict. În baza dispozițiilor art. 346 C. proc. pen. combinat cu art. 14 C. proc. pen. în referire la art. 998 și urm. C. civ., a admis în parte acțiunea civilă și a obligat inculpatul la plata următoarelor sume: 10.000 lei cu titlu de despăgubiri materiale, reprezentând cheltuieli de înmormântare către partea civilă T.A.D., 100 lei cu titlu de pensie de întreținere către minorul parte civilă T.A.A., de la data de 25 iunie 2008 până la majorat, 186 lei cu titlu de pensie de întreținere către minorul parte civilă T.E.C., de la data de 25 iunie 2008 până la majorat, 10.000 lei cu titlu de despăgubiri morale către partea civilă T.A.D., 20.000 lei cu titlu de despăgubiri morale către minorul parte civilă T.A.A.

și 20.000 lei cu titlu de despăgubiri morale către minorul parte civilă T.E.C. În baza dispozițiilor art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în sumă de 1.200 lei, din care suma de 200 lei reprezentând onorariu apărător din oficiu se va avansa din fondurile M.J. Prima instanță și-a argumentat soluția reținând în fapt că la data de 25 iunie 2008, aflându-se la domiciliul său din București, sector 6, inculpatul T.T. a avut un conflict cu fiul său T.B.V. pe care l-a lovit cu un cuțit în zona toracică. Leziunile cauzate au condus la decesul victimei. Conform raportului medico-legal nr. A3/1009/2008, moartea numitului T.B.V. a fost violentă.

Ea s-a datorat hemoragiei interne consecința unei plăgi înjunghiate hemitorace anterior, cu lezarea cordului, hemopericord și hetorex stâng, consecutiv plăgilor cardiace. Leziunile traumatice care au dus la deces s-au produs prin lovire cu obiect tăietor înțepător - cuțit - cu un singur tăiș cu legătură directă de cauzalitate în tenatogenură. Poziția victimei agresor a putut fi față în față. Leziunile traumatice și decesul datează din 25 iunie 2008. Buletinul toxicologic nr. 712/C din 9 iulie 2008 consemnează: „Alcoolemie 0,65 g. %o, alcooluria - 0,60 g. %o. Sângele recoltat este de grup sanguin „A" Rh (D) pozitiv (Buletin Serologic nr. 834 din 4 iulie 2008). Încadrarea juridică a faptei comisă de inculpatul T.T., întrunește în accepțiunea primei instanțe elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat și deosebit de grav, prevăzută de art. 174-175 lit. c) și art. 176 lit. c) C. pen.

Această încadrare juridică a fost reținută deoarece victima T.B.V. era fiul inculpatului dintr-o altă căsătorie. Forma agravantă a infracțiunii de omor și anume omor deosebit de grav în varianta prevăzută de art. 176 lit. c) C. pen. - persoană care a mai săvârșit un omor - a fost reținută deoarece din fișa de cazier a inculpatului rezultă că acesta a fost condamnat anterior pentru o infracțiune similară. Conform datelor furnizate de Inspectoratul Județean de Poliție Neamț, T.T.

a fost condamnat la 12 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 175 lit. b) – art. 176 lit. a) cu aplicarea art. 73 lit. b) și art. 76 C. pen., prin sentința penală nr. 86 din 30 mai 1978 (dosarul Tribunalului Municipiului București, definitivă prin Decizia penală nr. 1628 din 19 septembrie 1978 și eliberat condiționat la 13 octombrie 1986 cu rest neexecutat de 3 ani, 11 luni și 18 zile. Pe latura civilă, prima instanță a constatat că în cauză, prin prisma celor analizate mai sus pe latura penală cerințele răspunderii civile delictuale sunt îndeplinite. În ce privește cuantumul despăgubirilor, instanța a reținut în primul rând, că fiind vorba despre regulile aplicabile răspunderii civile delictuale limitările probațiunii nu se aplică, proba putând fi făcută prin martori, ceea ce s-a și administrat în cauză.

Cu privire la despăgubirile materiale solicitate în sumă de 20.000 lei reprezentând cheltuieli ocazionat de înmormântare, instanța a reținut că declarațiile celor doi martori audiați în cauză nu se coroborează între ele cu privire la cuantumul acestora, motiv pentru care va considera drept dovedit cuantumul cel mai mic, în sumă de 10.000 lei. În ce privește pensia de întreținere solicitată, instanța a reținut în primul rând că în întreținerea victimei și a soției sale erau cei doi copii minori ai acestora respectiv T.A.A., și T.E.C. Potrivit art. 94 alin. (3) C. fam.

„Când întreținerea este datorată de părinte sau de cel care înfiază, ea se stabilește până la o pătrime din câștigul sau din munca pentru un copil, o treime pentru doi copii și o jumătate pentru trei sau mai mulți copii." Astfel, instanța a constatat că o treime din venitul victimei de 858 lei este suma de 286 lei care va fi împărțită între cei doi minori în mod diferențiat ținându-se seama de vârsta acestora, nevoile și necesitățile specifice acestei vârste. Prin urmare, instanța a stabilit suma de 100 lei pentru minorul T.A.A., de la data de 25 iunie 2008 până la majorat și de 186 lei cu titlu de pensie de întreținere către minorul parte civilă T.E.C., de la data de 25 iunie 2008 până la majorat.

În ce privește daunele morale, instanța a constatat că fapta ilicită a inculpatului, prin care s-a produs moartea unui soț și a unui tată pentru cei doi minori a produs un prejudiciu moral, constând în suferința pierderii ființei îndrăgite, a unui suport moral, educativ pentru copiii săi, în îngrijirea cărora acesta se implica. Totodată, instanța a avut în vedere că acest prejudiciu moral este diferit pentru soția sa, având în vedere vârsta acesteia, capacitatea acesteia de a înțelege pierderea ființei îndrăgite, spre deosebire de cea a copiilor pentru care un asemenea eveniment are consecințe mult mai grave, mai adânci în dezvoltarea acestora. Având în vedere cele de mai sus, instanța a considerat că sumele de 10.000 lei către partea civilă T.A.D., 20.000 lei către minorul parte civilă T.A.A.

și 20.000 lei către minorul parte civilă T.E.C. satisfac cerința reparării integrale a prejudiciului cauzat. Sentința a fost apelată de inculpatul T.T. și părțile civile T.A.D., T.E.C. și T.A.A. Apelul inculpatului a vizat redozarea pedepsei prin reducerea pedepsei spre minimul special prevăzut de lege pentru aceeași infracțiune ținându-se seama de atitudinea sa procesuală de recunoaștere și regret a faptei. Părțile civile, prin avocat, au criticat soluția fondului prin prisma soluției date laturii civile a cauzei apreciind că se impune acordarea daunelor materiale, integral și eliminarea diferenței între daunele morale acordate soției și copiilor victimei prin mărirea acestora la o sumă unică.

Analizând sentința apelată prin prisma motivelor invocate și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept conform dispozițiilor art. 371 alin. (2) C. proc. pen., Curtea de Apel București a constatat următoarele: Probatoriul administrat în cauză este concludent în stabilirea atât a existenței faptei deduse judecății cât și a săvârșirii ei cu vinovăție de către inculpatul T.T., aspecte de altfel necontestate de acesta.

Referitor la individualizarea judiciară a pedepsei aplicate de instanța fondului inculpatului, Curtea a constatat că aceasta a făcut o judicioasă și corectă analiză a tuturor criteriilor de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., în care a ținut seama atât de vârsta de 63 de ani a inculpatului, cât și de atitudinea acestuia în timpul și după săvârșirea faptei, reținând just că acesta nu a putut oferi un motiv concret pentru fapta sa în afara animozităților mai vechi între cei doi, că deși a remarcat că erau urme de sânge în urma fiului său, în loc să-i acorde imediat ajutor și să sune la salvare a preferat să-și sune fiica pentru a-i prezenta propria variantă.

De asemenea, nu poate fi omisă și împrejurarea, deloc de neglijat că, chiar dacă din fișa de cazier a acestuia reiese că acesta a mai fost condamnat anterior la 12 ani închisoare tot pentru săvârșirea unei infracțiuni de omor deosebit de grav împotriva soției sale prin sentința penală nr. 1628 din 19 septembrie 1978 al Tribunalului Municipiului București cu privire la această pedeapsă împlinindu-se termenul de reabilitare calculat conform art. 135 lit. c) C. pen. la data de 01 ianuarie 2003, aspect ce denotă o violență necontrolabilă a inculpatului. Coroborând circumstanțele reale ale faptei cu cele personale ale inculpatului, Curtea a considerat că pedeapsa de 20 de ani închisoare aplicată inculpatului a fost just cuantificată fiind aptă să atingă scopul prevăzut de art. 52 C. pen., astfel că nu se impune modificarea ei.

Cât privește soluționarea laturii civile a cauzei, Curtea și-a însușit punctul de vedere exprimat de avocatul părților civile în sensul că, cuantificarea diferențiată a daunelor morale între copii și soție este nejustificată pentru fiecare dintre aceștia pierderea fiind la fel de dureroasă indiferent de vârstă. De asemenea s-a impus și majorarea acestora la 25.000 lei pentru fiecare parte civilă, cuantum apreciat rezonabil și îndestulător pentru pierderea suferită. Critica părților civile referitoare la neacordarea integrală a daunelor materiale solicitate în instanță de 20.000 lei reprezentând cheltuieli de înmormântare, este neîntemeiată, Curtea de Apel București apreciind că spre deosebire de cele morale ce nu trebuie a fi dovedite, acordarea daunelor materiale în cuantumul solicitat trebuie dovedită.

Or, în cauză corect instanța fondului a constatat că declarația celor doi martori propuși de părțile civile a fi audiați pe acest aspect nu se coroborează între ele, fiecare avansând sume diferite, dar în jurul valorii de 10.000 lei, astfel că stabilirea despăgubirilor materiale la această sumă a fost făcută în urma probatoriului administrat în cauză. Împotriva Deciziei nr. 37/A din 19 februarie 2009 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie a declarat recurs inculpatul T.T. care nu a motivat recursul în termenul legal prevăzut de art. 385 10 C. proc. pen., adică cu 5 zile înainte de primul termen de judecată al recursului. În concluziile orale apărătorul inculpatului a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc.

pen. și a solicitat reducerea pedepsei orientată spre minimul special. Înalta Curte, analizând motivul de casare și față de dispozițiile art. 385 6 C. proc. pen., constată că recursul nu este fondat. Instanțele de fond și de apel au reținut o stare de fapt corespunzătoare cu probele administrate. Înalta Curte constată că nu este incident în cauză cazul de casare prevăzut de textul de lege menționat de recurent, deoarece ambele instanțe au avut în vedere persoana inculpatului și gravitatea faptei de omor calificat prevăzută de art. 174-175 lit. c) C. pen. săvârșită de inculpat asupra fiului său, T.B.V., fiu dintr-o altă căsătorie care a avut drept consecință decesul acestuia. În mod corect a mai fost reținută și dispoziția art. 176 lit. c) C. pen.

întrucât forma agravantă a fost stabilită ca urmare a împrejurării că din fișa de cazier rezultă că inculpatul a mai fost condamnat la 12 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. b) C. pen. tot pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav prev. de art. 175 lit. c) și art. 176 lit. a) C. pen., această infracțiune fiind comisă de către inculpat asupra primei sale soții, mama victimei. În cauză s-a aplicat inculpatului o pedeapsă de 20 ani închisoare această pedeapsă fiind aptă să atingă scopul și cerințele disp. art. 52 C. pen., neexistând nici o împrejurare de natură să atenueze răspunderea penală a inculpatului, astfel că reducerea pedepsei orientată spre minimul special prevăzut de lege nu ar fi întemeiată.

Așa fiind, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte a respins recursul inculpatului T.T. ca nefondat, a computat durata arestului preventiv din pedeapsă și potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen. l-a obligat pe inculpat la cheltuieli judiciare către stat, conform dispozitivului prezentei decizii.