ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1592/2016

Decizia nr. 1592/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal, la data de 14 noiembrie 2013, sub nr. x/46/2013, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Orașul A. prin primar a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice (MDRAP), anularea Deciziei nr. 212 din 7 octombrie 2013 și, pe cale de consecință, admiterea contestației, în sensul anulării Informării din 6 august 2013 și înlăturării corecției de 5%.

Prin Sentința nr. 36/F-CONT din 26 februarie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Orașul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice.

Împotriva Sentinței nr. 36/F-CONT din 26 februarie 2014 a declarat recurs în termen legal reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Orașul A., susținând că aceasta este nelegală, raportat la dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Referitor la motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta a arătat că hotărârea instanței de fond cuprinde motive contradictorii, în sensul că, deși se reține că "motivarea incompletă sau greșită a unui act administrativ echivalează cu nemotivarea sa", se respinge acțiunea promovată de reclamantă.

În plus, instanța admite faptul că motivarea este obligatorie și că ea trebuie să fie adecvată, să prezinte de o manieră clară și univocă algoritmul urmat de instituția care a adoptat măsura, însă în mod nelegal concluzionează că prezentarea rațiunilor de fapt ce au stat la baza emiterii actului administrativ sancționator este suficientă, chiar dacă s-a dat o greșită încadrare în drept.

În privința motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta a invocat, în esență, următoarele aspecte:

Prin raționamentul juridic ce a stat la baza respingerii acțiunii, instanța de fond a aplicat eronat dispozițiile legale care reglementează materia fondurilor europene.

În ceea ce privește noțiunea de "neregulă" definită de art. 2 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 66/2011, în mod eronat intimatul a considerat că abaterea constatată se încadrează acestor dispoziții legale, având în vedere că nu s-a dovedit că prin nepublicarea anunțului pe site-ul www.x.ro, U.A.T. oraș A. a produs un prejudiciu bugetului Uniunii Europene sau fondurilor publice naționale, prin plata unei sume necuvenite.

Așa cum s-a arătat, procedura de achiziție publică de servicii de publicitate a destinațiilor și produselor turistice a fost realizată în conformitate cu prevederile art. 2, art. 12, art. 18 lit. e), art. 47 și cele cuprinse în secțiunea a 6-a din O.U.G. nr. 34/2006, iar întreaga procedură de licitație publică a făcut obiectul cenzurii Consiliului Național pentru Soluționarea Contestațiilor și a Curții de Apel Pitești, ambele instituții cu atribuții de control reținând că procedura s-a realizat în conformitate cu dispozițiile O.U.G. nr. 34/2006.

De altfel, intimatul recunoaște faptul că U.A.T. Oraș A. a respectat procedura de publicitate. Mai mult decât atât sunt relevante în analiza prezentei plângeri absența intenției autorității locale privind nerespectarea legislației în materia achizițiilor publice, precum și faptul că nu s-a realizat vreun prejudiciu bugetului național sau al Uniunii Europene.

Mai mult, participarea unui număr relativ mare de ofertanți, opt, din diferite județe ale țării, confirmă faptul că atât transparența, cât și tratamentul egal au fost respectate de autoritatea contractantă.

De asemenea, aplicarea corecției de 5% pentru nerespectarea tratamentului egal nu este întemeiată, raportat la sfera la care se referă punctul 2.4 din O.U.G. nr. 66/2011, nefiind vorba de favorizarea vreuneia dintre operatorii economici și nici de nerespectarea principiului transparenței.

În concluzie, pentru motivele expuse, s-a solicitat admiterea recursului, în sensul admiterii acțiunii reclamantei și anulării măsurii de aplicare a corecției financiare.

Intimatul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice a solicitat, prin întâmpinare, în principal, anularea recursului, ca nemotivat, întrucât recurenta nu face altceva decât să reia motivele prezentate odată cu judecarea în fond a prezentei cauze (înlăturate de instanța de fond), fără să aducă vreo critică legală sau pertinentă aprecierilor instanței referitoare la obligativitatea respectării legislației în materia achizițiilor publice.

În subsidiar, intimatul a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, motivat de faptul că argumentele invocate de recurentă nu pot fi reținute, raportat la apărările invocate de autoritatea pârâtă și la considerentele hotărârii instanței de fond.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză

Examinând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale aplicabile, constată că recursul este nefondat, potrivit considerentelor ce vor fi expuse în continuare.

Nelegalitatea hotărârii primei instanțe invocată de recurentă vizează considerentele pretins contradictorii privitoare la obligația motivării actului administrativ.

Din studiul considerentelor hotărârii atacate, prin raportare la dispozițiile imperative ale art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., Înalta Curte constată că motivarea realizată de prima instanță nu este una contradictorie.

Astfel, sunt expuse considerentele de principiu legate de motivarea incompletă sau greșită a actului administrativ, după care se apreciază că drepturile procesuale nu au fost în niciun fel încălcate chiar dacă se face trimitere la altă dispoziție legală decât cea care se impunea a fi avută în vedere, de vreme ce, prin expunerea motivelor de fapt, persoana căreia actul i se adresează are posibilitatea să ia cunoștință de conținutul acestuia și să-și formuleze apărările.

Nu există niciun fel de contradicție în raționamentul expus de prima instanță, astfel că motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. nu este incident în cauză.

Sub acest aspect, Înalta Curte constată susținerile recurentei sunt neîntemeiate, întrucât în mod legal în sarcina acesteia s-a reținut existența unei nereguli în accepțiunea art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, în condițiile în care nu au fost respectate prevederile art. 58 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006.

Din interpretarea acestor prevederi legale rezultă că, în cazul atribuirii unui contract de publicitate media, autoritatea contractantă are obligația de a publica anunțul de participare/atribuire în sistemul informatic de utilitate publică disponibil pe internet, la o adresă dedicată, precum și pe pagina proprie de internet.

Condițiile de publicitate impuse de normele legale menționate sunt cumulative, iar recurenta nu a respectat condiția de a "publica anunțul (...) la o adresă dedicată". Nu prezintă relevanță din perspectiva existenței unei "nereguli" absența intenției autorității contractante în eludarea legislației în materia achizițiilor publice ori lipsa unui prejudiciu cauzat bugetului național sau bugetului Uniunii Europene.

Faptul că procedura de achiziție publică a făcut obiectul controlului de legalitate atât în etapa administrativ-jurisdicțională, cât și în instanță nu este de natură să afecteze legalitatea actului administrativ emis de autoritatea pârâtă, în exercitarea propriilor atribuții de control în materia utilizării fondurilor europene.

Referitor la cuantumul corecției financiare aplicate, respectiv 5%, în temeiul pct. 2.4 din anexa la O.U.G. nr. 66/2011, și nu 25% în temeiul pct. 2.1 din anexa la acest act normativ, în mod corect, atât în procedura administrativă, cât și în primă instanță s-a făcut aplicarea prevederilor art. 50 alin. (5) din O.U.G. nr. 66/2011 potrivit cărora "Prin soluționarea contestației nu se poate crea contestatorului o situație mai grea în propria sa cale de atac".

În concluzie, pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că în cauză nu este incident nici motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., astfel că urmează să dispună, în temeiul art. 496 din acest act normativ, respingerea recursului, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Orașul A. prin primar împotriva Sentinței nr. 36/F-CONT din 26 februarie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, Secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 24 mai 2016.

Procesat de GGC - MI