ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1434/2016
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1434/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)
Decizia nr. 1434/2016
Asupra cauzei
de față, constată următoarele:
Prin
Sentința civilă nr. 334/C din data de 25 februarie 2015
pronunțată de Tribunalului Neamț, secția I civilă, a
fost respinsă, ca nefondată, contestația împotriva deciziei de
modificare unilaterală a contractului de muncă formulată de
contestatorul A., în contradictoriu cu intimata B. SA, prin administrator
judiciar C. SPRL.
Pentru a se
pronunța astfel, instanța a reținut, în esență,
că a fost vorba despre o concediere legală, iar Decizia Curții
Constituționale din data de 24 februarie 2015 prin care s-a admis
excepția de neconstituționalitate și s-a constatat că
prevederile art. 86 alin. (6) teza I din Legea nr. 85/2006 privind procedura
insolvenței sunt neconstituționale, nu produce efecte juridice în
cauză întrucât nu era publicată în M. Of. la data
soluționării cauzei pe fond.
Prin Decizia
nr. 909 din 1 octombrie 2015 a Curții de Apel Bacău, secția
civilă, a fost respins apelul promovat de contestator, reținându-se
că decizia Curții Constituționale nu se aplică în mod
automat cauzei.
Analizând
respectarea de către intimată a dreptului salariatului la informare
și consultare, curtea de apel a constatat că în cauza dedusă
judecății s-a respectat același drept la data concedierii
contestatorului.
Împotriva
deciziei pronunțate de instanța de apel contestatorul A. a formulat,
cerere de revizuire, invocând dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 11 C.
proc. civ.
În cuprinsul
cererii de revizuire formulate, revizuentul a arătat, în esență,
că decizia curții de apel a fost dată cu nerespectarea Deciziei
Curții Constituționale nr. 64/2015 prin care s-a constatat neconstituționalitatea
art. 86 alin. (6) teza l din Legea nr. 85/2006.
La termenul
de judecată din data de 15 februarie 2016, stabilit în vederea
soluționării cererii de revizuire, revizuentul A. a depus la dosar o
cerere de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de
neconstituționalitate a prevederilor art. 86 alin. (6) teza I din Legea
nr. 85/2006 privind procedura insolvenței.
Prin Decizia
nr. 248 din 15 februarie 2016, Curtea de Apel Bacău, secția I
civilă a respins excepția tardivității, a admis
excepția inadmisibilității și a respins, ca
inadmisibilă, cererea de revizuire, reținând că nu sunt
îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 509 alin.
(1) pct. 11 C. proc. civ., în sensul că, în litigiul anterior, nu a fost
invocată de către părți sau din oficiu vreo excepție
de neconstituționalitate.
Prin
aceeași decizie a fost respinsă, ca inadmisibila, cererea
formulată de revizuent de sesizare a Curții Constituționale, cu
drept de recurs în termen de 48 de ore de la pronunțare.
În motivarea
soluției de respingere a cererii de sesizare a Curții
Constituționale, curtea de apel a arătat că sesizarea nu
privește condițiile de admisibilitate ale revizuirii sau termenul de
exercitare, ci fondul cauzei ce a făcut obiectul Dosarului x/103/2014 soluționat
definitiv. Totodată, a reținut că instanța de revizuire nu
a ajuns la analiza fondului cererii de apel (nici chiar la fondul cererii de
revizuire) și a apreciat că excepția de
neconstituționalitate invocată nu are legătură cu
soluționarea cauzei pendinte, sesizarea CCR fiind astfel inadmisibilă
față de dispozițiile art. 29 alin. (5) din Legea 47/1992
republicată.
Împotriva
deciziei pronunțate de curtea de apel, revizuentul A. a formulat recurs,
în ceea ce privește soluția de respingere ca inadmisibila a cererii
de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de
neconstituționalitate a prevederilor art. 86 alin. (6) teza II din Legea
nr. 85/2006.
În cuprinsul
motivelor de recurs, recurentul-revizuent a arătat că în mod
greșii curtea de apel a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale,
considerând că au fost întrunite condițiile de admisibilitate
prevăzute de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.
A
susținut că instanța ar fi trebuit să constate exclusiv
dacă aceste condiții sunt îndeplinite* considerând că se impunea
sesizarea Curții Constituționale, având în vedere că respectivul
articol nu fost declarat neconstituțional.
De asemenea,
recurentul-revizuent a arătat că instanța nu avea posibilitatea
de a se pronunța cu privire la motivele invocate, în sensul de a verifica
dacă acestea conțin sau nu aspecte noi față de cele deja
prezentate, consolarea caracterului de noutate ținând exclusiv de
competența Curții Constituționale.
În aplicarea
ari. 493 alin. (2) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 7 aprilie
2016 s-a dispus comunicarea cererii de recurs intimatei și s-a dispus
întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a
recursului.
Membrii
completului de judecată au luat act de conținutul raportului la data
de 17 mai 2016, dispunându-se comunicarea acestuia către părțile
în litigiu.
Conform
dovezilor aflate la dosar, raportul a fost comunicat părților la data
de 20 mai 2016.
La data de 27
mai 2016, intimata-pârâtă a depus punct de vedere la raport în care a
arătat că în mod corect Curtea de Apel Bacău a respinsă ca
inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale.
Prin
încheierea din data de 9 iunie 2016, recursul a fost admis în principiu,
fixându-se termen la data de 23 iunie 2016, în ședință
publică, în vederea soluționării recursului.
Analizând
recursul declarat în cauză, în ceea ce privește soluția de
respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curții
Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a
prevederilor art. 86 alin. (6) teza II din Legea nr. 85/2006, Înalta Curte
reține următoarele:
Ca o
chestiune prealabilă Înalta Curte constată că
recurentul-revizuent nu a indicat care dintre motivele de casare prevăzute
de dispozițiile art. 488 C. proc. civ. este incident în cauză,
însă critica formulată, vizând greșita respingere a cererii de
sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției
de neconstituționalitate, se referă la încălcarea sau aplicarea
greșită a legii și poate fi încadrată în motivul de casare
prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Potrivit
dispozițiilor art. 29 alin. (1) al Legii nr. 47/1992 privind organizarea
și funcționarea Curții Constituționale, republicată,
instanța de contencios constituțional decide asupra excepțiilor
ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj
comercial, privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori
a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare,
care are legătură cu soluționarea cauzei, în orice fază a
litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.
Corelativ,
alin. (5) din același articol, dispune că dacă excepția
este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau
(3), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de
sesizare a Curții Constituționale,
Ca atare,
instanța este abilitată în raport de prevederile alin. (1) și
(5) ale art. 29 din Legea nr. 47/1992, să aprecieze ea însăși
asupra relevanței ori nerelevanței textului incriminat ca fiind
contrar legii fundamentale în soluționarea cauzei în care s-a ridicat
excepția de neconstituționalitate.
Așadar,
posibilitatea pe care legiuitorul a lăsat-o la îndemâna instanței de
a putea respinge cererea de sesizare a Curții Constituționale cu
excepția de neconstituționalitate, este limitată de textul art.
29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, strict la constatarea condițiilor de
admisibilitate, printre care și cea referitoare la existența unei
legături între textul legal a cărui neconstituționalitate a fost
invocată și cauza dedusă judecății.
În
speță, recurentul-revizuent a invocat excepția de
neconstituționalitate a dispozițiilor art. 86 alin. (6) teza II din
Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, potrivit căruia,
prin derogare de la prevederile Legii nr. 53/2003 - Codul muncii, cu
modificările și completările ulterioare, după data
deschiderii procedurii, desfacerea contractelor individuale de muncă ale
personalului debitoarei se va face de urgență de către
administratorul judiciar/lichidator, fără a fi necesară
parcurgerea procedurii de concediere colectivă - Administratorul
judiciar/lichidatorul va acorda personalului concediat doar preavizul de 15
zile lucrătoare.
Înalta Curte
constată că excepția de neconstituționalitate a fost
ridicată în fața instanței învestite cu soluționarea
cererii de revizuire, iar textul legal pretins a fi neconstituțional nu
are legătură cu obiectul dedus judecății prin cererea de
revizuire cu a cărei soluționare Curtea de Apel Bacău a fost
învestită, referindu-se la neconstituționalitatea dispozițiilor
art. 86 alin. (6) teza II din Legea nr. 85/2006 privind procedura
insolvenței, respectiv, la fondul cauzei, care a fost definitiv
soluționat prin Decizia nr. 909 din 1 octombrie 2015 a Curții de Apel
Bacău, secția l civilă.
Cu toate
acestea însă, condiția relevanței excepției, care impune ca
normele criticate să aibă incidență în soluționarea
cauzei respective, nu trebuie analizată in abstracto, ci dedusă din
orice fel de tangență a prevederilor legale în discuție cu
litigiul aflat pe rolul instanței.
Astfel, se
impune a fi luat în calcul interesul procesual al rezolvării
excepției de neconstituționalitate, prin prisma soluției
pronunțate și a dispozițiilor legale în temeiul cărora
aceasta a fost dată.
Cu privire la
relevanța pe care soluționarea excepției de
neconstituționalitate invocată o are în prezenta cauză, din
analiza articolului a cărui neconstituționalitate a fost
invocată și obiectul cauzei, se constată că nu sunt fondate
criticile recurentului, neexistând legătură între soluția ce ar
fi putut fi dată în cadrul litigiului și soluția ce ar fi putut
fi pronunțată de Curtea Constituțională. Cu alte cuvinte,
și dacă s-ar admite neconstituționalitatea dispozițiilor
art. 86 alin. (6) teza II din Legea nr. 85/2006, cererea de revizuire nu ar
deveni admisibilă.
Așa cum
a reținut curtea de apel, instanța de revizuire nu a ajuns la analiza
fondului cererii de apel (nici chiar la fondul cererii de revizuire), motiv
pentru care, în mod corect s-a constatat că excepția de
neconstituționalitate invocată nu are legătură cu
soluționarea cererii de revizuire, sesizarea instanței de contencios
constituțional fiind inadmisibilă, iar critica de
neconstituționalitate formulată de revizuent, nu are
legătură cu obiectul cererii de revizuire.
Concluzionând,
Înalta Curte apreciază că nu este îndeplinită cerința
prevăzută de dispozițiile art. 29 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, republicată, aceea ca dispoziția legală criticată
să aibă legătură cu soluționarea cauzei, astfel încât,
nu se poate reține încălcarea sau aplicarea greșită a legii
de către curtea de apel, pentru a face incident motivul de casare prevăzut
de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Pentru
considerentele expuse, Înalta Curte constată că soluția
pronunțată de Curtea de Apel Bacău este legală, motiv
pentru care recursul formulat de revizuent urmează a fi respins, ca
nefondat.
PENTRU ACESTE
MOTIVE
ÎN NUMELE
LEGII
D E C I D E
Respinge, ca
nefondat, recursul declarat de revizuentul A. împotriva Deciziei civile nr. 248
din 15 februarie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Bacău,
secția I civilă.
Definitivă.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi 23 iunie 2016.
Procesat de