ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 623/2009

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 145,

pronunțată în ședința publică de la 9 decembrie 2008, Curtea de Apel Iași a

respins, ca nefondată, plângerea promovată de petenta U.M. împotriva ordonanței

nr. 340/ P din 2 septembrie 2008 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Iași și prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva notarilor

publici F.S. și B.S., pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual

prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța a reținut următoarele considerente:

Potrivit dispozițiile art. 228

alin. (1) C. proc. pen., organul de urmărire penală sesizat în vreunul din

modurile prevăzută de art. 221 C. proc. pen., dispun prin rezoluție începerea

urmăririi penale, atunci când din cuprinsul actului de sesizare sau al actelor

premergătoare efectuate nu rezultă vreunul din cazurile de împiedicare a

punerii în mișcare a acțiunii penale prevăzută de art. 10 cu excepția celui de

la lit. b

1

) C. proc. pen.

În art. 10 alin. (1) lit. g)

C. proc. pen., se arată că acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare, iar

când a fost pusă în mișcare numai poate fi exercitată dacă a intervenit,

printre altele, prescripția.

În art. 121 alin. (1) C.

pen., se precizează că prescripția înlătură răspunderea penală.

Aceasta înseamnă că după

trecerea unui anumit interval de timp, prevăzut expres în art. 122 C. pen., se

stinge dreptul statului de a pedepsi și obligația unei persoane de a suporta

consecințele săvârșirii unei fapte penale.

Certificatul de moștenitor nr.

118/1996 a fost eliberat de notarul șef de stat B.S. din cadrul Notariatului de

Stat Județean Iași, la data de 28 ianuarie 1986, în dosarul nr. 31/1986; urmare

a dezbaterii succesiunii de pe urma defunctului P.N. Față de data eliberării

acestui certificat de moștenitor, instanța de fond a reținut că în mod corect organul

de urmărire penală a constatat că în cauză s-a împlinit termenul de prescripție

a răspunderii penale prevăzută de art. 122 lit. d) C. pen., respectiv 5 ani.

Curtea a concluzionat că

rezoluția nr. 340/ P din 2 septembrie 2008 dată de Parchetul de pe lângă Curtea

de Apel Iași și menținută prin ordonanța nr. 917/II/2/ din 7 octombrie 2008

dată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, este

temeinică și legală.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs petenta, criticând-o pentru netemeinicie.

În dezvoltarea motivelor de

recurs se reține că în mod greșit s-a soluționat cauza fără participarea

adversarilor și consideră înscrisurile, la care a făcut referire în plângerea

sa, false.

Examinând cauza sub toate

aspectele conform art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte reține

că recursul nu este fondat.

Cauza a fost soluționată cu

respectarea dispozițiile codului de procedură penală chiar dacă intimații au

lipsit.

Potrivit art. 278

1

alin.

(4)

C. proc. pen., persoana față de care s-a dispus neînceperea

urmăririi penale, precum și persoana care a făcut plângerea se citează.

Neprezentarea acestor

persoane, legal citate, nu împiedică soluționarea cauzei.

În cauză, intimatele au fost

citate, dar nu s-au prezentat împrejurare care nu este de natură a împiedica soluționarea

cauzei.

Referitor la cazul de

împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale prevăzută de art. 10 alin.

(1) lit. g) C. proc. pen., temei legal pe care s-a fundamentat soluția procurorului,

instanța reține că în mod corect nu a fost începută urmărirea penală, în cauză

intervenind prescripția.

În plângerea sa, petenta a

susținut că certificatul de moștenitor nr. 118/1986 eliberat de notarul șef de

stat B.S. din cadrul Notariatului de Stat Județean Iași la data de 28 ianuarie

1986, iar certificatul de moștenitor nr. 384/1990 a fost eliberat de către

notarul de stat F.S. din cadrul Notariatului de Stat Județean Iași, la data de

22 martie 1990.

Datele eliberării

certificatelor de moștenitor sunt considerate datele săvârșirii unor eventuale infracțiuni.

În conformitate cu

prevederile art. 121 C. pen., prescripția înlătură răspunderea penală.

Termenul de prescripție a

răspunderii penale pentru persoana fizică este de 5 ani, când legea prevede pentru

infracțiunea săvârșită pedeapsa închisorii mai mare de un an, dar nu depășește

5 ani, termenul socotindu-se de la data săvârșirii infracțiunii, reglementare

prevăzută de art. 122 alin. (1) lit. d) și alin. (2) C. pen.

În cauză nu există învinuit sau

inculpat și nu a fost efectuat nici un act care, potrivit legii, să fi trebuit

a fi comunicat învinuitului /inculpatului.

Infracțiunea „falsul

intelectual” prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen., se pedepsește cu

închisoare de la 6 luni la 5 ani

În consecință, în mod corect

instanța a menținut rezoluția procurorului, deoarece, în cauză a intervenit prescripția

care, potrivit art. 121 alin. (1) C. pen., înlătură răspunderea penală.

Conform art. 10 alin. (1)

lit. g) C. proc. pen., acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare, iar când a

fost pusă în mișcare nu mai poate fi exercitată dacă a intervenit, printre

altele, prescripția.

Față de aceste considerente,

în temeiul art. 385

15

pct. 1lit. b) C. proc. pen., va fi respins

recursul declarat de petentă, ca nefondat.

Conform art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., va fi obligat recurent la cheltuieli judiciare statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de petiționara U.M. împotriva sentinței penale nr. 145 din 9

decembrie 2008 a Curții de Apel Iași, secția penală.

Obligă recurenta petiționară

la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 20 februarie 2009.