ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1103/2016

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1103/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)

Decizia nr.

1103/2016

Asupra conflictului de competență de față,

constată următoarele:

Prin cererea

înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 5 București la

data de 12 noiembrie 2014, sub nr. x/302/2014, contestatoarea A., sector 4,

București, în contradictoriu cu B. și B.E.J., C., a formulat cerere

prin care a solicitat anularea formelor de executare efectuate; încetarea

executării din Dosarul de executare nr. x/E/2010 al B.E.J., C.,

înlăturarea diminuarea onorariului executorului judecătoresc,

înlăturarea diminuarea onorariului expertului contabil, înlăturarea

diminuarea onorariului de avocat.

Cererea de sesizare a instanței a fost întemeiată pe

dispozițiile art. 82, art. 112 și următoarele C. proc. civ.,

dispozițiile art. 274 C. proc. civ. și dispozițiile art. 371

1

,

art. 372, art. 373, art. 391, art. 399 - 404 C. proc. civ.

La data de 04 decembrie 2014, contestatoarea a depus o cerere precizatoare

prin care a învederat că actele privind executarea silită, începând

cu data de 14 decembrie 2012, sunt nelegale si abuzive, deoarece au fost

achitate toate drepturile stabilite în titlul executoriu în favoarea

intimatului B.

A mai arătat ca, în mod greșit, s-a adăugat suma de 550

lei, reprezentând prime, această sumă fiind o recompensă, ci nu

un drept al salariatului.

Învestită cu soluționarea acestei cereri, judecătoria

sectorului 5, București, prin sentința civilă nr. 132 din data

de 09 ianuarie 20015, a disjuns cererea formulată de patenta A. sector 5,

în contradictoriu cu intimații B. și B.E.J., C., având ca obiect

anularea actelor de executare întocmite în Dosarul de executare nr. x/E/2010

și întoarcerea executării, dispunându-se formarea unui nou dosar, cu

termen de judecată la data de 06 februarie 2015. A fost admisă

excepția necompetenței. materiale a Judecătoriei sectorului 5

București cu privire la cererea de contestație la titlul reprezentat

de Decizia civilă nr. 6832 din 24 noiembrie 2099 a Curții de Apel

București și fost declinata competența de soluționarea a

acesteia în favoarea Curții de Apel București.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că

potrivit, dispozițiilor art. 401 alin. (2) C. proc. civ. adoptat în anul

1865, contestația privind lămurirea înțelesului, întinderii sau

aplicării titlului executoriu se introduce la instanța care a

pronunțat hotărârea ce se execută.

A constatat astfel că, prin cererea formulată ulterior,

contestatoarea ar fi confirmat, în mod expres, formularea unei contestații

la titlu. Prin urmare, m aplicarea dispozițiilor invocate, competența

materială aparține Curții de Apel București, ca

instanță de recurs care a pronunțat Decizia civilă nr.

6832/R din 24 noiembrie 2009, în Dosarul nr. x/3/2008, prin care a fost

modificată, în parte hotărârea fondului (fila nr, 163).

Curtea de Apel București, secția a VIl-a pentru cauze privind

conflicte de muncă și asigurări sociale, prin Decizia

civilă nr. 1184 din 06 aprilie 2015, a admis excepția necompetenței

sale teritoriale, a declinat competența de soluționare a cauzei în

favoarea Judecătoriei sectorului 5, București și constatând ivit

conflictul negativ de competență a înaintat dosarul Înaltei Curți

de Casație și Justiție, spre soluționare.

Pentru a se pronunța astfel, această instanță a

reținui, următoarele:

În mod greșit Judecătoria sectorului 5 București a

apreciat că solicitarea creditorului reclamant B., de a se stabili, în

cadrul executării silite, respectiv cu prilejul soluționării

contestației la executarea propriu-zisă formulate de acesta,

întinderea exactă a creanței sate, determinarea acesteia în mod

concret, reprezintă o contestație la titlu.

Prin urmare, dând această calificare juridică eronată a

cererii, Judecătoria Sectorului 5 București, în mod nejustificat, a

apreciat că nu este competenta material cu soluționarea unei

contestații la titlu, astfel că, de asemenea în mod greșit, a

admis excepția necompetenței materiale și, în

consecință, și-a declinat competența soluționării

contestației la titlu, m favoarea Curții de Apel București.

Or, nu constituie contestație la titlu cererea depusă

ulterior în Dosarul înregistrat pe rolul Judecătoriei sectorului 5

București sub nr. x/302/2014 - dosar ce arc ca obiect contestația la

executarea propriu-zisă -, ci reprezintă doar o cerere care poate fi

formulată, potrivit normelor de procedură civilă, cu prilejul

judecării contestației la executarea propriu-zisă cu

soluționarea căreia este competentă material instanța de

executare și anume, judecătoria sectorului 5 București. Aceasta

întrucât respectiva cerere, ce vizează stabilirea întinderii exacte a

creanței, ține, practic, de însăși efectuarea actelor de

executare, putând fi, prin urmare, formulată în cadrul executării

silite.

În mod greșit Judecătoriei sectorului 5 București a

reținut că obiectul cererii este contestație la titlu motivat de

faptul că pentru determinarea întinderii creanței urmărite de

către creditor, se întrevede utilitatea efectuării unei expertize

contabile - expertiză care nu ar putea fi nicidecum efectuată în

cadrul executării silite și nici cu prilejul judecării

contestației la executare propriu-zisă, ci numai cu prilejui

soluționării unei contestații la titlu.

Or, este la îndemâna creditorului acest instrument procedural, de a

propune expertiza contabilă ca mijloc de probă, iar expertiza poate

fi efectuată atât în cadrul executării silite pornită Ia

executorul judecătoresc, cat și în cadrul procesului aflat pe rolul

instanței de executare care a fost investită cu soluționarea

contestației la executare propriu-zisă.

Or, în speță, au fost stabilite limitele

''condamnării" prin Decizia civilă nr. 6832/R din data de 24

noiembrie 2009, pronunțată de Curtea de Apel București,

secția VII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în

Dosarul nr. x/3/2008.

Determinarea cuantumului drepturilor bănești acordate prin

dispozițiile deciziei menționate, care constituie titlul executoriu

în discuție, se poate realiza cu prilejul executării silite

pornită la executorul judecătoresc, partea nemulțumită de

efectuarea acestui act de executare având la îndemână calea

contestației la executare propriu-zisă (instrument de care, de altfel

în speță, debitoarea angajatoare a și uzitat), prilej cu care se

solicită instanței de judecata investite să stabilească, că

determine, în concret, întinderea exactă a creanței, prin orice

mijloc de probă, inclusiv printr-o expertiză judiciară de

specialitate.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a

cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 22 alin. (3) C.

proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Întrucât ceea ce a determinat ivirea prezentului conflict de

competență a fost interpretarea diferită a conținutului

cererii de sesizare, respectiv a cererii precizatoare, depuse ulterior de

către contestatoare, pentru stabilirea competenței materiale este

necesar a se identifica obiectul acțiunii, în funcție de care se va

determina și instanța competenta în soluționarea cauzei.

din cuprinsul cererii de sesizare a instanței, reiese că

petenta A., sector 4, București, a învestit Judecătoria sectorului 5

cu o cerere prin care a solicitat ; anularea formelor de executare efectuate;

încetarea executării din Dosarul de executare nr. x/E/2010 al B.E.J., C., înlăturare

diminuarea onorariului executorului judecătoresc, în saturarea, diminuarea

onorariului expertului contabil, înlăturarea diminuarea onorariului de

avocat.

De asemenea, prin cererea precizatoare formulată ulterior, la data

de 04 decembrie 2014, a invocat necesitatea lămuririi dispozitivului

hotărârii judecătorești reprezentate de Decizia civilă nr. 6832

din 24 noiembrie 2009 a Curții de Apel București din perspectiva în

care actele privind executarea silită, începând cu data de 14 decembrie

2012, sunt nelegale si abuzive, deoarece au fost achitate toate drepturile

stabilite în titlul executoriu în favoarea intimatului B. A mai arătat

că în mod greșit, a fost acordată intimatului B. suma de 550

lei, reprezentând prime, această sumă fiind o recompensă,

și nu un drept al salariatului.

Atât practica cât și doctrina au confirmat făptui că pe

parcursul punerii In executare a hotărârilor judecătorești, ca

fază finală a procesului civil, pot apărea diferite incidente

procedurale a căror soluționare legiuitorul a ales să o

reglementeze în Carte a V a, cap. 1, Secțiunea a VI-a C. proc. civ.,

întitulată Contestație la executare.

Dispozițiile art. 399 din actul normativ mai sus menționat,

în temeiul cărora contestatoarea și-a întreprins demersul judiciar,

prevăd că „împotriva executării silite, precum și împotriva

oricărui act de executare se poate face contestație de către cei

interesați sau vătămați prin executare. De asemenea,

dacă nu s-a utilizat procedura prevăzută de art. 281

1

,

se poate face contestație și în cazul în care sunt necesare

lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului

executoriu, precum și în cazul în care organul de executare refuză

să înceapă executarea silită ori să. îndeplinească un

act de executare în condițiile prevăzute de lege."

Din interpretarea literală a dispozițiilor legale

menționate, reiese că prevederile art. 399 C. proc. civ.

reprezintă cadrul legal pentru controlul legalității

executării silite în situația în care pe parcursul derulării

acesteia, părțile sau terții sunt vătămați de

modalitatea în care s-a realizat executarea silită, putând astfel

obține anularea sau îndreptarea actelor de executare nelegale și

uneori, chiar lipsirea de efecte juridice a titlului executoriu.

Pe de altă parte, contestația la titlu este instituția

destinată să explicitele dispozitivul hotărârii ce urmează

a fi valorificat, pentru a se putea proceda la executarea silită, neputând

fi considerată drept un mijloc procedural destinat a anula sau a modifica

titlul executoriu, această finalitate fiind "apanajul" exclusiv

ai căilor de atac. Prin urmare, prin intermediul contestației la

titlu, nu se pot examina împrejurări de natură a repune în

discuție dispozitivul unei hotărâri judecătorească

irevocabilă, soluție ce ar putea afecta grav principiul autorității

de lucru judecat.

În cauza supusă analizei, prin precizarea depusă ulterior

cererii de sesizare și a cărei natură juridică a fost

interpretată în mod diferit de către instanțele aflate în

conflict, contestatoarea a invocat necesitatea lămuririi titlului

executoriu din perspectiva în care intimatului B., i-au fost acordate sume de

bani, reprezentând prime, care nu i se cuveneau, dat fiind caracterul

excepțional de acordare a acestora (cu titlu de recompensă), ci nu un

drept al salariatului.

Din înscrisurile aflate la dosarul cauzei și aflate la fila 33 a

dosarului Judecătoriei sectorului 5 București, prin Decizia

civilă nr. 6832 din 24 noiembrie 2009, Curtea de Apel București a

admis recursul declarat de recurentul-contestator B. împotriva sentinței

civile nr. 6554 din data de 22 octombrie 2008, pronunțată de

Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și

asigurări sociale, în Dosarul nr. x/3/LM/2008, în contradictoriu cu

intimata D. A modificat, în tot, sentința recurată, în sensul că

a admis contestația, a anulat Decizia de concediere nr. 332 din 21

decembrie 2007, emisă de pârâtă. A dispus reintegrarea

contestatorului pe postul și funcția deținută la momentul

concedierii, iar pârâta a fost obligată la plata către contestator a

tuturor drepturilor bănești reprezentând salariul, sporuri, prime,

bonuri de masă și celelalte drepturi de care ar fi beneficiat acesta,

reactualizate cu indicele de inflație la data plății, sume în

privința cărora va fi aplicată dobânda legală civilă,

de la data exigibilității drepturilor salariale datorate și

până la momentul plății efective a acestora.

Analizând conținutul dispozitivului redat, reiese că

instanța nu a făcut vreo distincție în legătură cu

drepturile bănești ce se cuvin intimatului, menționând expres ca

acestuia urmează să i se acorde toate drepturile bănești

(salariul, sporuri, prime, bonuri de masă și celelalte drepturi) de

care ar fi beneficiat în calitate de salariat, fără a face vreo

distincție. Odată dobândit în temeiul hotărârii judecătorești,

dreptul la acordarea drepturilor bănești, astfel cum sunt

menționate în dispozitivul deciziei, nu mai poate fi pus în discuție.

Ceea ce poate fi contestată este doar cuantumul acestor drepturi, modul

și modalitate de determinare a acestora, care este în competența

instanței de executare.

Prin urmare, din această perspectivă, dispozitivul deciziei

este clar, neechivoc. Nemulțumirea petentei legat de cuantumul drepturilor

recunoscute de către instanță intimatului prin dispozitivul

hotărârii, și care, în opinia sa, nu i se cuveneau, nu poate fi

analizată pe calea unei contestații ia titlu, ci pe calea unei

contestații la executare, demers de care a și uzitat.

Constatând că motivul pentru care petenta a sesizat instanța

de judecată privește aspecte legate de determinarea exactă a

cuantumului drepturilor bănești ce se cuvin intimatului, chestiuni

care, potrivit celor mai sus expuse, nu pot fi supuse cenzurii în cadrul

contestației la titlu, se reține că obiectul cererii de sesizare

a instanței este reprezentat de contestație Ia executare.

Prin urmare, având în vedere că solicitările contestatoarei

nu se încadrează în dispozițiile legale care reglementează

contestația la titlu, ci reprezintă simple nemulțumiri în

legătură cu modalitatea în care a fost pusă în executare

hotărârea judecătorească, incidența dispozițiilor art.

399 C. proc. civ. nu poate fi înlăturată decât printr-o interpretare

greșită a dispozițiilor care reglementează

soluționarea incidentelor apărute în cursul executării silite.

Față de considerentele mai sus expuse, obiectul cererii

formulate de contestatoare este reprezentat de contestație la executare,

reglementat de dispozițiile art. 399 C. proc. civ.

În conformitate cu dispozițiile art. 400 alin. (1), C. proc. civ.,

contestația la executare se introduce la instanța de executare.

Potrivit art. 651 C. proc. civ., "Instanța de executare este

judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data

sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul

debitorului, în afara cazurilor m care legea dispune altfel. Dacă

domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în

țară, este competentă judecătoria în a cărei

circumscripție se afla, la data sesizării organului de executare,

domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se

află în țară, judecătoria în a cărei

circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc

învestit de creditor. (3) Instanța de executare soluționează

cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la

executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării

silite, cu excepția celor date de lege în competența altor

instanțe sau organe.

Prin urmare, întrucât legiuitorul prin dispozițiile legale mai sus

evocate, a stabilit că judecătoriile au plenitudine de

competență în soluționarea cererilor de contestație la

executare, Judecătoria sectorului 5 va fi competentă material să

soluționeze contestația la executare formulată de contestatoarea

A., sector 4, București, în contradictoriu cu B. și B.E.J., C. în

Dosarul de executare nr. x/E/2010 al B.E.J., C.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I

D E

Stabilește competența de soluționare a cererii

formulată de contestatoarea A., sector 4, București, în favoarea

Judecătoriei sectorului 5 București.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publica, astăzi, 18

mai 2016.