ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1233/2016

Decizia nr. 1233/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2/2013, reclamantele Asociația Maghiară pentru Pregătirea Medicală și Farmaceutică din România și Asociația Studenților Maghiari din Târgu Mureș au solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Română de Asigurare a Calității în Învățământul Superior, următoarele:

- anularea actului normativ publicat pe pagina website a Comisiei Științe Medicale din cadrul Agenției Române de Asigurare a Calității în Învățământul Superior, prin care s-a dispus după cum urmează: „pentru programele din domeniul fundamental Sănătate care se desfășoară într-o altă limbă decât limba română, activitatea ce implică interacțiunea directă student-pacient, se desfășoară numai în limba română. În concluzie, stagiile clinice se vor desfășura numai în limba română".

În drept, reclamantele au invocat prev. art. 1, art. 7, alin. (1

1

), art. 10 din Legea nr. 554/2004, republicată, art. 32 alin. (3) din Constituție, art. 3 alin. (2) și art. 11 din Legea nr. 40/2000, republicată, art. 3 și 8 din Legea drepturilor pacientului nr. 46/2003, art. 5, 128 și 135 din Legea nr. 1/2011, H.G. nr. 1418/2006 și art. 2 din O.G. nr. 137/2000.

Prin încheierea pronunțată la termenul de judecată din data de 26 martie 2014, Curtea a încuviințat în principiu cererea de intervenție în interes propriu formulată de Universitatea de Medicină și Farmacie Târgu Mureș.

La termenul de judecată din data de 30 aprilie 2014 a fost încuviințată în principiu cererea de intervenție accesorie formulată de Asociația A. și Partidul Popular Maghiar din Transilvania, astfel cum rezultă din dezbaterile consemnate în practicaua prezentei sentințe.

Prin sentința civilă nr. 1350 din 30 aprilie 2014, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins ca neîntemeiată excepția inadmisibilității acțiunii; a respins, ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantele Asociația Maghiară pentru Pregătirea Medicală și Farmaceutică din România, și Asociația Studenților Maghiari din Târgu Mureș, în contradictoriu cu pârâta Agenția Română de Asigurare a Calității în Învățământul Superior; a admis cererea de intervenție principală formulată de Universitatea de Medicină și Farmacie Târgu Mureș, a respins cererea de intervenție accesorie formulată de către Asociația A. și Partidul Popular Maghiar din Transilvania, obligând reclamantele la plata către intervenienta principală Universitatea de Medicină și Farmacie Târgu Mureș a sumei de 3.279,42 RON cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat, cheltuieli de transport și cazare, cu aplicarea dispozițiilor art. 451 alin. (2) noul C. proc. civ.

Împotriva acestei sentințe au formulat recurs reclamantele Asociația Maghiară pentru Pregătirea Medicală și Farmaceutică din România, și Asociația Studenților Maghiari din Târgu Mureș, precum și intervenientele în interesul reclamantelor Asociația A. și Partidul Popular Maghiar din Transilvania, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenții apreciind că instanța de fond a aplicat greșit normele legale.

Atât intimata – pârâtă Agenția Română de Asigurare a Calității în Învățământul Superior, cât și intimata intervenientă cu cerere de intervenție principală Universitatea de Medicină și Farmacie Târgu Mureș au formulat întâmpinări, solicitând respingerea recursului, ca nefondat și menținerea hotărârii pronunțate de prima instanță, ca fiind legală și temeinică.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 28 octombrie 2015, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., republicat.

Prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 20 ianuarie 2016 s-a admis în principiu recursul declarat de reclamantele Asociația Maghiară pentru Pregătirea Medicală și Farmaceutică din România, și Asociația Studenților Maghiari din Târgu Mureș, precum și de intervenientele în interesul reclamantelor Asociația A. și Partidul Popular Maghiar din Transilvania împotriva sentinței civile nr. 1350 din 30 aprilie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a Contencios administrativ și fiscal.

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, a apărărilor cuprinse în întâmpinările intimatelor Agenția Română de Asigurare a Calității în Învățământul Superior și Universitatea de Medicină și Farmacie Târgu Mureș la motivele de recurs și raportat la prevederile legale incidente din materia supusă verificării, Înalta Curte reține.

Motivele de recurs invocate se încadrează în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. invocându-se greșita aplicare a legii în ceea ce privește sentința de fond prin care în mod nelegal a fost respinsă acțiunea reclamanților și cererea de intervenție accesorie apreciindu-se greșit că actul administrativ cu caracter normativ contestat a fost nelegal emis.

În cadrul recursului, recurentele arată că intimata nu avea competența materială a elabora Standardul contestat prin care s-a dispus „Pentru programele din domeniul fundamental Sănătate care se desfășoară într-o altă limbă decât limba română, activitatea ce implică interacțiunea directă student-pacient, se desfășoară numi în limba română. În concluzie stagiile clinice se vor desfășura numai în limba română.

Recurentele arată că prima instanță a concluzionat eronat în sensul că nepublicarea actului normativ contestat în Monitorul Oficial al României și nepublicarea prin Hotărâre de Guvern nu constituie motiv de anulare a actului contestat. Aceasta deoarece aceste condiții reprezintă în opinia recurentelor cerințe de legalitate.

Se arată în cadrul recursului că instanța de fond nu a apreciat corect asupra caracterului discriminatoriu la standardului contestat în raport cu normele europene și asupra drepturilor pacienților de etnie maghiară, drepturi care sunt încălcate prin impunerea condiției folosirii limbii române în cadrul studiilor clinice.

Se solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și pe fond admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată și cererea de intervenție accesorie.

Analizând recursul declarat în raport de motivele invocate, Curtea îl apreciază pentru următoarele considerente ca nefondat în cauză nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Sentința atacată este dată cu aplicarea și interpretarea corectă a normelor de drept material în cauză actul normativ contestat fiind legal de autoritatea pârâtă Agenția Română de Asigurare a Calității în Învățământul Superior conform art. 17 alin. (2) lit. a) și lit. h) din O.U.G. nr. 75/2005 neputându-se reține o depășire a competenței legale sau o încălcare a principiului ierarhiei actelor normative în condițiile în care reclamantele nu au indicat în concret care este actul normativ cu forță juridică superioară încălcat prin standardul Agenției Române de Asigurare a Calității în Învățământul Superior contestat.

Referitor la faptul că standardul Agenția Română de Asigurare a Calității în Învățământul Superior nu a fost publicat în Monitorul Oficial al României, fiind încălcate astfel, în opinia reclamantelor, prevederile Legii nr. 24/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare, Curtea nu poate reține acest motiv de nelegalitate din mai multe considerente.

În primul rând, se are în vedere că publicarea actelor administrative cu caracter normativ, reprezintă, la fel ca și în cazul comunicării actelor administrative cu caracter individual, o formalitate ulterioară emiterii actului respectiv, îndeplinită în vederea aducerii la cunoștința destinatarilor normei a obligațiilor ce le revin, pentru a permite acestora să își conformeze conduita la exigențele impuse de autoritatea publică emitentă.

Fiind așadar o formalitate ulterioară emiterii/adoptării unui act normativ, publicarea nu reprezintă o cerință de legalitate, ci exclusiv de opozabilitate, cu precizarea că, așa cum s-a statuat în mod constant în doctrină și jurisprudență, cauzele de nulitate sau de anulabilitate sunt întotdeauna anterioare sau cel mult concomitente momentului emiterii actului.

Prin urmare, nepublicarea sau necomunicarea unui act administrativ nu atrage anulabilitatea acestuia, persoanele îndreptățite putându-se prevala, cel mult, de faptul că nu au luat cunoștință de act și că nu le poate fi opozabil.

În al doilea rând, în cazul de față, Curtea constată că standardul Agenției Române de Asigurare a Calității în Învățământul Superior contestat de reclamante a fost publicat pe pagina de internet proprie a pârâtei emitente, fiind astfel adus la cunoștința destinatarilor – universitățile de medicină din țară – situație în care a fost îndeplinită cerința publicității.

În ceea ce privește faptul că reglementarea atacată nu poartă nicio semnătură și nu are număr, Curtea reține că procesul-verbal al ședinței Consiliului ARACIS din 22 iulie 2010, în cadrul căreia a fost adoptat standardul contestat, este semnat de membrii Consiliului iar împrejurarea că această normă nu poartă un număr, așa cum susțin reclamantele, nu afectează în vreun fel valabilitatea actului, câtă vreme nu există o prevedere legală care să impună această cerință sub sancțiunea nulității.

Nu poate fi reținută nici critica de nelegalitate constând în faptul că norma contestată nu a fost aprobată prin Hotărâre de Guvern, întrucât, la fel ca și în cazul publicării, aprobarea reprezintă o formalitate ulterioară care poate avea consecințe numai sub aspectul opozabilității, destinatarii normei putându-se, eventual, prevala, de faptul că în lipsa aprobării, acest standard nu ar avea forță obligatorie, fără însă ca această împrejurare să influențeze valabilitatea actului administrativ adoptat în limitele competenței și cu respectarea prevederilor legale.

Prin urmare, singurele îndreptățite să invoce împrejurarea constând în faptul că standardul nu a fost aprobat prin Hotărâre de Guvern sunt universitățile de medicină destinatare ale actului, dar numai în ceea ce privește forța obligatorie a normei instituite și nu în ceea ce privește valabilitatea actului.

În concluzie, aspectele privind nepublicarea în Monitorul Oficial al României și neaprobarea prin Hotărâre de Guvern nu constituie cauze de anulabilitate a actului administrativ contestat de reclamante.

În ceea ce privește motivul de nelegalitate privind încălcarea drepturilor procurorilor și existența unei discriminări, Curtea le apreciază ca nefondate.

Curtea apreciază că standardul contestat nu contravine dispozițiilor art. 32 alin. (3) din Constituție, întrucât faptul că întregul proces academic nu se desfășoară în limba maghiară nu presupune încălcarea unui drept constituțional în condițiile în care în procesul de învățământ cu o predare majoritară examenele finale în limba maternă, ținându-se cont și de faptul că în spitalele din România există preponderent vorbitori ai limbii române.

Din aceleași considerente, nu pot fi primite nici argumentele referitoare la pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 135 din Legea nr. 1/2011, întrucât, faptul că această prevedere legală stipulează posibilitatea, organizării, în condițiile legii, in cadrul instituțiilor de invățământ superior a unor grupe, secții sau linii de predare in limbile minoritatilor nationale, in conditiile legii, nu presupune ca toate lucrările practice, stagiile, seminariile și practica de specialitate să se desfășoare în limba de predare a cursurilor, așa cum susțin reclamantele.

Curtea apreciază că efectuarea stagiilor clinice în limba română este justificată de faptul că în cadrul spitalelor există preponderent, vorbitori de limba română, această normă nefiind în contradicție cu legea învățământului.

Din aceleași considerente, nu pot fi primite nici argumentele referitoare la pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 135 din Legea nr. 1/2011, întrucât, faptul că această prevedere legală stipulează posibilitatea, organizării, în condițiile legii, in cadrul instituțiilor de invățământ superior a unor grupe, secții sau linii de predare in limbile minorităților nationale, in condițiile legii, nu presupune ca toate lucrările practice, stagiile, seminariile și practica de specialitate să se desfășoare în limba de predare a cursurilor, așa cum susțin reclamantele.

Caracterul pretins discriminatoriu al actului contestat nu poate fi reținut în cauză pronunțându-se pe acest aspect C.N.C.D. care prin hotărârea nr. 618 din 16 octombrie 2013 a apreciat că aspectele sesizate nu întrunesc elementele constitutive ale discriminării.

Iar în cauză opinia separată invocată ce recurente, formulată la decizia nr. 2350/R din 23 aprilie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș nu are valoare juridică, iar opinia în ceea ce privește problema de drept nu este împărtășită de instanța de recurs.

Față de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 496 alin. (1) și (2) C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat, menținând ca legală și temeinică sentința pronunțată de instanța de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantele Asociația Maghiară pentru Pregătirea Medicală și Farmaceutică din România și Asociația Studenților Maghiari din Târgu Mureș, precum și de intervenientele cu cerere de intervenție accesorie în interesul reclamantelor - Asociația A. și Partidul Popular Maghiar din Transilvania împotriva sentinței nr. 1350 din 30 aprilie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 19 aprilie 2016.