ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2977/2019

Ședința publică din data de 4 iunie 2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, la data de 11.12.2013 sub nr. de dosar x/2013 Uniunea Democrată Maghiară din România în contradictoriu cu pârâții Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, Agenția Română de Asigurare a Calității Învățământului Superior (ARACIS), Universitatea de Medicină și Farmacie (UMF) a solicitat anularea Hotărârii nr. 618/16.10.2013 a Colegiului Director al C.N.C.D; să se stabilească că aspectele sesizate C.N.C.D întrunesc elementele constitutive ale discriminării indirecte; obligarea C.N.C.D la stabilirea unei amenzi în condițiile O.G. nr. 137/2000 republicată.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, la data de 5.12.2013 sub nr. de dosar x/2013 reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții CNCD, ARACIS și UMF a solicitat anularea Hotărârii nr. 618/16.10.2013 a Colegiului Director al C.N.C.D, precum și a s actului normativ publicat pe pagina website a Comisiei Științe Medicale din cadrul ARACIS prin care s-a dispus "pentru programele din domeniul fundamental Sănătate care se desfășoară într-o altă limbă decât limba română, activitatea ce implică interacțiunea directă student-pacient, se desfășoară numai în limba română. În concluzie, stagiile clinice se vor desfășura numai în limba română".

Cauza cu nr. x/2013 a fost conexată la cauza cu nr. x/2013

Prin cererea modificatoare formulată în cauză de reclamanta A. s-a solicitat a se lua act de renunțarea la judecarea petitului 3 privitor la anularea actului normativ aprobat în ședința Consiliului ARACIS din data de 22.07.2010.

Prin sentința nr. 3051 din 14 octombrie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal s-a respins excepția lipsei de interes, ca nefondată.

A fost admisă excepția autorității de lucru judecat pe capetele 3 și 4 ale acțiunii înregistrată sub nr. x/2013 la care s-a conexat cauza nr. x/2013.

S-a luat act de renunțarea parțială la judecată depusă la fila x.

S-a respins cererea de sesizare a CJUE pentru interpretarea Directivei 2000/43/CE, ca nefondată.

A fost respinsă în rest acțiunea formulată de reclamanții A., Uniunea Democrată Maghiară din România în contradictoriu cu pârâții Consiliul National pentru Combaterea Discriminării, Agenția Română de Asigurare a Calității Învățământului Superior (ARACIS) și Universitatea de Medicină și Farmacie (UMF), ca nefondată.

Au fost obligate reclamantele în solidar, să plătească pârâtei UMF Târgu Mureș 10.238 RON cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. a formulat recurs reclamanta A., criticând-o pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.

A susținut recurenta că folosirea exclusivă a limbii române, dispusă prin art. 46 din Cartă, considerat discriminatoriu, încalcă prevederile art. 135 din Legea educației nr. 1/2011, aspect reținut și prin adresa nr. 49858/Bis III/66.12.2.2011.

A arătat recurenta că în procesul de învățământ universitar medico - farmaceutic doar 30% se desfășoară în limba maghiară (învățământul teoretic).

Prin motivele de recurs s-a arăta că instanța nu a analizat încălcarea art. 14 din Convenția cadru pentru protecția minorităților naționale a Consiliului Europei, ratificată prin Legea nr. 33/1995, respectiv art. 8 din Carta europeană a limbilor regionale sau minoritare adoptată la Strasbourg la 5 noiembrie 1992, ratificată prin Legea nr. 282/2007.

Recurenta a precizat că UMF a instituit un tratament diferențiat intre studenții care urmează cursurile în limba română și cei care le urmează în limba maghiară, criteriul discriminării fiind cel al limbii, apartenența la o minoritate națională, fiind încălcat dreptul la educație și la respectarea vieții private și de familie.

Referitor la scopul invocat de pârâtă, respectiv cel al cunoașterii limbajului medical de specialitate în limba română, se arată că acesta nu justifică fapta de discriminare, în condițiile în care orice cetățean român are interesul de a fi competitiv în limba oficială a statului.

A mai susținut recurenta că decizia pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal cu nr. 1233/2016 invocată de pârâte ca având autoritate de lucru judecată, vizează un obiect de activitate mai restrâns decât Carta UMF.

S-a solicitat reducerea cheltuielilor de judecată acordate, apreciate ca fiind exorbitante, în condițiile art. 451 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin întâmpinare, intimata - pârâta Agenția Română de Asigurare a Calității în Învățământul Superior a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Intimata - pârâtă Universitatea de Medicină, Farmacie, Științe și Tehnologie din Târgu-Mureș prin intâmpinare a solicitat anularea recursului pentru lipsa dovezii de reprezentant legal al semnatarului căii de atac.

De asemenea, a solicitat respingerea recursului, apreciind că motivarea acestuia nu poate fi încadrată în cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 din C. proc. civ.

Pe fondul recursului, a arătat intimata - pârâtă că prin sentința atacată s-a ținut cont de considerentele deciziei nr. 2530/2014 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, precum și ale deciziei nr. 1233/2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

S-a susținut că nu sunt încălcate prevederile art. 14 din Convenție și nici ale art. 8 din CEDO, întrucât scopul urmărit de legiuitor și rațiunile constituționale au fost respectate de pârâtă, nefiind impietat dreptul la educație, care trebuie pus în acord cu interesul public.

In privința cheltuielilor de judecată, s-a arătat că acestea au fost dovedite în fața primei instanțe.

Răspunsul la intâmpinare.

Recurenta - reclamantă a depus răspuns la întâmpinări prin care au fost reluate argumentele din cererea de recurs.

Prin rezoluția completului învestit cu soluționarea dosarului din data de 22 octombrie 2018, a fost fixat termen de judecată pe fond a recursului la data de 4 iunie 2019, constatându-se că nu mai subzistă motivele care au determinat fixarea termenului de judecată pentru examinarea recursului, prin prisma exigențelor dispozițiilor art. 493 alin. (5) - (7) din C. proc. civ., față de Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispozițiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantă este nefondat, pentru considerentele în continuare arătate.

In prealabil, cu privire la excepția nulității recursului în raport de nedepunerea dovezii calității de reprezentant a semnatarului, Înalta Curte constată netemeinicia acesteia, văzând că declarația de recurs poartă semnătura și ștampila avocatului, iar la fila x se află și împuternicirea avocațială.

Verificând, cererea de recurs prin raportare la cerințele instituite la art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte constată caracterul neîntemeiat al susținerii intimatei - pârâte Universitatea de Medicină, Farmacie, Științe și Tehnologie din Târgu-Mureș, reținând că, la o analiză a motivelor de reformare a sentinței atacate raportat la normele de drept material incidente în soluționarea litigiului, recurenta - reclamantă a formulat critici ce pot fi încadrate în cazul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Asupra fondului cauzei, Înalta Curte reține că obiectul prezentei acțiuni, astfel cum a fost restrâns de recurentă, îl constituie verificarea legalității Hotărârii nr. 618/16.10.2013 a Colegiului Director al C.N.C.D. astfel ca urmează a fi înlăturate, ca excedând cadrului procesual, considerentele din întâmpinarea ARACIS și din răspunsul recurentei la întâmpinare cu privire la caracterul de acte normative a documentelor emise de Comisiile de specialitate din cadrul ARACIS.

Prin Decizia nr. 618/16.10.2013 pronunțată de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării s-a hotărât că aspectele sesizate nu întrunesc elementele constitutive ale discriminării.

Potrivit art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, "(1)Potrivit prezentei ordonanțe, prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare HIV, apartenență la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice.".

Înalta Curte va examina motivele de recurs ce pot fi încadrate, raportat la conținutul acestora, în motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Criticile din cererea de recurs care vizează aprecierea necorespunzătoare a probelor, nu vor fi examinate, privesc netemeinicia hotărârii atacate și nu constituie motive de casare în sensul dispozițiilor art. 488 C. proc. civ.

In acord cu soluția pronunțată de judecătorului fondului, Inalta Curte constată că art. 46 din Carta universității nu încalcă prevederile art. 135 din Legea nr. 1/2011, Universitatea de Medicină, Farmacie, Științe și Tehnologie din Târgu-Mureș fiind o instituție de învățâmânt superior și cercetare multiculturală, cu învățământ medico - farmaceutic în limbile română, maghiară și engleză, multilingvă.

In fapt, ceea ce critică recurenta - reclamantă ca fiind o "discriminare indirectă" reprezintă solicitarea ca întregul proces academic să se desfășoare în limba maghiară, aspect asupra căruia Înalta Curte s-a pronunțat în sensul respingerii acțiunii, prin decizia nr. 1233 din data de 19 aprilie 2016, fiind investită cu cererea de anulare a dispoziției ARACIS prin care s-a stabilit că pentru programele din domeniul sănătate care se desfășoară într-o altă limbă, activitatea ce implică interacțiunea student - pacient să se desfășoare în limba română.

Reține Înalta Curte argumentele CNCS în sensul că, în raport de împrejurarea că lucrările practice, seminariale si stagiile se desfășoară potrivit prevederilor ARACIS, nu rezultă fapta de discriminare, activitatea de îngrijire medicală și comunicarea cu pacientul făcându-se în limba pe care acesta din urmă o înțelege.

In ceea ce privește ponderea de 70 % a activităților practice reclamată de către recurentă, aceasta reprezintă un specific al studiilor medicale, instanța reținând și faptul că examenul practic reprezintă doar 30% din media finală și se desfășoară, de regulă, în prezența titularului de curs (de limbă maternă).

In raport de toate aceste aspecte, nu se constată o încălcare a dispozițiilor art. 14 din CEDO privind interzicerea discriminării, nefiind probate elementele care întrunesc definiția discriminării reglementată prin art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000.

Și, în ultimul rând, motivul de recurs formulat de recurenta reclamantă privind reducerea cheltuielilor de judecată este neîntemeiat, în condițiile în care acțiunea a fost admisă, iar cuantumul onorariului apărătorului a fost justificat de complexitatea concretă a cauzei.

Referitor la cheltuielile de judecată solicitate de către intimata - pârâtă UMFST, Înalta Curte reține față de dispozițiile art. 453 alin. (1) din C. proc. civ. potrivit cu care:

"Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată", caracterul întemeiat al cererii, urmând a o încuviința, însă cu aplicarea art. 451 alin. (2) din C. proc. civ., având în vedere stadiul procesual.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 496 C. proc. civ., constatând că nu există motive de reformare a sentinței conform art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamantă ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursului.

Respinge recursul declarat de recurentă-reclamantă A. împotriva sentinței nr. 3051 din 14 octombrie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Obligă recurenta reclamantă la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 5.000 de RON în favoarea Univesității de Medicină, Farmacie, Științe și Tehnologie din Târgu - Mureș, cu aplicarea art. 451 alin. (2) din C. proc. civ.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 4 iunie 2019.