ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4416/2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4416/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursurilor de

față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 04 iunie 2009 pe

rolul Curții de Apel Târgu Mureș, reclamantul Inspectoratul Școlar Județean Mureș

a solicitat anularea hotărârii nr. 291 din 14 mai 2009 a Consiliului Național pentru

Combaterea Discriminării, precum și anularea sancțiunii aplicate prin această hotărâre,

cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii

s-a menționat că petiționara Uniunea Cadrelor Didactice Maghiare din România a formulat

o sesizare înregistrată la Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării sub

nr. 3655 din 01 aprilie 2009, sesizare prin care susținea că elevii aparținând minorității

maghiare din școlile din județul Mureș ar fi fost discriminați în raport de colegii

lor de naționalitate română prin modul de repartizare a claselor cu limba de predare

maghiară, astfel cum aceste clase au fost cuprinse în planul de școlarizare pe anul

școlar 2009-2010.

Prin întâmpinare, Consiliul

Național pentru Combaterea Discriminării a solicitat respingerea plângerii, arătând

că există o hotărâre anterioară a Consiliului Național pentru Combaterea

Discriminării cu nr. 47 din 27 ianuarie 2009 prin care această instituție s-a sesizat

din oficiu cu privire la propunerile Inspectoratului Școlar Județean Mureș ce vizau

alocarea locurilor din învățământul liceal pentru clasele cu predare în limba maghiară

și pentru cele cu predare în limba română.

S-a arătat că prin această

hotărâre Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării a hotărât că punerea

în aplicare a planului de școlarizare ar putea produce efecte discriminatorii în

mod indirect elevilor aparținând comunității maghiare care ar urma să învețe în

clase cu limba de predare maghiară și a recomandat elaborarea unui nou plan de școlarizare

pentru clasele a IX-a, plan care să respecte proporțiile procentuale existente la

nivelul claselor a VIII-a, astfel încât fiecare elev să aibă posibilitatea continuării

studiilor în limba maternă.

Consiliul Național pentru

Combaterea Discriminării a susținut că în urma analizării întregii documentații

s-a stabilit că cele sesizate constituie tratament discriminatoriu potrivit prevederilor

O.G. nr. 137/2000, în acest caz, fiind aplicabile dispozițiile art. 2 alin. (4)

din O.G. nr. 137/2000, precum și că, prin hotărârea nr. 47/2009 a Consiliului

Național pentru Combaterea Discriminării s-a stabilit deja că aplicarea planului

de școlarizare în forma sa inițială ar putea produce efecte discriminatorii.

La termenul de judecată

din 17 noiembrie 2009, față de conținutul acțiunii, având în vedere faptul că reclamanta

a făcut referire la sesizarea formulată la Consiliului Național pentru

Combaterea Discriminării de către Uniunea Cadrelor Didactice Maghiare din România

și se solicită expres respingerea plângerii Uniunii Cadrelor Didactice Maghiare

din România, instanța a dispus citarea Uniunii, în calitate de pârât în cauză, situație

în care, instanța a apreciat că nu se mai poate pune în discuție cererea de intervenție,

deoarece o parte nu poate avea două calități în aceeași cauză.

Uniunea Cadrelor Didactice

Maghiare din România a solicitat ca cererea de intervenție să fie calificată întâmpinare

și acțiune reconvențională.

În consecință, instanța

clarificând statutul de pârât al Uniunii, a considerat că cererea de intervenție

are valoare de întâmpinare și acțiune reconvențională.

La 22 februarie 2010 reclamanta

a formulat o cerere de chemare în garanție a Guvernului României și a Ministerului

Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, invocând dispoziții din Legea

nr. 84/1995.

Prin sentința nr. 153

din 09 noiembrie 2010, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de Inspectoratul Școlar Județean

Mureș împotriva Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării și a Uniunii

Cadrelor Didactice Maghiare din România;

A dispus anularea hotărârii

nr. 291 din 14 mai 2009 emisă de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării,

anularea amenzii contravenționale, și respingerea sesizării Uniunii Cadrelor Didactice

Maghiare din România;

A admis excepția inadmisibilității

acțiunii reconvenționale formulată de Inspectoratul Școlar Județean Mureș și a respins

ca inadmisibilă acțiunea reconvențională formulată de Uniunea Cadrelor Didactice

Maghiare din România în cauză;

A respins cererea de chemare

în garanție formulată de reclamantul Inspectoratul Școlar Județean Mureș împotriva

Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, a Ministerului Finanțelor

Publice și a Guvernului României.

Pentru a hotărî astfel,

prima instanță a reținut, că deși în acțiune s-a prevăzut în mod expres chemarea

în judecată a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, reclamanta a

făcut referire tot timpul la Uniunea Cadrelor Didactice Maghiare din România, care

a formulat sesizarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, potrivit

art. 20 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000, republicată, în raport de care, instanța

a considerat acțiunea este formulată și împotriva Uniunii Cadrelor Didactice

Maghiare din România, aspect pus în discuția părților și confirmat de către reclamant

.

În plus, la termenul din

17 noiembrie 2009, s-a reținut că instanța a pus în discuție această chestiune și

reclamanta a solicitat introducerea în cauză, în calitate de pârât, a Uniunii Cadrelor

Didactice Maghiare din România, situație în care cererea de intervenție în interes

propriu formulată de Uniunea Cadrelor Didactice Maghiare din România nu mai putea

fi pusă în discuție, câtă vreme această instituție a dobândit calitatea de pârât

în cauză.

Pe fond, instanța a reținut

că prin hotărârea nr. 291 din 14 mai 2009 Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării

a hotărât următoarele: „1. Planul de școlarizare poate produce efecte discriminatorii

în mod indirect elevilor aparținând comunității maghiare care ar urma să învețe

în clase cu limba de predare maghiară, potrivit art. 2 alin. (1), alin. (3) și

alin. (4), coroborat cu art. 11 alin. (1) al O.G. nr. 137/2000, republicată; 2.

se recomandă reclamatului să remedieze situația creată; 3. sancționarea reclamatului

cu amendă contravențională în valoare de 600 RON, conform art. 26 alin. (1) al O.G.

nr. 137/2000, republicată; 4. o copie a prezentei hotărâri se va comunica părților

și Ministerului Educației, Cercetării și Inovării”.

Verificând legalitatea

hotărârii atacate, raportat la condițiile prevăzute de O.G. nr. 137/2000, instanța

a reținut, în esență, că hotărârea atacată este nemotivată, întrucât au fost invocate

dispoziții cu caracter general, care pot viza absolut orice cauză.

În acest sens, a constatat

că, în speță, Colegiul Director ar fi trebuit să indice în concret care sunt prevederile,

criteriile sau practicile aparent neutre și în ce mod acestea dezavantajează și

care sunt persoanele pe care le dezavantajează.

De asemenea, ar fi trebuit

să arate de ce prevederile, criteriile sau practicile nu sunt justificate obiectiv

de un scop legitim, care era scopul legitim, precum și de ce metodele de atingere

a acelui scop nu ar putea fi apreciate a fi adecvate sau necesare, în condițiile

în care instanța poate doar să verifice modalitatea în care Colegiul Director a

aplicat textul de lege la starea de fapt.

Cu privire la stabilirea

sancțiunii amenzii contravenționale, s-a reținut că fără a se verifica și fără a

se explicita, potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (4) din O.G. nr. 137/2000, republicată,

dacă sunt sau nu îndeplinite condițiile pentru atragerea răspunderii contravenționale,

Colegiul Director face direct aplicarea amenzii contravenționale, fără să fie indicată

fapta contravențională și fără a motiva aplicarea amenzii contravenționale.

Doar în dispozitivul hotărârii

se menționează, la pct. 3, aplicarea amenzii contravenționale conform art. 26

alin. (1) din O.G. nr. 137/2000, republicată.

A mai reținut instanța

că prin hotărâre nu se arată nici care este situația anterioară discriminării, dacă

acea situație era mult mai avantajoasă pentru elevii care au studiat în limba maghiară

în anii anteriori, în ce mod faptele discriminatorii (care nu au fost însă identificate

și nici încadrate în drept), au determinat schimbarea situației anterioare și care

sunt măsurile necesare a fi luate pentru restabilirea situației avantajoase care

exista înaintea săvârșirii faptelor discriminatorii.

Instanța a respins cererea

reconvențională, astfel cum a fost calificată de Uniunea Cadrelor Didactice

Maghiare din România, ca inadmisibilă având în vedere faptul că în cauză este atacată

o hotărâre a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, prin care această

instituție s-a pronunțat cu privire la o sesizare depusă de persoana care s-a considerat

discriminată.

Persoană discriminată

este însăși Uniunea Cadrelor Didactice Maghiare din România, astfel că această parte

și-a exprimat pretențiile prin sesizarea formulată, iar prin hotărârea atacată se

dispune tocmai asupra cererilor formulate.

Cerere de chemare în garanție

a Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, a Ministerului Finanțelor

Publice și a Guvernului României a fost respinsă, potrivit art. 60 alin. (1) C.

proc. civ., și art. 63 alin. (1) C. proc. civ.

Împotriva sentinței

nr. 153 din 09 noiembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția comercială,

de contencios administrativ și fiscal, au declarat recurs în termen legal Consiliul

Național pentru Combaterea Discriminării și Uniunea Cadrelor Didactice Maghiare

din România, prin care s-a solicitat admiterea acestei căi extraordinare de atac,

cu consecința casării hotărârii atacate și, urmare rejudecării, a respingerii acțiunii

formulate de reclamantul Inspectoratul Școlar Județean Mureș. Uniunea Cadrelor Didactice

Maghiare din România a cerut și obligarea intimatului Inspectoratul Școlar Județean

Mureș la cheltuieli de judecată.

Consiliul Național pentru

Combaterea Discriminării a învederat, prin motivele de recurs, ca în mod greșit

prima instanță a admis acțiunea reclamantului, reținând în considerente, în principal

că hotărârea nr. 291 din 28 aprilie 2009 este nemotivată. Instanța de fond, s-a

relevat, a interpretat eronat atât hotărârea emisă de Consiliul Național pentru

Combaterea Discriminării și atacată prin contestație, cât și normele legale aplicabile

litigiului. În mod întemeiat recurentul pârât, prin hotărârea nr. 291 din 28 aprilie

2009, în urma analizării întregii documentații aflate la dosar, a lucrărilor de

specialitate (audieri, solicitări puncte de vedere), a decis că aplicarea planului

de școlarizare pentru clasele a IX-a ar produce efecte discriminatorii în mod indirect

elevilor aparținând comunității maghiare care ar urma să învețe în clase cu limba

de predare maghiară potrivit prevederilor O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea și

sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată.

Recurenta Uniunea Cadrelor

Didactice Maghiare din România a arătat, prin cererea sa de recurs, că hotărârea

pronunțată de prima instanță este netemeinică și nelegală, și că sunt incidente

în cauză dispozițiile art. 304 pct. 4, 6, 7, 8 și 9 C. proc. civ.

Instanța de judecată,

s-a precizat, a depășit atribuțiile puterii judecătorești, dispunând la termenul

de judecată din data de 17 noiembrie 2009 citarea Uniunii Cadrelor Didactice

Maghiare din România în calitate de pârâtă, cu toate că Inspectoratul Școlar Județean

Mureș nu a depus o cerere de chemare în judecată în această calitate a recurentei,

iar poziția procesuală a Uniunii Cadrelor Didactice Maghiare din România este de

intervenientă în interes propriu. Au fost încălcate astfel, s-a susținut, prevederile

art. 304 pct. 4 C. proc. civ.

Sentința atacată, s-a

mai susținut, este nelegală și prin prisma art. 304 pct. 6 C. proc. civ., întrucât

instanța de fond a acordat ceea ce nu s-a cerut, respectiv a respins sesizarea Uniunii

Cadrelor Didactice Maghiare din România către Consiliul Național pentru Combaterea

Discriminării, petit inexistent în cauză. Instanța de fond - fără a intra în cercetarea

fondului - nu a analizat dacă nerespectarea dispozițiilor legale privind acordarea

de șanse egale tuturor cetățenilor țării pentru a se instrui în limba maternă, fără

a cerceta dacă nerespectarea art. 118 din Legea nr. 84/1995 constituie sau nu discriminare

se limitează la critica textuală a hotărârii nr. 291/2009 a Consiliului Național

pentru Combaterea Discriminării susținând că „nu există corelație între faptele

discriminatorii și textele de lege invocate”. În realitate, Colegiul Director al

Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării a reținut că reclamantul Inspectoratul

Școlar Județean Mureș a elaborat planul de școlarizare la învățământul liceal, curs

de zi și fără frecvență redusă aprobat de M.E.C.I. prin H.G. nr. 77/2009 pentru

anul școlar 2009-2010 care conține o disproporție privind procentul elevilor care

învață în limba română, respectiv limba maghiară în clasele a VIII-a. În clasele

a VIII-a învață 3565 elevi în limba română pentru care se oferă 3808 locuri și 1892

elevi în limba maghiară pentru care se oferă 1680 locuri.

Motivarea în drept a discriminării

este foarte larg descrisă în hotărârea atacată. Este invocat art. 1 din Protocolul

nr. 12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului care interzice orice discriminare

pe criterii de rasă, culoare ori limbă, iar art. 2 alin. (2) din O.G. nr. 137/2000

definește noțiunea de discriminare. În consecință, restrângerea dreptului de a continua

studiile în clasa a IX-a în limba maternă (maghiară) a persoanelor aparținând minorităților

naționale (în lipsă de clase de predare în limba maghiară) și obligarea unei comunități

Ia urmarea pregătirii profesionale impusă (din lipsă de clase cu predare în limba

maghiară profil economic, tehnic, sanitar) este un tratament discriminatoriu. Astfel,

hotărârea emisă de Consiliul Naționale pentru Combaterea Discriminării este legală

și temeinică.

Prin întâmpinarea formulată

în litigiu Inspectoratul Școlar Județean Mureș și Ministerul Educației, Cercetării,

Tineretului și Sportului au solicitat respingerea recursurilor ca nefondate, cu

motivarea că sentința atacată este legală și temeinică.

Analizând sentința ce

face obiectul controlului judiciar prin intermediul căii extraordinare de atac a

recursului, se rețin următoarele.

Prin sentința nr. 153

din 09 noiembrie 2010 Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, a admis acțiunea în contencios administrativ formulată

de Inspectoratul Școlar Județean Mureș și a dispus anularea hotărârii nr. 291

din 14 mai 2009 emisă de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, anularea

amenzii contravenționale și respingerea sesizării Uniunii Cadrelor Didactice Maghiare

din România, cu motivarea, în esență, că nu a fost identificată fapta contravențională

și că actul administrativ atacat nu este motivat. Celelalte motive vizând amănunte

din cuprinsul Planului de Școlarizare nu au mai fost, în consecință, analizate.

În mod greșit s-a statuat,

de prima instanță, că actul administrativ unilateral cu caracter individual, emis

de Consiliul Naționale pentru Combaterea Discriminării și atacat de reclamantul

Inspectoratul Școlar Județean Mureș nu este motivat și că acesta nu cuprinde elemente

care să descrie fapta contravențională reținută în sarcina intimatului reclamant.

Or, rezultă cu evidență, din cuprinsul hotărârii nr. 291 din data de 14 mai 2009

a Colegiului Director al Consiliului Naționale pentru Combaterea Discriminării,

că actul administrativ în litigiu face referiri nu numai numele și domiciliul părților,

la obiectul sesizării, la descrierea presupusei fapte de discriminare, la procedura

de citare, la susținerile părților și la calea de atac și termenul în care se poate

exercita, ci și, în concret și amănunțit, la motivele de fapt și de drept care au

stat la baza constatării faptului că planul de școlarizare la învățământul liceal,

curs de zi și fără frecvență pentru anul școlar 2009-2010 în județul Mureș poate

produce efecte discriminatorii în mod indirect elevilor aparținând comunității maghiare

care ar urma să învețe în clase cu limba de predare maghiară, potrivit art. 2

alin. (1), (3) și (4) coroborat cu art. 11 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000, republicată,

la baza recomandării către reclamatul Inspectoratul Școlar Județean Mureș de a remedia

situația creată și la baza sancționării reclamatului cu amenda contravențională

în valoare de 600 RON, conform prescripțiilor art. 26 alin. (1) din aceeași O.G.

nr. 137/2000, republicată.

Colegiul Director al Consiliului

Naționale pentru Combaterea Discriminării a învederat că planul de școlarizare la

învățământul liceal, curs de zi și fără frecvență redusă pentru anul școlar 2009-2010,

elaborat de Inspectoratul Școlar Județean Mureș, arată o disproporționalitate nu

numai între elevii care învață în limba română respectiv în limba maghiară și clasele

oferite pentru continuarea studiilor după terminarea clasei a VIII-a, dar și între

opțiunile exprimate de elevi, în ciuda faptului că această opțiune a fost grav afectată,

în defavoarea celor care ar dori să continuarea studiilor în limba maghiară, de

modul de colectare al datelor. Măsura, s-a mai relevat de către Consiliul Național

pentru Combaterea Discriminării, afectează în mod indirect și cadrele didactice,

în condițiile în care numărul claselor determină numărul de cadre didactice angajate;

de aceea, o reducere a numărului de clase cu predare în limba maghiară ar aduce

după sine reducerea numărului de cadre didactice care predau în această limbă, după

care refacerea claselor cu predare în limba maghiară, în lipsa cadrelor didactice

care să predea în această limbă, ar fi practic imposibilă. Prin urmare, s-a concluzionat

că Planul de școlarizare la învățământul liceal, curs de zi și fără frecvență pentru

anul școlar. 2009 - 2010 în județul Mureș produce consecințe discriminatorii, în

mod indirect, față de elevii aparținând comunității maghiare care ar urma să învețe

în clase cu limba de predare maghiară, afectând dreptul lor la educație.

În drept, Consiliul Național

pentru Combaterea Discriminării a invocat nu numai prevederile art. 16 alin. (1)

și art. 20 alin. (1) din Constituția României și ale art. 2 alin. (1), (3) și (4)

din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare,

ci și dispozițiile art. 14 din Convenția Europeană a drepturilor Omului și ale Protocolului

nr. 12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului referitoare la interzicerea generală

a discriminării, precum și jurisprudența în materie a Curții Europene a Drepturilor

Omului.

Prin hotărârea nr. 291

din data de 14 mai 2009 Colegiul Director al Consiliului Naționale pentru Combaterea

Discriminării a făcut referire, după constatările privind starea de fapt a cauzei,

la prevederile art. 11 alin. (1) din O.G. nr. 137/2010, republicată, care prevăd

că constituie contravenție refuzarea accesului unei persoane sau unui grup de persoane

la sistemul de educație de stat sau privat, la orice formă, grad și nivel, din cauza

apartenenței acestora la o anumită rasă, naționalitate, etnie, religie, categorie

socială sau la o categorie defavorizată, respectiv din cauza convingerilor, vârstei,

sexului sau orientării sexuale a persoanelor în cauză

*

, ceea ce înseamnă că

a fost individualizată și contravenția reținută în sarcina reclamatului Inspectoratul

Școlar Județean Mureș, pentru săvârșirea căreia s-a aplicat sancțiunea amenzii contravenționale

în cuantum de 600 RON, prevăzută de art. 26 alin. (1) din O.G. nr. 137/2010 privind

prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.

Prin raportare la cele

mai sus precizate, cum judecătorul fondului a soluționat procesul în mod eronat

pe considerente formale, constând în lipsa motivării actului administrativ contestat

și a lipsei elementelor descriptive ale contravenției reținute prin acest act, și

nu a cercetat elementele de fond ale litigiului, adică cele referitoare la existența

sau nu a unei situații de discriminare prin modul cum a fost elaborat și aprobat

Planul de școlarizare la învățământul liceal, curs de zi și fără frecvență pentru

anul școlar 2009-2010 în județul Mureș, se impune, în temeiul dispozițiilor

art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările

și completările ulterioare, precum și a prevederilor art. 312 alin. (1)-(3) și

art. 313 C. proc. civ., admiterea recursurilor declarate de pârâții Consiliul Național

pentru Combaterea Discriminării și de Uniunea Cadrelor Didactice Maghiare din România,

casarea sentinței nr. 153 din 09 noiembrie 2010 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția

comercială și de contencios administrativ și fiscal, și trimiterea cauzei spre rejudecare

aceleiași instanțe.

Instanța de trimitere,

în temeiul dispozițiilor art. 315 alin. (3) C. proc. civ., va judeca pricina din

nou, prin examinarea nu numai a motivelor invocate de părți înaintea instanței a

cărei hotărâre a fost casată, ci și a celorlalte critici formulate prin calea de

atac a recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate

de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și Uniunea Cadrelor Didactice

Maghiare din România împotriva sentinței nr. 153 din 09 noiembrie 2010 a Curții

de Apel Târgu Mureș, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată

și trimite cauza spre rejudecare la aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 29 septembrie 2011.

___________

*Art.11 alin. (2) din

O.G. nr. 137/2000, republicată, dispune că prevederile alin.(1) se aplică

tuturor fazelor sau etapelor din sistemul educațional, inclusiv la admiterea

sau înscrierea în unitățile ori instituțiile de învățământ și la evaluarea ori

examinarea cunoștințelor.