ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1219/2009

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin plângerea înregistrată la Curtea de Apel Cluj sub nr. 22/33 din 08 ianuarie 2009 petentul P.T. a contestat în baza art. 278

1

C. proc. pen., rezoluția Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, dată în dosarul nr. 263/P/2008 în 02 decembrie 2008.

În motivarea plângerii petentul a criticat rezoluția de neîncepere a urmăririi penale, dată față de un magistrat decedat în prezent, susținând că prin rezoluția atacată i se ține o prelegere de drept necerută de către petent.

În finalul plângerii petentul a solicitat judecarea cauzei fără prezența sa.

Examinând rezoluția atacată pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, Curtea a constatat următoarele:

Prin rezoluția menționată s-a dispus neînceperea urmăririi penale, în cauza privind pe judecătoarea A.Z., decedată în urma unui accident de circulație, la data de 21 aprilie 2003, fost magistrat la Judecătoria Baia Mare, pentru infracțiunea de neglijență în serviciu prevăzută de art. 249 C. pen.

Prin plângerea petentului adresată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, înregistrată la data de 17 iulie 2008, petentul a arătat că fostul magistrat se face vinovat de comiterea infracțiunii de neglijență în serviciu, deoarece prin sentința civilă nr. 2924 din 02 mai 2001 prin care s-a dispus notarea unor construcții în cartea funciară, intabularea dreptului de proprietate și a dreptului de superficie asupra terenului pe durata existenței construcției, conform unei schițe de dezmembrare întocmită de către un expert, cu toate că acele construcții nu aveau autorizație de construcție, în mod just procurorul a constatat că fapta magistratului nu constituie infracțiune, deoarece activitatea de judecată poate fi cenzurată doar pe calea exercitării căilor legale de atac.

În mod legal s-a constatat incidența cazului de neîncepere a urmăririi penale prevăzut de art. 10 lit. a) C. proc. pen., care are prioritate față de cazul prevăzut de art. 10 lit. g) C. proc. pen., constând în decesul făptuitorului.

Prin sentința penală nr. 11 din 29 ianuarie 2009, Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în baza art. 278

1

C. proc. pen., a respins, ca nefondată, plângerea petentului P.T. împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. 263/P/2008, menținând rezoluția atacată.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, petentul P.T. a declarat recurs, apreciind, prin cererea scrisă depusă la dosar, că magistrații primei instanțe nu au „lămurit cauza sub toate aspectele”.

Examinând recursul conform art. 385

14

C. proc. pen., pe baza actelor și înscrisurilor existente la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente.

În cauza de față, magistratul judecător A.Z. a participat la judecarea cauzei civile soluționată prin sentința civilă nr. 2924 din 2 mai 2001 prin care s-a dispus notarea unor construcții în cartea funciară, intabularea dreptului de proprietate și a dreptului de superficie asupra terenului pe durata existenței construcției, conform unei schițe de dezmembrare întocmită de un expert.

Magistratul investit cu soluționarea cauzei civile și-a exercitat atribuțiile cu bună-credință, administrând probele necesare și utile soluționării cauzei.

Pe de altă parte, așa cum corect a reținut procurorul, cât și prima instanță, nu pot fi cercetați magistrații pentru soluțiile pronunțate în cauzele deduse judecății și care nemulțumesc părțile interesate.

Potrivit art. 129 din Constituția României, împotriva hotărârilor judecătorești părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii.

În consecință, împrejurarea că intimatul magistrat a pronunțat o soluție ce l-a nemulțumit pe petent nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 249 C. pen., după cum nici ale altei infracțiuni.

Pe cale de consecință, atât rezoluția procurorului, cât și sentința pronunțată de instanța de fond sunt legale, împrejurare față de care Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul P.T.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petiționar va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul P.T. împotriva sentinței penale nr. 11 din 29 ianuarie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția penală.

Obligă recurentul petiționar la 160 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 1 aprilie 2009.