ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2287/2009
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2287/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin sentința nr. 106 din 7 octombrie 2008,
Tribunalul Botoșani, secția comercială și de contencios administrativ a admis
acțiunea formulată de reclamantul A.G. în contradictoriu cu pârâta SC F. SRL
Botoșani și în consecință, a anulat procesul verbal nr. 1 din 28 iulie 2007 a A.G.A.
societății pârâte.
Instanța de fond a reținut,
în rejudecare, urmare desființării sentinței nr. 171 din 12 noiembrie 2007 prin
Decizia nr. 64 din 19 mai 2008 a Curții de Apel Suceava și trimiterii cauzei
pentru soluționare pe fond, că la data de 28 iulie 2007 a avut loc adunarea
asociaților societății pârâte cu participarea celor doi asociați, care cu votul
asociatului majoritar (95%) a hotărât modificarea actului constitutiv al
societății în ce privește angajamentele bancare și dreptul de semnătură al
asociaților.
Având în vedere prevederile art.
195 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 care impune regula unanimității, hotărârea
asociaților adoptată în aceste condiții s-a privit ca fiind nelegală.
Curtea de Apel Suceava, secția
comercială, contencios administrativ și fiscal prin decizia nr. 8 din 19
ianuarie 2009 a respins apelul declarat de pârâta SC F. SRL Botoșani
, a admis cererea de aderare
la apel formulată de reclamantul A.G., a schimbat în parte sentința și a
obligat-o pe pârâtă la plata sumei de 914 lei cheltuieli de judecată, menținând
celelalte prevederi ale sentinței.
Instanța de apel a reținut
că potrivit art. 16 din actul constitutiv modificarea actului constitutiv se
poate face conform legii societăților comerciale iar în condițiile în care
reclamantul deține 5% din capitalul social eventuala neplată a vărsământului nu
are consecințe asupra calității sale de asociat.
S-a apreciat ca legală
sentința instanței de fond în condițiile în care art. 192 alin. (2) din Legea nr.
31/1990 prevede votul tuturor asociaților pentru adoptarea hotărârilor iar
reclamantul a refuzat semnarea procesului verbal.
În contra deciziei
menționate a declarat recurs societatea pârâtă
SC F. SRL pentru motivele prevăzute
de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.
Dezvoltarea în fapt a
criticilor referă la interpretarea art. 193 alin. (1) din Legea nr. 31/1990
prin coroborare cu art. 101 alin. (1) din lege, față de faptul că intimatul nu
a făcut dovada vărsământului la capitalul social și că dintr-o eroare s-a
comunicat la O.R.C. o majorare de capital social, aspecte care nu s-au pus în
discuția părților.
Se mai invocă sub art. 304.8
C. proc. civ. greșita interpretare a probelor în senul că procesul verbal nr. 1
din 28 iulie 2007 ar fi produs efecte contrare actului constitutiv și ar fi
condus la modificarea acestuia.
Critica vizează și obligarea
greșită la plata cheltuielilor de judecată de 914 lei la instanța de fond și
300 lei la apel deoarece de la primul termen a arătat că procesul verbal
menționat nu a modificat actul constitutiv.
Intimatul A.G. a depus
întâmpinare la dosar
prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că
prevederile art. 193 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, au fost respectate, el
fiind asociat cu drept de vot și chiar dacă aportul nu ar fi fost vărsat,
societatea ar avea un drept de creanță împotriva sa, fără să-și piardă
calitatea de asociat.
Ca parte căzută în pretenții
instanța a făcut o corectă aplicare a prevederilor art. 274 C. proc. civ.
Recursul nu este fondat
.
Aplicarea art. 193 alin.
(1) din Legea nr. 31/1990 prin raportare la art. 100 din lege, a format
obiectul unei critici distincte în apel, așa încât este fără fundament
afirmația recurentei că aceasta, respectiv calitatea de asociat nu a fost pusă
în discuția părților.
În mod corect respectiva
critică a fost înlăturată de instanța de apel cu motivarea că eventuala
neachitare a vărsământului la capitalul social este fără consecințe asupra
calității de asociat a reclamantului, câtă vreme acesta figurează în evidența O.R.C.
Botoșani cu o cotă de 5% din capitalul social iar art. 100 din lege este
aplicabil societăților pe acțiuni, nu și societăților cu răspundere limitată,
procedura pe care o prevede având ca finalitate reducerea capitalului social.
Critica subsumată
prevederilor art. 304.8 C. proc. civ. vizând aprecierea probelor nu poate fi
luată în examinare,
neîncadrându-se în ipoteza
respectivului motiv care ca toate celelalte motive vizează nelegalitatea
hotărârii atacate, nu netemeinicia acesteia.
Cât privește obligarea la
plata cheltuielilor de judecată, se constată că instanța de apel a făcut o
corectă aplicare a prevederilor art. 274 C. proc. civ., recurenta fiind parte
căzută în pretenții, ea nefiind de acord cu acțiunea la prima zi de înfățișare
astfel încât să fie operant art. 275 C. proc. civ.
Așa fiind, Înalta Curte va
respinge recursul declarat ca nefondat menținând ca legală decizia atacată.
PENTRU ACESTE
MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul
declarat de pârâta SC F. SRL
Botoșani împotriva Deciziei nr. 8 din 19 ianuarie 2009 pronunțată de Curtea de
Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca
nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 6 octombrie 2009.