ÎCCJ, Secția penală
ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)
Decizia nr. 412/A/2016
Deliberând asupra apelului, în baza actelor și lucrărilor dosarului,
constată
următoarele:
Prin sentința penală nr. 97/PI din 13
aprilie
2016, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în Dosarul nr. x/59/2016, a fost condamnat în baza art. 336 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 375 și art. 396 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul A., la pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea a unui autovehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prevăzută de art. 336 alin. (1) C. pen.
În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b) și i) C. pen. s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor: de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și de a nu conduce nicio categorie de autovehicule pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere, pe o perioadă de 2 ani de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe.
În baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a), b) și i) C. pen., de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
În baza art. 334 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 375 și art. 396 alin. (1) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de punere în circulație sau conducerea unui vehicul neînmatriculat, prevăzută de art. 334 alin. (1) C. pen.
În baza art. 335 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 375 și art. 396 alin. (1) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prevăzută de art. 335 alin. (2) C. pen.
În baza art. 38 și art. 39 C. pen., au fost contopite pedepsele stabilite în pedeapsa cea mai grea de 1 an și 4 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de 6 luni închisoare, stabilind în sarcina inculpatului A. pedeapsa rezultantă de 1 an și 10 luni închisoare.
În baza art. 45 alin. (1) C. pen. rap. la art. 67 C. pen., s-a aplicat inculpatului A., pe lângă pedeapsa principală rezultantă de 1 an și 10 luni închisoare, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b), i) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcției care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a nu conduce nicio categorie de autovehicule pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere, pe o perioadă de 2 ani de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe.
În baza art. 65 C. pen. s-au interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art. 66 lit. a), b), i) C. pen. de la momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
În baza art. 91 C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei principale a închisorii și a pedepsei accesorii sub supraveghere și s-a stabilit un termen de supraveghere de 2 ani, conform dispozițiilor art. 92 C. pen.
În baza art. 93 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să respecte, pe durata termenului de supraveghere, următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Caraș-Severin, la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 93 alin. (2) lit. d) C. pen. s-a impus condamnatului să execute următoarea obligație: să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare derulate de către serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate.
În baza art. 93 alin. (3) C. pen., s-a dispus ca, pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Consiliului Local al com. Grădinari, județul Caraș - Severin, pe o perioadă de 60 de zile lucrătoare.
În baza art. 91 alin. (4) C. pen. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 C. pen.
În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a constatat că,
prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara nr. x/P/2015 din data de 25 ianuarie 2016, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului A., avocat în Baroul Timiș, pentru săvârșirea infracțiunilor de conducere a unui autovehicul neînmatriculat, conducere a unui autovehicul fără permis de conducere și conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prevăzute de art. art. 334 alin. (1) C. pen., art. 335 alin. (2) C. pen., și art. 336 alin. (1) C. pen., totul cu aplicarea art. 38 alin. (2) C. pen. Prin același rechizitoriu s-a dispus clasarea cauzei în temeiul art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. (fapta nu există) față de B., sub aspectul comiterii infracțiunilor prevăzute de art. 334 alin. (1) teza I C. pen. și art. 335 alin. (3) C. pen.
Prin actul de sesizare al instanței s-a reținut, în esență, că f
aptele inculpatului A., constând în aceea că, în seara de 20 septembrie 2015, în jurul orei 23.30, a condus în mun. Lugoj, jud. Timiș, autovehiculul, radiat din circulație din data de 10 noiembrie 2014, având permisul de conducere anulat din data de 08 octombrie 2012, cu o îmbibație alcoolică peste limita legală, respectiv de 1,90 g%
o
, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 334 alin. (1)
C. pen.
, art. 335 alin. (2)
C. pen.
și art. 336 alin. (1)
C. pen.
, totul cu aplicarea art. 38 alin. (2)
C. pen.
Referitor la persoana inculpatului A. s-a arătat că acesta
este avocat în Baroul Timiș, iar prin sentința penală nr. 189 din 01 septembrie 2010 a Curții de Apel Timișoara pronunțată în Dosarul nr. x/59/2010, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 1208 din 28 martie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare cu suspendarea condiționata a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 4 ani, aplicată pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 87 alin. (5) din O.U.G. nr. 195/2002.
Urmare a condamnării definitive, la data de 08 octombrie 2012, permisul de conducere pentru categoria "B" al inculpatului a fost anulat.
Astfel, deși cunoștea ca are permisul de conducere anulat, în seara de 20 septembrie 2015, în jurul orei 23.30, inculpatul a condus în mun. Lugoj, jud. Timiș, autovehiculul, care era radiat din circulație din data de 10 noiembrie 2014, având o îmbibație alcoolica peste limita legală, respectiv, de 1,90 g%
o
.
Inculpatul a fost depistat în trafic și verificat de organele de poliție în prezenta martorului D., a fost testat cu aparatul alcooltest care, la ora 23.38, a indicat o valoare de 0,69 mg/l alcool pur în aerul expirat, după care a fost condus la Spitalul mun. Lugoj, în vederea recoltării de probe biologice pentru stabilirea alcoolemiei.
Conform buletinului de analiză toxicologică nr. 447/A din 24 septembrie 2015 al Institutului de Medicină Legală Timișoara, la ora 00.15 inculpatul a avut o alcoolemie de 1,90 g%
o
, iar la ora 01.15 a avut o alcoolemie de 1,75 g%
o
.
Din verificările efectuate a rezultat că autovehiculul a fost proprietatea martorei B., care l-a înstrăinat în data de 30 iulie 2012 cumpărătorului C., iar acesta din urma nu a efectuat formalitățile de înmatriculare pe numele sau, astfel că autovehiculul a fost radiat din circulație la data de 10 noiembrie 2014, în baza sentinței civile nr. 3983 din 22 septembrie 2014 pronunțată de Judecătoria Arad în Dosarul nr. x/55/2014. Inculpatul a declarat că a cumpărat autoturismul de la o persoana de sex masculin necunoscută în urmă cu aproximativ 2-3 ani și cunoaște că acesta a aparținut martorei B., întrucât deține cartea de identitate a autoturismului în care este menționată martora ca ultim proprietar.
Prin ordonanța din data de 20 septembrie 2015 s-a început urmărirea penală in rem, prin ordonanța procurorului din data de 05 noiembrie 2015 s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale fata de suspect, iar prin ordonanța din data de 23 noiembrie 2015 a fost pusă în mișcare acțiunea penală față de inculpatul A. La data de 21 ianuarie 2016 s-a procedat la audierea autorului faptelor în calitate de inculpat, cu aducerea la cunoștința a drepturilor si obligațiilor prevăzute de lege. Inculpatul a declarat ca nu dorește încheierea unui acord de recunoaștere a vinovăției.
Cu privire la persoana inculpatului A., s-a constatat că acesta are antecedente penale care nu atrag starea de recidiva, întrucât, conform art. 86 C. pen. anterior, a intervenit reabilitarea de drept la data împlinirii termenului de încercare, respectiv în luna martie 2015.
Inculpatul a recunoscut parțial acuzațiile penale. Acesta a recunoscut că a condus pe drumurile publice un autovehicul deși avea permisul de conducere anulat, a recunoscut ingestia de alcool anterior conducerii autoturismului și nu a contestat valorile alcoolemiei stabilite prin analiza toxicologică.
S-a mai reținut în actul de sesizare că, în privința regimului juridic al autovehiculului, inculpatul a învederat că nu a cunoscut împrejurarea că autoturismul era radiat din circulație. În opinia parchetului, aceasta apărare nu are susținere pentru următoarele motive: inculpatul a deținut cartea de identitate a autoturismului în care este menționat numele martorei B., ultimul proprietar al autovehiculului, astfel că, a cunoscut că acesta era proprietatea unei terțe persoane, alta decât vânzătorul; deși este avocat de profesie și cunoaște legislația, timp de 2 - 3 ani de zile inculpatul nu a efectuat niciun demers în vederea înmatriculării autovehiculului pe numele său, pretextând că a pierdut documentele de înstrăinare, care puteau fi ușor recuperate de la firma sau cabinetul care le-a încheiat; inculpatul a recunoscut că autovehiculul a rulat pe drumurile publice timp de 2 - 3 ani de zile, fără a avea polița de asigurare obligatorie pentru răspundere civilă, care nu se poate încheia decât pentru autoturisme înmatriculate.
În cursul urmăririi penale s-au administrat următoarele probe:
proces - verbal de constatare a săvârșirii infracțiunii; declarație de inculpat; declarațiile martorilor D. și B.; buletinul de analiză toxicologică nr. 447/A din 24 septembrie 2015 al Institutul de Medicină Legală Timișoara; rezultat etilotest; buletinul de examinare clinică; verificări în evidența informatizată a persoanei, în evidența deținătorilor de permise auto și în fișa autovehiculului condus de inculpat; certificatul de radiere al autoturismului; sentința penală nr. 189 din 01 septembrie 2010 a Curții de Apel Timișoara pronunțată în Dosarul nr. x/59/2010 și cazierul judiciar al inculpatului.
Prin încheierea de ședință din camera de consiliu din data de 10 martie 2016, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății.
La primul termen de judecată cu procedura legal îndeplinită, ulterior citirii actului de sesizare, în baza art. 374 C. proc. pen., instanța de fond l-a întrebat pe inculpat dacă solicită ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a înscrisurilor prezentate de părți, aducându-i la cunoștință dispozițiile art. 396 alin. (1) C. proc. pen., iar urmare răspunsului afirmativ al acestuia, a procedat la audierea inculpatului, în conformitate cu dispozițiile art. 375 C. proc. pen.
Analizând materialul probator administrat, c
urtea de apel a
reținut următoarea situație de fapt:
În seara zilei de 20 septembrie 2015, în jurul orei 23.30, inculpatul A. a condus în mun. Lugoj, jud. Timiș, autovehiculul. A fost oprit de organele de poliție pentru control și, în prezenta martorului D., a fost testat cu aparatul alcooltest care, la ora 23.38, a indicat o valoare de 0,69 mg/l alcool pur in aerul expirat. Ulterior, a fost condus la Spitalul mun. Lugoj, în vederea recoltării de probe biologice pentru stabilirea alcoolemiei. Conform buletinului de analiză toxicologică nr. 447/A din 24 septembrie 2015 al Institutului de Medicină Legală Timișoara, la ora 00.15 inculpatul a avut o alcoolemie de 1,90 g%
o
, iar la ora 01.15 a avut o alcoolemie de 1,75 g%
o
.
În continuare, s-a constatat că, prin
sentința penală nr. 189/01 septembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în Dosarul nr. x/59/2010, inculpatul A. a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 4 ani, pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 87 alin. (5) din O.U.G. nr. 195/2002.
Urmare acestei condamnări definitive, la data de 08 octombrie 2012, permisul de conducere pentru categoria "B" al inculpatului a fost anulat. Or, inculpatul, deși cunoștea ca are permisul de conducere anulat, în seara de 20 septembrie 2015, în jurul orei 23.30, a condus autovehiculul (a fost proprietatea martorei B. și la data de 30 iulie 2012 a fost înstrăinat cumpărătorului C., care nu a efectuat formalitățile de înmatriculare pe numele său), care era radiat din circulație din data de 10 noiembrie 2014 (în baza sentinței civile nr. 3983 din 22 septembrie 2014 pronunțata de Judecătoria Arad în Dosarul nr. x/55/2014).
În drept, fapta inculpatului A., care în data
de 20 septembrie 2015, în jurul orei 23.30, a condus în mun. Lugoj, jud. Timiș, autovehiculul, care era radiat din circulație din data de 10 noiembrie 2014, cunoscând că avea permisul de conducere anulat din data de 08 octombrie 2012 și având în sânge o îmbibație alcoolica peste limita legală, respectiv de 1,90 g%
o
alcool pur în sânge, întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de conducere a unui autovehicul neînmatriculat, conducere a unui autovehicul fără permis de conducere și conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prevăzute de
art. 334 alin. (1) C. pen., art. 335 alin. (2) C. pen. și art. 336 alin. (1) C. pen., totul cu aplicarea art. 38 alin. (2) C. pen.
Analizând latura obiectivă a infracțiunii prevăzute de art. 334 alin. (1)
C. pen.
, instanța de fond a reținut că elementul material constă în acțiunea de a conduce pe drumurile publice un autovehicul neînmatriculat sau neînregistrat. Urmarea periculoasă a faptei săvârșite de către inculpat a constat în crearea unei stări de pericol pentru siguranța participanților la traficul rutier.
Fiind o infracțiune pericol, legătura de cauzalitate dintre elementul material și urmarea imediată rezultă din săvârșirea faptei.
Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acționat cu vinovăție în modalitatea intenției indirecte, conform dispozițiilor art. 16 alin. (3) lit. b)
C. pen.
, întrucât a prevăzut rezultatul faptei sale și, deși nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui.
Analizând latura obiectivă a infracțiunii prevăzute de art. 335 alin. (2)
C. pen.
, curtea de apel a reținut că elementul material constă în acțiunea de a conduce pe drumurile publice un autovehicul pentru care există obligativitatea deținerii permisului de conducere, de către o persoană al cărei permis de conducere a fost anulat. Urmarea periculoasă a faptei săvârșite de către inculpat a constat în crearea unei stări de pericol pentru siguranța participanților la traficul rutier.
Fiind o infracțiune pericol, legătura de cauzalitate dintre elementul material și urmarea imediată rezultă din săvârșirea faptei.
Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acționat cu vinovăție în modalitatea intenției indirecte, conform dispozițiilor art. 16 alin. (3) lit. b)
C. pen.
, întrucât a prevăzut rezultatul faptei sale și, deși nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui.
Analizând latura obiectivă a infracțiunii prevăzute de art. 336 alin. (1)
C. pen.
, instanța a reținut că elementul material constă în acțiunea de a conduce pe drumurile publice un autovehicul pentru care există obligativitatea deținerii permisului de conducere, având o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge. Urmarea periculoasă a faptei săvârșite de către inculpat a constat în crearea unei stări de pericol pentru siguranța participanților la traficul rutier.
Fiind o infracțiune pericol, legătura de cauzalitate dintre elementul material și urmarea imediată rezultă din săvârșirea faptei.
Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acționat cu vinovăție în modalitatea intenției indirecte, conform dispozițiilor art. 16 alin. (3) lit. b)
C. pen.
, întrucât a prevăzut rezultatul faptei sale și, deși nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui.
Totodată, instanța de fond a reținut că, din fișa de cazier judiciar rezultă că
inculpatul a mai fost anterior condamnat, însă pentru această condamnare a intervenit reabilitarea de drept la data împlinirii termenului de încercare, respectiv în luna martie 2015.
La individualizarea pedepselor aplicate inculpatului, curtea de apel a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74
C. pen.
, respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal și nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială. În concret, instanța a avut în vedere gradul de pericol ridicat al faptelor, prin raportare la valorile sociale încălcate prin săvârșirea acestora, valoarea mare a alcoolemiei avută în sânge de inculpat, dar și împrejurarea că inculpatul a avut o atitudine sinceră și cooperantă cu organele judiciare, că pentru antecedentele sale penale a intervenit reabilitarea de drept, are studii superioare, iar de profesie este avocat în Baroul Timiș.
În ceea ce privește modalitatea de individualizare a executării pedepsei, instanța a constatat că sunt întrunite condițiile prev. de art. 91 C. pen., pedeapsa aplicată fiind mai mică de 3 ani închisoare, respectiv 1 an și 10 luni, inculpatul a mai fost anterior condamnat însă a intervenit reabilitarea de drept, și-a manifestat acordul de a presta o muncă în folosul comunității. Totodată, în raport de persoana inculpatului, de conduita acestuia, de posibilitățile sale de îndreptare, instanța a apreciat că aplicarea pedepsei este suficientă, și chiar fără executarea acesteia condamnatul nu va mai comite alte infracțiuni, însă este necesară supravegherea conduitei sale pe o perioadă determinată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, în termen legal, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
În motivele de apel depuse la data de 24 mai 2016, Ministerul Public a solicitat, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., admiterea apelului formulat, desființarea sentinței penale atacate și pronunțarea unei hotărâri legale și temeinice.
În esență, a arătat că sentința penală atacată este nelegală deoarece instanța de fond a încălcat dispozițiile imperative ale art. 404 alin. (2) C. proc. pen. atunci când a indicat în cuprinsul hotărârii doar o entitate din comunitate unde inculpatul urmează să presteze muncă în folosul comunității, deși textul de lege anterior menționat prevede indicarea a două entități, după consultarea listei privind posibilitățile concrete de executare existente la nivelul fiecărui serviciu de probațiune.
Totodată, a precizat că sentința penală atacată este netemeinică sub aspectul duratei termenului de supraveghere stabilit în sarcina inculpatului, acesta fiind la minimul prevăzut de lege, deși inculpatul nu este la primul contact cu legea penală și a mai beneficiat anterior de clemența instanței.
La termenul de judecată din data de 13 septembrie 2016, inculpatul A. a depus concluzii scrise. În esență, a solicitat admiterea apelului și desființarea, în parte, a hotărârii atacate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, în sensul indicării a două entități din comunitate în folosul cărora să presteze o muncă neremunerată. Totodată, a solicitat respingerea celui de-al doilea motiv de apel ca nefondat și menținerea hotărârii pronunțate de prima instanță sub aspectul termenului de supraveghere de 2 ani, apreciind că au fost evaluate în mod corect, potrivit art. 76 rap. la art. 75 C. pen., circumstanțele atenuante, respectiv „conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal și nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială, (...) împrejurarea că inculpatul a avut o atitudine sinceră și cooperantă cu organele judiciare, că pentru antecedentele sale penale a intervenit reabilitarea de drept, are studii superioare, de profesie avocat în Baroul Timiș”.
Analizând hotărârea atacată atât prin prisma criticilor invocate, cât și din oficiu, conform art. 417 alin. (2) C. proc. pen., sub toate aspectele de fapt și de drept, Înalta Curte constată că apelul declarat este întemeiat.
Astfel, în urma propriului examen al materialului probator administrat în cauză, Înalta Curte
constată că instanța de fond a stabilit o situație de fapt corectă, care, de altfel, nu a fost contestată de inculpat în fața curții de apel sau de către Parchet în calea de atac, reținând că
în data
de 20 septembrie 2015, în jurul orei 23.30,
inculpatul A.
a condus în mun. Lugoj, jud. Timiș, autovehiculul, care era radiat din circulație din data de 10 noiembrie 2014, cunoscând că avea permisul de conducere anulat din data de 08 octombrie 2012 și având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, respectiv de 1,90 g%
o
alcool pur în sânge.
De asemenea, evaluând modalitatea de executare a pedepsei aplicate inculpatului, respectiv suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, față de criticile formulate în apel de către Parchet, Înalta Curte constată că
instanța de fond nu a cuantificat judicios gravitatea concretă a faptei săvârșită de inculpat,
în contextul cauzei
impunându-se majorarea termenului de supraveghere de la 2 ani la 3 ani.
Înalta Curte reamintește că infracțiunile prevăzute de
art. 334 alin. (1), art. 335 alin. (2) și art. 336 alin. (1) C. pen.
sunt infracțiuni de pericol. Or, concentrația mare de alcool din sângele inculpatului (1,80 gr./1000 ml), conducerea autoturismului neînmatriculat și neînregistrat, pe drumurile publice, în interiorul unui oraș, respectiv municipiul
Lugoj
,
cunoscând că avea permisul de conducere anulat
, precum și faptul că a expus posibilii pietoni și participanții la trafic la un real pericol, sunt argumente care relevă gradul ridicat de periculozitate socială a faptei comise de către A.. De asemenea, Înalta Curte are în vedere atât faptul că, aproximativ 2 ani, inculpatul nu a efectuat niciun demers în vederea înmatriculării autoturismului pe numele său și a rulat pe drumurile publice fără a avea polița de asigurare obligatorie pentru răspundere civilă, care nu se poate încheia decât pentru autoturismele înmatriculate, cât și nivelul de instruire al acestuia, care este avocat și avea posibilitatea să înțeleagă normele juridice și, cu atât mai mult, ar fi trebuit să conștientizeze riscurile la care se expune.
Mai mult, inculpatul, deși a beneficiat de procedura prevăzută de art. 374 alin. (4) raportat la art. 396 alin. (1) C. proc. pen. recunoscând acuzația penală, a apreciat că acțiunile sale nu prezintă o gravitate deosebită raportat la experiența de șofer (cunoștințele teoretice și practice de circulație rutieră), ceea ce conduce instanța la concluzia că A. minimalizează gravitatea faptei săvârșite și urmările pe care le-ar fi putut avea infracțiunile, aspecte ce nu constituie premise ale reformării atitudinii sale față de față de normele penale.
Astfel, raportat la împrejurările concrete de săvârșire a faptei (conducerea, pe drumurile publice, unui autoturism radiat din circulație
din data de 10 noiembrie 2014
, deși avea permisul anulat din data de 08 octombrie 2012 și având o îmbibație alcoolică în sânge peste limita legală), la importanța valorilor sociale lezate prin acțiunea inculpatului, precum și la circumstanțele personale (nivelul de educație, vârsta inculpatului, starea de sănătate, conduita după săvârșirea infracțiunilor), Înalta Curte apreciază că majorarea termenului de supraveghere de la 2 la 3 ani este justificată și necesară, fiind în măsură să răspundă cerințelor de sancționare, coerciție și reeducare a inculpatului.
În ceea ce privește
criticile Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, referitoare la indicarea, în hotărârea atacată, a unei singure entități din comunitate unde inculpatul ar urma să execute obligația de a presta o muncă neremunerată, se constată că și acestea sunt întemeiate.
Astfel, se observă că, potrivit dispozițiilor art.
404 alin. (2) C. proc. pen., în cazul în care se dispune suspendarea executării pedepsei „(...) se indică două entități din comunitate unde urmează a se executa obligația de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității, prevăzută de art. 93 alin. (3) C. pen., după consultarea listei privind posibilitățile concrete de executare existente la nivelul fiecărui serviciu de probațiune”, iar „consilierul de probațiune, pe baza evaluării inițiale, va decide în care din cele două instituții din comunitate menționate în hotărârea judecătorească urmează a se executa obligația și tipul de activitate”. Dispozițiile art. 404 alin. (2) C. proc. pen. sunt imperative, instanța fiind obligată să indice două entități în cuprinsul hotărârii, iar alegerea uneia dintre cele două instituții din comunitate este atributul exclusiv al consilierului de probațiune.
De altfel, potrivit art. 51 alin. (1) și din Legea nr. 253/2013 privind executarea pedepselor, a măsurilor educative și a altor măsuri neprivative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal „Consilierul de probațiune din cadrul serviciului de probațiune în a cărui circumscripție locuiește persoana care urmează a presta muncă neremunerată în folosul comunității, primind copia hotărârii judecătorești, decide, pe baza evaluării inițiale a persoanei, în care din cele două instituții din comunitate menționate în hotărârea judecătorească urmează a se executa obligația și tipul de activitate, comunicând acestei instituții o copie de pe dispozitivul hotărârii, precum și decizia sa. În cazul în care executarea muncii nu mai este posibilă în niciuna dintre cele două instituții din comunitate menționate în hotărâre, consilierul de probațiune sesizează judecătorul delegat cu executarea, care va desemna o altă instituție din comunitate pentru executarea muncii.”
Prin urmare, menționarea în cuprinsul hotărârii a două entități din comunitate unde urmează să fie executată munca în folosul comunității de către inculpat este menită să faciliteze punerea în executare a acesteia și să evite necesitatea solicitării de către consilierul de probațiune judecătorului delegat cu executarea indicarea unei noi entități unde să fie executată munca în folosul comunității.
Or, în cauza dedusă judecății, instanța de fond a indicat o singură entitate unde urmează a se executa obligația de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității, respectiv Consiliul Local al comunei Grădinari, județul Caraș-Severin.
Față de cele ce preced, Înalta Curte constată că hotărârea instanței de fond este nelegală sub acest aspect și va înlătura nelegalitatea prin indicarea a două entități din lista cu instituțiile din județul Caraș-Severin unde se poate executa obligația de a presta muncă neremunerată în folosul comunității (filele 29-36 dosar apel), respectiv Primăria Grădinari și Primăria Ticvaniu Mare.
În consecință, având în vedere toate aspectele anterior expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., va admite
apelul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara împotriva sentinței penale nr. 97/PI din 13 aprilie 2016 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, va desființa, în parte, hotărârea atacată, doar în ceea ce privește aplicarea art. 93 alin. (3) C. pen. și durata termenului de supraveghere, și rejudecând:
Conform art. 92 C. pen., va stabili un termen de supraveghere de 3 ani.
În baza art. 93 alin. (3) C. pen., va dispune ca pe parcursul termenului de supraveghere condamnatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 60 zile, în cadrul Primăriei Grădinari ori în cadrul Primăriei Ticvaniu Mare.
Conform art. 404 alin. (2) C. proc. pen., consilierul de probațiune, pe baza evaluării inițiale, va decide la care dintre cele două instituții din comunitate, menționate în decizie, urmează a se executa obligația și tipul de activitate.
Va menține celelalte dispoziții ale hotărârii apelate.
În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen.,
cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea apelului formulat de Parchetul de pe lângă Curte de Apel Timișoara rămân în sarcina statului.
În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen.,
onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat, în sumă de 260 lei, va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara împotriva sentinței penale nr. 97/PI din 13 aprilie 2016 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. x/59/2016.
Desființează în parte sentința penală apelată, doar în ceea ce privește aplicarea art. 93 alin. (3) C. pen. și durata termenului de supraveghere, și rejudecând:
Conform art. 92 C. pen., stabilește un termen de supraveghere de 3 ani.
În baza art. 93 alin. (3) C. pen., dispune ca pe parcursul termenului de supraveghere condamnatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 60 zile, în cadrul Primăriei Grădinari ori în cadrul Primăriei Ticvaniu Mare.
Conform art. 404 alin. (2) C. proc. pen., consilierul de probațiune, pe baza evaluării inițiale, va decide la care dintre cele două instituții din comunitate, menționate în decizie, urmează a se executa obligația și tipul de activitate.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârii apelate.
Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea apelului formulat de Parchetul de pe lângă Curte de Apel Timișoara rămân în sarcina statului.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat, în sumă de 260 lei, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25 octombrie 2016.