ÎCCJ, Secția penală

Decizia nr. 36/RC/2016

Asupra recursului în casație de față;

În baza lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 43 din 30 martie 2015 a Judecătoriei Huedin, pronunțată în Dosarul nr. x/242/2014, în baza art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, a fost condamnat inculpatul A., fără antecedente penale, la o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având o alcoolemie peste limita legală.

În baza art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a C. pen.

În baza art. 86

1

C. pen. art. 86

2

C. pen. și art. 71 alin. final C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale, precum și a celei accesorii, pentru un termen 3 ani și 6 luni.

S-a încredințat supravegherea inculpatului către Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Cluj.

Conform art. 86

3

C. pen. pe durata termenului de încercare s-au dispus următoarele măsuri de supraveghere în sarcina inculpatului:

- să se prezinte la instituția abilitată cu supravegherea, conform programării stabilite de aceasta, unde de asemenea:

- să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, locuință sau reședință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea.

- dacă va fi cazul să comunice și să justifice orice schimbare a locului de muncă.

- să comunice informații de natură să poată fi controlate mijloacele sale de existență.

În baza art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor prev. de art. 86

4

C. pen. a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele

:

Prin rechizitoriul nr. x/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Huedin inculpatul A., fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având o alcoolemie peste limita legală, faptă prev. și ped. de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002.

S-a reținut, în actul de inculpare și sesizare a instanței, că acesta, în data de 27 mai 2013 a consumat băuturi alcoolice, după care, a condus autoturismul pe drumurile publice, având o alcoolemie de circa 1,65 g‰, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice cu alcoolemie peste limita legală, prevăzută de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002.

În cuprinsul actului de sesizare al instanței s-a arătat că inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptei, în faza de urmărire penală dând declarații contradictorii, iar în fața instanței a arătat că își menține declarațiile din faza de urmărire penală, nesolicitând a se face față de el aplicarea prevederilor art. 375 C. proc. pen.

Inculpatul a susținut că, în data de 27 mai 2013, în jurul orei 12-13, s-a întâlnit cu primarul localității, intrând cu acesta într-o cofetărie, unde nu a consumat băuturi alcoolice, iar apoi, în jurul orei 14,30, s-a dus la domiciliul lui B., după care, în jurul orei 14,45, s-a așezat pe marginea drumului, în localitatea Rîșca Pleș, unde a băut dintr-o sticlă ce o avea asupra lui, cantitatea de 300-350 ml whisky, fiind supărat pe unele probleme de familie, respectiv boala soției sale ce era internată la spital, iar în jurul orei 14,50 aflat la volanul autoturismului pe care l-a condus pe drum public, iar în localitatea Beliș din neatenție a acroșat oglinda de un parapet al unui podeț.

Inculpatul și-a continuat drumul, parcând mașina la Ocolul Silvic Beliș, unde, la ora 15,10 organele de poliție au venit și i-au comunicat că a fost implicat într-un accident de circulație, fiind condus pentru recoltare de probe biologice la Spitalul din Huedin în jurul orei 16,30.

Instanța a reținut că, în data de 27 mai 2013, în jurul orelor 14.50, organele de poliție din cadrul Poliției orașului Huedin au fost sesizate cu privire la faptul că pe un drum comunal de pe raza localității Râșca Pleș, com Râșca s-a produs un accident de circulație, iar autorul a părăsit locul producerii evenimentului rutier.

În urma cercetării la fața locului și administrării probelor, s-a stabilit că evenimentul rutier s-a produs pe drumul comunal fără număr din localitatea Râșca Pleș, în dreptul imobilului cu numărul 23, fiind provocat de către inculpatul A., care, în timp ce conducea autoturismul pe acest drum, pe direcția Râșca-Beliș, l-a acroșat cu oglinda retrovizoare stânga pe numitul C., muncitor care participa la efectuarea unor lucrări de reabilitare a drumului și l-a proiectat în șanț, după care și-a continuat drumul, fără a opri la fața locului.

Conform buletinului de analiză toxicologică-alcoolemie din 28 mai 2013 emis de Institutul de Medicină Legală Cluj Napoca, inculpatul avea o alcoolemie de 1,45 gr/l alcool pur în sânge corespunzătoare primei probe, recoltată la orele 16.30, respectiv 1,30 gr/l alcool pur în sânge corespunzătoare celei de a două probe, recoltată la orele 17.45.

Inculpatul, în timpul anchetei penale și în fața instanței nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii de conducere a unui autovehicul de către o persoană ce are în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, dând declarații contradictorii privind cantitatea de alcool ingerată și împrejurarea și ora consumului de alcool

Procurorul, având în vedere declarațiile inițiale ale inculpatului, referitoare la consumul unor cantități de vin, precum și declarațiile martorilor audiați în cauză, conform cărora inculpatul se afla sub influența băuturilor alcoolice anterior orei 14.45, dar și faptul că declarația inculpatului, referitoare la consumul de whisky nu se coroborează cu nicio altă probă din dosar, a dispus efectuarea unei noi expertize medico legală de calcul retroactiv al alcoolemiei, bazată pe consumul de vin declarat de inculpat.

Astfel, în concluziile raportului de expertiză medico-legală de calcul retroactiv al alcoolemiei din 14 noiembrie 2013 s-au precizat următoarele: „Calculul retroactiv, efectuat pe baza valorilor alcoolemiilor stabilite la analiză, ținând cont atât de consumul de băuturi alcoolice declarat cât și de faza toxicocinetică, raportată la intervalul de timp existent între evenimentul rutier și prima recoltare, stabilește că la ora evenimentului rutier, 14.50, numitul A. avea o alcoolemie mai mare decât 0,80 g‰, cu o valoare teoretică apropiată de 1,65 g‰.”

Instanța a analizat declarațiile date de inculpat în faza de urmărire penală și în fața instanței, declarații ce le-a apreciat ca fiind contradictorii și menite să-l exonereze pe inculpat de o eventuală răspundere penală legat de conducerea sub influența băuturilor alcoolice a autoturismului și implicarea lui în evenimentul de circulație descris mai sus, declarații ce erau în contradictoriu cu o parte din declarațiile martorilor și celelalte probe științifice administrate.

Instanța de fond, analizând întregul probatoriu, a reținut că există probe concludente că inculpatul se afla sub influența băuturilor alcoolice, anterior orei 14.45, oră la care el susține că a consumat cantitatea de 300-350 ml whisky.

În consecință, instanța a reținut că fapta inculpatului A., săvârșită cu vinovăție, care la data de 27 mai 2013, a consumat băuturi alcoolice, după care a condus autoturismul pe drumurile publice, având o alcoolemie de circa 1,65 g‰ întrunește elementele constitutive ale infracțiunii conducere a unui autovehicul pe drumurile publice cu alcoolemie peste limita legală, faptă prev. de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002.

Instanța a apreciat că vechea reglementare legală este mai favorabilă inculpatului, sub aspectul aplicării unitare a prevederilor V.C.P., care reglementează instituții de executare a pedepsei mai permisive decât N.C.P.

Instanța a mai reținut că, inculpatul este în vârstă de 47 de ani, are studii medii, căsătorit, inginer la Ocolul Silvic Beliș, nu are antecedente penale, iar în cursul cercetărilor și în fața instanței, nu a avut un comportament sincer, dând declarații oscilante în ceea ce privește cantitatea, felul alcoolului consumat, precum și intervalul de consum.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul A., criticând sentința atacată ca fiind netemeinică si nelegală și a solicitat desființarea acesteia și pronunțarea unei decizii prin care să se dispună

achitarea sa, deoarece fapta săvârșită de către acesta nu este prevăzută de legea penată.

În motivare, a arătat că netemeinic a fost înlăturată proba, constând în expertiza de calcul retroactiv al alcoolemiei din 23 august 2013, deoarece această proba se corelează cu concluziile buletinului de calcul al alcoolemiei, că nu a negat consumul de alcool, ci doar felul, cantitatea și ora și că martorii nu confirmă consumul de bere cu alcool.

În subsidiar, a solicitat amânarea aplicării pedepsei, deoarece legea nouă constituie legea penală mai favorabilă, raportat la suspendarea condiționată, arătând că, nefiind o soluție de condamnare, nu va atrage anularea permisului de conducere.

Prin Decizia penală nr. 1013/A/2015 din 15 septembrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A., împotriva sentinței penale nr. 43 din 30 martie 2015 a Judecătoriei Huedin.

Pentru a dispune astfel, instanța de apel a constatat, î

n contextul unui probator complet administrat în cursul urmăririi penale și readministrat în cursul judecății la instanța de fond, că s-a stabilit o corectă stare de fapt, precum și existența tuturor condițiilor pentru tragerea la răspundere penală a inculpatului apelant, pentru săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată,

ajungând-se în final la concluzia corectă că inculpatul a comis infracțiunea care face obiectul cauzei, instanța de fond analizând fiecare din aceste categorii de probe, a arătat care sunt reținute în sprijinul soluției ce s-a dat în cauză și cele care au fost înlăturate, precum și motivele pentru care s-a procedat în acest fel.

Față de ansamblul materialului probator administrat în cursul procesului, instanța de apel a apreciat că instanța de fond a reținut, în mod corect că, raportat la ansamblul probatoriului administrat, nu poate fi reținută teza potrivit căreia, la ora producerii evenimentului rutier, inculpatul ar fi avut o alcoolemie sub limita minimă prevăzută de lege, deoarece susținerea inculpatului, referitoare la cantitatea de alcool ingerată și ora consumului este nesinceră, inculpatul modificându-și constant declarațiile sub acest aspect, scopul fiind acela de a-și armoniza susținerile cu acele concluzii favorabile din raportul de expertiză de calcul retroactiv al alcoolemiei, aspect rezultat din chiar afirmațiile susnumitului, care a recunoscut că, prin declarațiile referitoare la cantitatea și felul băuturilor alcoolice consumate, precum și intervalul orar, a urmărit obținerea unor rezultate favorabile și înlăturarea concluziilor din buletinul de calcul al alcoolemiei.

De asemenea, instanța de apel a remarcat și faptul că, din buletinul de analiză clinică, rezultă că inculpatul avea o comportare dezordonată, atenția dispersată și era confuz, concluzia fiind că părea sub influența băuturilor alcoolice (fila 58 dos.u.p.).

În final, curtea a observat că este necredibilă susținerea inculpatului cu privire la momentul consumului și intervalul orar, precum și felul și cantitatea ingerată, afirmații care, de altfel, nici nu sunt confirmate de probe. Astfel, potrivit propriei declarații, după plecarea de la martorul B., s-a urcat la volan, în jurul orelor 14,45 și, oprind mașina, a consumat circa 300-350 ml whisky cu tăria de 40 grade, dintr-o sticlă identificată, în autoturism, după care și-a continuat deplasarea.

Totodată, a reținut din datele de la dosar că, în jurul orelor 14,50, organele de poliție au fost sesizate despre faptul că, pe drumul comunal din loc. Râșca Pleș, com. Râsca, în dreptul imobilului cu nr. 23, inculpatul a acroșat și accidentat cu mașina pe numitul C., care efectua lucrări de reabilitare la drumul comunal.

Coroborând, s-a apreciat că pentru consumul de alcool inculpatul a alocat câteva minute, în intervalul celor 5 minute menționate, ceea ce face ca pretinsa cantitate de alcool ingerată si tăria alcoolică să excludă consumul în intervalul de timp extrem de scurt indicat de inculpat (în decurs de circa 5 minute inculpatul a rulat cu mașina pe un drum de pământ care a impus cu siguranță efectuarea de manevre specifice de la nr. 90 unde locuiește martorul până la nr. 23 unde s-a produs evenimentul rutier, a oprit în timpul rulării, când a consumat alcoolul și a produs evenimentul rutier și, în același interval au fost informate și organele abilitate), concluzia fiind că acel consum declarat, de către inculpat și mai ales intervalul orar, sunt dincolo de adevăr.

De asemenea, instanța de apel a mai apreciat că motivul invocat, faptul că soția sa a suferit o intervenție chirurgicală, este unul care exclude o conduită constând în consum de alcool, mai ales pentru o persoană cu educație, astfel cum este inculpatul și, în același timp, este unul necredibil, atâta timp cât martorii confirmă că inculpatul era vesel, binedispus și jovial.

În continuare, s-a apreciat că nesinceritatea declarațiilor inculpatului cu privire la cantitatea și felul băuturilor ingerate rezultă și din coroborarea concluziilor rapoartelor de expertiză medico-legală de calcul a alcoolemiei, în care evidențiază că, la momentul evenimentului rutier, inculpatul avea o alcoolemie apropiată de 1,65 gr%o.

Având în vedere situația de fapt anterior menționată, instanța de control judiciar a apreciat că instanța de fond a stabilit o încadrare juridică legală, în raport cu norma de incriminare incidentă, infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală, faptă prevăzută de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002.

Cu privire la legea penală aplicabilă, curtea a constatat corecta reținere a dispozițiilor codului penal anterior. Referitor la pedeapsa aplicată inculpatului, curtea de apel a constatat, contrar criticii formulate de inculpat, că aceasta a fost în mod corect individualizată, atât sub aspectul duratei, cât și al modalității de executare, printr-o evaluare corespunzătoare a tuturor criteriilor prevăzute de art. 74 C. pen. și ținându-se seama de scopul urmărit prin stabilirea acelei pedepse.

S-a mai apreciat că fapta săvârșită de către inculpat, având în vedere criteriile enumerate, prezintă un grad de pericol concret relativ ridicat, în special ținând cont de faptul că inculpatul s-a deplasat la volanul autovehiculului pe drumurile publice, prezentând o alcoolemie foarte ridicată, pe un drum aflat în reabilitare și unde se aflau muncitori în executarea acestor lucrări, a produs un eveniment rutier soldat cu acroșarea unei persoane și a părăsit locul faptei, reținând, de asemenea și circumstanțele personale ale inculpatului.

Împotriva deciziei mai sus menționată, a formulat cerere de recurs în casație inculpatul A., în motivarea cererii inculpatul invocând cazul de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., respectiv că a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, reclamând faptul că, pe întreg parcursul procesului penal, instanța a luat în considerare „o declarație bazată pe un eventual consum de vin, declarație care nu se coroborează cu absolut nicio altă probă de la dosarul cauzei”. În acest sens a precizat că expertizele efectuate în cauză, respectiv expertiza din 23 august 2013 și expertiza din 14 noiembrie 2013 sunt contradictorii, martorul B. a arătat că inculpatul nu a consumat alcool, iar ceilalți martori, la momentul audierii în instanță au combătut susținerile din rechizitoriu.

În continuare, a arătat că în buletinul de prelevare a probelor biologice s-a consemnat că inculpatul avea un comportament dezechilibrat, vorbire dizartică, comportare dezordonată, fiind confuz și cu atenția dispersată, în condițiile în care inculpatul nu a contestat că a consumat alcool.

În circumstanțiere a invocat faptul că este inginer silvic, nu a mai avut incidente cu legea penală și, cu siguranță, nu a avut o alcoolemie mai mare de 0,80/00 alcool pur în sânge, solicitând pronunțarea unei soluții de achitare.

Prin Încheierea nr. 4/RC din data de 7 ianuarie 2016, pronunțată în Dosarul nr. x/242/2014, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis în principiu cererea de recurs în casație formulată de recurentul inculpat A. împotriva Deciziei penale nr. 1013/A/2015 din 15 septembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, fiind trimisă cauza completului C9 în vederea judecării recursului în casație, instanța reținând că sunt îndeplinite condițiile de formă prevăzute de art. 437 C. proc. pen., iar motivul invocat se încadrează în cele expres prevăzute de art. 438 alin. (1) C. proc. pen.

Analizând cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A., astfel cum a fost admisă în principiu, prin Încheierea nr. 4/RC din data de 7 ianuarie 2016, instanța constată următoarele:

Conform motivului de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., inculpatul A. a invocat împrejurarea că faptele pentru care s-a pronunțat hotărârea de condamnare nu sunt prevăzute de legea penală.

În susținerea acestui caz de casare s-a învederat, cu referire la infracțiunea prevăzută de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 192/2002 că nu s-a făcut dovada consumării vreunei cantități de vin, acest lucru fiind infirmat de probele administrate în dosar.

Înalta Curte reține că, din perspectiva cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., nu se poate reanaliza conținutul mijloacelor de probă, o nouă apreciere a materialului probator sau stabilirea unei alte situații de fapt pe baza căreia să se concluzioneze că fapta nu este prevăzută de legea penală, verificarea hotărârii făcându-se exclusiv în drept. Acest caz este incident când, pentru fapta concretă pentru care s-a pronunțat soluția definită de condamnare nu întrunește elementele de tipicitate obiectivă sau subiectivă prevăzute de norma de incriminare, când instanța a ignorat o normă care conține dispoziții de dezincriminare a faptei, astfel încât nu se mai realizează o corespondență deplină între fapta săvârșită și noua reglementare legală a tipului respectiv de infracțiune.

De asemenea, Înalta Curte mai reține că, potrivit dispozițiilor art. 447 C. proc. pen., pe calea recursului în casație instanța verifică exclusiv legalitatea hotărârii atacate, textul excluzând total din sfera de cenzură a Înaltei Curți modificarea situației de fapt, în acest stadiu analizându-se doar dacă faptele, astfel cum au fost reținute de către instanța de apel, constituie infracțiune.

Astfel, în raport cu situația de fapt, astfel cum a fost stabilită definitiv de către curtea de apel, Înalta Curte constată că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul, având o alcoolemie peste limita legală, potrivit dispozițiilor art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 192/2002.

Potrivit dispozițiilor legal mai sus menționate, conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani.

Se reține că, în cuprinsul cererii de recurs în casație se pornește de la negarea situației de fapt reținute de instanța de apel, aspect care implică o reevaluare a materialului probator, care nu este posibilă în actualul stadiu procesual.

Se mai susține că declarațiile martorilor contrazic aspectele reținute în cuprinsul rechizitoriului, aceștia făcând vorbire despre un posibil consum de bere nicidecum despre un consum de vin, iar expertizele de calcul retroactiv al alcoolemiei sunt contradictorii.

Or, toate aspectele invocate prin cererea de recurs în casație demonstrează intenția inculpatului de a se proceda la o reanalizare a probelor administrate, atât de instanța de fond, cât și de cea de apel.

Față de cele expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție constată neîntemeiate criticile formulate, recursul în casație A., urmând să fie respins, ca nefondat.

În baza dispozițiilor art. 275 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat urmează a fi obligat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de recurentul inculpat A. împotriva Deciziei penale nr. 1013/A/2015 din 15 septembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori.

Obligă

recurentul inculpat

la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 04 februarie 2016.