ÎCCJ, Secția penală

Decizia nr. 482/RC/2016f

Deliberând asupra cauzei de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 278 din 17 decembrie  2015 pronunțată de Judecătoria Urziceni, în Dosarul nr. x/330/2015 s-a dispus, în baza art. 338 alin. (1) cu aplicarea art. 75 alin. (2)lit. b) - art. 76 alin. (1) C. pen. condamnarea inculpatului A., la pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de părăsirea locului accidentului ori modificarea sau ștergerea urmelor acestuia.

În baza art. 67 alin. (1) rap. la art. 66 alin. (1) lit. a), b) și i) C. pen. și art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat si dreptul de a conduce orice autovehicule pe o perioadă de 1 (un) an de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe.

În baza art. 91 alin. (1) C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe o durată de 2 ani de la data rămânerii definitive a hotărârii, potrivit art. 92 C. proc. pen.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, inculpatului i-au fost impuse respectarea următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Ialomița, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen., inculpatului i s-a impus frecventarea unui program de reintegrare socială derulat de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Ialomița sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 60 zile în cadrul Primăriei Drăgoiești.

În temeiul art. 404 alin. (2)C. proc. pen. și art. 91 alin. (4) C. pen. s-a pus în vedere inculpatului că în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare, precum și în cazul nerespectării măsurilor de supraveghere și a obligațiilor impuse, aplicarea dispozițiilor art. 96 C. pen., privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 86 alin. (1) C. pen. pe durata termenului de supraveghere, s-a dispus ca datele prevăzute în art. 85 alin. (1) lit. c) - e) C. pen. să se comunice Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Ialomița.

În baza art. 398 rap. la art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.000 lei (din care 500 lei pentru faza de urmărire penală), reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că, prin rechizitoriul din data de 15 iunie 2015 din Dosarul nr. x/P/2014, emis de Parchetul de pe lângă Judecătoria Urziceni, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului A., pentru săvârșirea infracțiunii de părăsirea locului accidentului, fără încuviințarea poliției sau a procurorului, care efectuează cercetarea locului faptei, de către conducătorul vehiculului, implicat într-un accident de circulație, prevăzută de art. 338 alin. (1) C. pen.

În fapt, s-a reținut, în esență, că, la data de 11 noiembrie  2014, orele 08.30, inculpatul a efectuat o manevră de mers înapoi cu autoutilitara, din com. Drăgoești, județul Ialomița, fără să se asigure și pe fondul neatenției a acroșat cu partea din spate a autoutilitarei pe pietonul Coman Maria, iar în urma impactului pietonul a căzut și a suferit vătămări corporale care au necesitat 25-30 zile de îngrijiri medicale, fără ca leziunile traumatice suferite să pună viața victimei în primejdie, conducătorul auto părăsind locul accidentului, fără încuviințarea organelor de poliție.

Instanța a apreciat că o pedeapsă de 1 an și 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de părăsirea locului accidentului sunt de natură să constituie un mijloc suficient de constrângere, precum și de prevenire a săvârșirii de noi infracțiuni, dispunând suspendarea executării pedepsei închisorii sub supraveghere pe un termen de supraveghere de 2 ani, conform dispozițiilor art. 92 C. pen.

Împotriva acestei sentințe penale a declarat apel inculpatul A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin Decizia penală nr. 789/A din 06 mai 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în baza art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen. s-a admis apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 278 din 17 decembrie  2015 pronunțată de Judecătoria Urziceni.

S-a desființat, în parte, sentința penală apelată și rejudecând în fond, a înlăturat dispoziția privind condamnarea și suspendarea executării pedepsei de 1 an și patru luni închisoare.

S-a stabilit în sarcina inculpatului A. pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 338 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen. și art. 76 alin. (1) C. pen.

În baza art. 83 C. pen. a fost amânată aplicarea pedepsei de 1 an închisoare stabilită prin prezenta decizie, pe durata unui termen de supraveghere de 2 ani, conform art. 84 C. pen.

În baza art. 85 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, inculpatului A. i s-au impus respectarea următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Ialomița, la datele fixate de acesta;

- să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

- să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

S-au pus în vedere inculpatului disp. art. 86 alin. (1) C. pen.

În baza art. 404 alin. (3) C. proc. pen. s-a pus în vedere inculpatului A. că nerespectarea, cu rea-credință, a măsurilor de supraveghere ori săvârșirea unei noi infracțiuni intenționate în termenul de supraveghere atrage revocarea amânării, aplicarea și executarea pedepsei, conform art. 88 C. pen.

S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate care nu contravin deciziei.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea apelului inculpatului au rămas în sarcina statului.

Împotriva Deciziei penale nr. 789/A din data de 06 mai 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/330/2015, la data de 21 iulie 2016 a declarat recurs în casație Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, invocând ca temei de drept dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.

În cauză nu s-au depus concluzii scrise.

Dosarul având ca obiect recursul în casație declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, termenul pentru examinarea admisibilității în principiu, conform art. 440 C. proc. pen., a fost stabilit la data de 26 octombrie 2017, fără participarea procurorului și citarea părților, fiind repartizat aleatoriu Completului C8- filtru.

Prin rezoluție, judecătorul de filtru a dispus întocmirea raportului de către magistratul asistent desemnat în cauză, în vederea discutării admisibilității cererii, în procedura prevăzută de art. 440 C. proc. pen.

Constatându-se îndeplinită procedura de comunicare prevăzută de art. 439 C. proc. pen., a fost întocmit raportul de către magistratul asistent.

Prin Încheierea nr. 441 din data de 20 octombrie 2016 pronunțată în Dosarul nr. x/330/2016, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a a

dmis, în principiu, cererea de recurs în casație formulată Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, împotriva deciziei penale

nr. 789/A din data de 6 mai 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/330/2015, privind pe inculpatul A.

Cauza a fost trimisă în vederea judecării recursului în casație la Completul 8 și s-a fixat termen la data de 9 noiembrie 2016, cu citarea intimatului inculpat A.

Pentru a dispune admiterea în principiu, instanța, verificând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a cererilor de recurs în casație, a constatat că Decizia penală nr. 789/A din data de 06 mai 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, face parte din categoria hotărârilor ce pot fi atacate cu recurs în casație, iar calea de atac a fost formulată de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București

în termenul prevăzut de lege, fiind, așadar, respectate dispozițiile art. 434-436 C. proc. pen.

Totodată, s-a reținut îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 437 alin. (1) și art. 438 C. proc. pen.

Analizând

recursul în casație declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva Deciziei penale nr. 789/A din data de 6 mai 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/330/2015, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta este fondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

În intenția de a răspunde cerințelor jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului și de a se conforma prevederilor Convenției, în privința asigurării celerității procesului penal prin desfășurarea acestuia într-un termen rezonabil, actualul legiuitor român a reconfigurat sistemul căilor de atac, reducând numărul gradelor de jurisdicție.

În acest context, noua legislație procesual penală prevede o singură cale de atac ordinară, și anume apelul, recursul devenind astfel o cale extraordinară de atac, sub denumirea de,,recurs în casație,, exercitat doar în cazuri anume prevăzute de lege și numai pentru motive de nelegalitate.

Așa cum reiese chiar din Expunerea de motive la proiectul N.C.P.P., recursul în casație este o cale extraordinară de atac ce urmărește verificarea legalității hotărârilor judecătorești definitive pronunțate de către curtea de apel.

Prin recursul în casație este analizată conformitatea hotărârilor definitive cu regulile de drept aplicabile. Recursul în casație vizează, așadar, exclusiv legalitatea hotărârilor definitive. Scopul acestei căi extraordinare de atac este respectarea principiului legalității, ceea ce presupune ca întreaga activitate procesuală să se desfășoare în conformitate cu dispozițiile legale.

Cu alte cuvinte, scopul recursului în casație este de a îndrepta erorile de drept comise de curțile de apel, ca instanțe de apel și nu vizează temeiul niciunuia dintre cazurile de casare expres și limitativ reglementate de art. 438 C. proc. pen.

Potrivit dispozițiilor art. 447 C. proc. pen., instanța este obligată să se pronunțe asupra tuturor cazurilor de recurs în casație invocate prin cerere de procuror sau de părți, verificând exclusiv legalitatea hotărârii atacate.

Conform

art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării atunci când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Cazul de recurs în casație prevăzut în

art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. reprezintă expresia principiului consacrat de art. 7 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Art. 434 C. proc. pen. prevede că pot fi atacate cu recurs în casație deciziile pronunțate de curțile de apel, ca instanță de apel, cu excepția deciziilor prin care s-a dispus rejudecarea cauzelor.

În art. 438 alin. (1) C. proc. pen. sunt enumerate cazurile în care se poate face recurs în casație, acestea

pot constitui temei al casării hotărârii doar dacă nu au fost invocate pe calea apelului sau în cursul judecării apelului ori dacă, deși au fost invocate, au fost respinse sau instanța a omis să se pronunțe asupra lor.

Potrivit dispozițiilor art. 433 C. proc. pen., scopul recursului în casație este acela de a supune Înaltei Curți de Casație și Justiție judecarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Este în afara oricărei îndoieli rezonabile că înțelesul expresiei „în condițiile legii” este lămurit de prevederile textelor de lege subsecvente, în special, de prevederile art. 434 C. proc. pen., referitoare la hotărârile supuse recursului în casație și ale art. 438 alin. (1) C. proc. pen., referitoare la cazurile în care se poate face recurs în casație.

În speță, de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a invocat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. „s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege”.

În motivarea cererii sale Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a apreciat că hotărârea pronunțată de instanța de apel este nelegală, întrucât s-a aplicat o pedeapsă în alte limite decât cele prevăzute de lege, întrucât inculpatului A. i-a fost stabilită de către instanța de apel o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 338 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen. și art. 76 alin. (1) C. pen., în condițiile în care pentru infracțiunea săvârșită, respectiv părăsirea locului accidentului, pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de la 2 la 7 ani, iar potrivit art. 76 alin. (1) C. pen., în cazul în care există circumstanțe atenuante, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită se reduc cu o treime, situație în care minimul special al pedepsei prevăzut de lege ar fi de 1 an și 4 luni, astfel că, în mod evident, pedeapsa de 1 an închisoare aplicată de instanța de apel este situată sub acest minim.

De asemenea, a considerat ca fiind nelegală și dispoziția de aplicare a prevederilor art. 83 C. pen. care prevăd că nu se poate dispune amânarea aplicării pedepsei dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită este de 7 ani sau mai mare, or, în prezenta cauză, maximul special prevăzut de lege pentru infracțiunea săvârșită este de 7 ani închisoare. A mai arătat că, în conformitate cu dispozițiile art. 187 C. pen., prin „pedeapsă prevăzută de lege” se înțelege pedeapsa prevăzută în textul de lege care incriminează fapta săvârșită în forma consumată, fără luarea în considerare a cauzelor de reducere sau de majorare a pedepsei.

Examinând recursul în casație declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, Înalta Curte constată că, hotărârea pronunțată de instanța de apel este nelegală, întrucât s-a aplicat o pedeapsă în alte limite decât cele prevăzute de lege, respectiv inculpatului A. i-a fost stabilită o pedeapsă de 1an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 338 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen. și art. 76 alin. (1) C. pen. și în baza art. 83 C. pen., a dispus amânarea aplicării pedepsei pe durata unui termen de supraveghere de 2 ani.

Potrivit art. 338 alin. (1) C. pen., infracțiunea de părăsirea locului accidentului este sancționată de lege cu închisoarea de la 2 la 7 ani, iar conform art. 76 alin. (1) C. pen. în cazul în care există circumstanțe atenuante limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită se reduc cu o treime.

În cauză inculpatului i-a fost reținută circumstanța atenuantă judiciară prev. de art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen., astfel încât minimul special al pedepsei închisorii în raport de dispozițiile art. 76 alin. (1) C. pen. este de 1 an și 4 luni, astfel că pedeapsa de 1 an închisoare aplicată de instanța de apel este nelegală, fiind sub minimul special de 1 an și 4 luni.

În ceea ce privește critica Parchetului privind aplicarea dispozițiilor art. 83 C. pen., urmează să fie respinsă, întrucât se constată că față de lipsa antecedentelor penale ale inculpatului, prin raportare la nivelul de educație al acestuia, vârsta, situația familială și socială, sunt incidente dispozițiile art. 83 C. pen. privind amânarea aplicării pedepsei, pe durata unui termen de supraveghere de 2 ani, conform art. 84 C. pen.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 448 pct. 2 C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursul în casație declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva Deciziei penale nr. 789/A din data de 06 mai 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/330/2015.

Va casa, în parte, Decizia penală nr. 789/A din 6 mai 2016 atacată și, rejudecând:

Va majora pedeapsa aplicată inculpatului A. pentru infracțiunea prev. de art. 338 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen. și art. 76 alin. (1) C. pen. de la 1 an închisoare la 1 an și patru luni închisoare.

Vor fi menținute celelalte dispoziții ale deciziei atacate.

Potrivit art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului în casație declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București rămân în sarcina statului.

Potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul - inculpat A., în sumă de 65 lei, rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în casație declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva Deciziei penale nr. 789/A din data de 06 mai 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/330/2015.

Casează, în parte, Decizia penală nr. 789/A din 6 mai 2016 atacată și, rejudecând:

Majorează pedeapsa aplicată inculpatului A. pentru infracțiunea prev. de art. 338 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen. și art. 76 alin. (1) C. pen. de la 1 an închisoare la 1 an și patru luni închisoare.

Menține celelalte dispoziții ale deciziei atacate.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului în casație declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București rămân în sarcina statului.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul - inculpat A., în sumă de 65 lei, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 09 noiembrie 2016.