ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 405/2016

Decizia nr. 38/A/2017

Asupra cauzei penale de față;

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 121/F din data de 30 septembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a fost respinsă, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de inculpatul A.

Pentru a dispune astfel, în esență, Curtea de Apel Pitești a avut în vedere că, prin cererea formulată, inculpatul A. a invocat faptul că împotriva sa au fost pronunțate două hotărâri judecătorești care nu se pot reconcilia, arătând că prin decizia nr. 705/A pronunțată de Curtea de Apel Pitești, a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 4 ani pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. anterior rap. la art. 5 și 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior și art. 5 C. pen., iar luarea de mită ar fi fost determinată, în viziunea instanței de faptul că inculpatul A., prin îndeplinirea necorespunzătoare a atribuțiilor de serviciu a beneficiat necuvenit de avantaje de ordin patrimonial.

S-a reținut că revizuientul a invocat Decizia nr. 405/2016 a Curții Constituționale a României, că pentru a putea fi reținute presupuse încălcări sau neîndepliniri ale atribuțiunilor de serviciu, era necesar ca A. să fi încălcat legea, adică să îndeplinească un act ori prin încălcarea legii sau a unui act normativ cu putere de lege. A. a fost condamnat pentru infracțiunea de luare de mită ca act subsecvent unui presupus abuz în serviciu prin raportare la atribuțiuni de serviciu presupus prevăzute numai în fișa postului.

A mai arătat revizuientul că, anterior, prin Decizia penală nr. 1382/A/2015, pronunțată de Curtea de Apel București, cu privire la calitatea de funcționar public a acestuia, se reținuse că inculpatul A. nu avea calitatea de funcționar public pentru că un funcționar bancar nu este un funcționar public.

De asemenea, s-a susținut în cererea de revizuire că prin sentința penală nr. 101/F din 28 mai 2014 a Curții de Apel Pitești, a fost achitat, apreciindu-se în cauză, privitor la calitatea de funcționar public, că inculpatul A. nu avea la data respectivă calitatea de funcționar public din moment de SC B. SA nu se încadra, conform normelor de organizare și funcționare, în sfera autorităților publice sau instituțiilor publice, fiind o persoană juridică de drept privat care nu atrage pentru membrii sau angajații acestei persoane juridice incidența dispozițiilor art. 145 C. pen. anterior.

S-a menționat că, în opinia revizuentului, este evident că cele dispuse prin hotărâri definitive de către Curtea de Apel București și Înalta Curte de Casație și Justiție, ar fi trebuit să lege Curtea de Apel Pitești prin prisma respectării dreptului lui A. la un proces echitabil care presupune inclusiv, o jurisprudență unitară, previzibilă.

La dosarul cauzei au fost atașate înscrisuri constând în copii ale hotărârilor la care revizuientul a făcut vorbire.

Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea de Apel Pitești a reținut următoarele:

Prin sentința penală nr. 181 din 17 decembrie 2014 pronunțată de Tribunalul Vâlcea, s-a dispus condamnarea inculpatului A. pentru comiterea infracțiunii prev. de art.  254 alin. (1) C. pen. anterior rap. la art. 5 și 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior și art. 5 C. pen., la pedeapsa închisorii de 3 ani și 4 luni închisoare, pedeapsă majorată la 4 ani, prin Decizia penală nr. 705/A din 12 noiembrie 2015 a Curții de Apel Pitești.

Prin sentința penală nr. 171 din 16 decembrie 2013 pronunțată de Tribunalul Călărași, a fost condamnat inculpatul A. la o pedeapsă rezultantă de 5 ani și 5 luni închisoare, pentru comiterea infracțiunilor prev. de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000, cu referire la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1), 308 și 5 C. pen., prev. de art. 244 alin. (2) C. pen., art. 322 C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1) și art. 5 C. pen., prev. de art. 323 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1) și art. 5 C. pen., prev. de art. 289 alin. (1) C. pen. rap. La art. 5 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 35 alin. (1), art. 5, art. 308 C. pen., prev. de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, cu aplic. art. 35 alin. (1) și art. 5 C. pen., prev. de art. 48 C. pen. rap. La art. 295 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 308, art. 35 alin. (1) și art. 5 C. pen. Prin Decizia nr. 1382/A din 19 octombrie 2015 a Curții de Apel București, a fost condamnat inculpatul A. la o pedeapsă rezultantă de 8 ani și 8 luni închisoare.

Prin sentința penală nr. 101/F din 28 octombrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, s-a dispus achitarea inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000 și de art. 253

1

C. pen. anterior. Sentința a rămas definitivă prin Decizia nr. 179/A din 19 mai 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Potrivit art. 453 alin. (1) lit. e) C. proc. pen., revizuirea poate fi cerută când două sau mai multe hotărâri definitive nu se pot concilia.

Din lecturarea cererii de revizuire, prima instanță a apreciat că petentul face referire la inconciliabilitatea sentințelor penale nr. 181 din 17 decembrie 2014 pronunțată de Tribunalul Vâlcea, definitivă prin Decizia penală nr. 705/A din 12 noiembrie 2015 a Curții de Apel Pitești, nr. 171 din 16 decembrie 2013 pronunțată de Tribunalul Călărași, definitivă prin Decizia nr. 1382/A din 19 octombrie 2015 a Curții de Apel București și, respectiv, nr. 101/F din 28 octombrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, definitivă prin Decizia nr. 179/A din 19 mai 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Instanța de fond a considerat că prezenta cererea de revizuire formulată de condamnat este nefondată, având în vedere că problema de drept pusă în discuție de acesta, respectiv reținerea sau nereținerea în cuprinsul acestor hotărâri a calității de funcționar public, nu duce la inconciliabilitatea acestor hotărâri din moment ce această stare presupune ca hotărârile, prin dispozițiile lor, să se excludă una pe alta, iar acest lucru ar trebui să se refere la situația de fapt, iar nu la probleme de drept.

S-a apreciat că ceea ce invocă revizuientul este strict o problemă de drept, care nu este urmarea reținerii unor situații de fapt diferite, inconciliabile, ci a interpretării unor dispoziții legale. În fond, în nici una din hotărârile supuse examinării nu s-a reținut o altă calitate decât cea de director al SC B. SA - Sucursala Râmnicu Vâlcea și președinte al Comitetului de credite al aceleiași unități bancare. Or, pentru a fi în prezența unei stări de inconciliabilitate ar fi trebuit ca instanțele să fi reținut o altă calitate în fapt a inculpatului. Nimic din toate acestea nu se poate reține în aceste hotărâri.

Curtea de Apel Pitești a menționat că ceea ce reproșează revizuientul ca fiind diferit în acele hotărâri a fost interpretarea juridică a calității sale, respectiv dacă funcția pe care o deținea putea fi încadrată în dispozițiile legale ce defineau funcționarul public, temei pentru angajarea răspunderii sale penale. Or, în opinia instanței, această problemă, care este una strictă de drept, putea fi ridicată de apărare pe parcursul soluționării cauzei în fond și nu mai poate fi pusă în discuție prin intermediul căii de atac a revizuirii având în vedere natura juridică a acestei căi de atac, ea putând provoca doar o reexaminare a situației de fapt și în fond a cauzei.

În consecință, în baza art. 459 alin. (7) C. proc. pen., instanța a respins cererea de revizuire formulată de revizuientul A., ca nefondată.

Împotriva acestei soluții, revizuentul A. a formulat apel, cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 27 octombrie 2016.

Cu prilejul dezbaterilor, la termenul din 10 februarie 2017, apărătorul desemnat din oficiu pentru apelantul condamnat a solicitat, în esență, admiterea apelului de față, arătând că s-a formulat cererea de revizuire împotriva Deciziei penale nr. 705/A/2015, în baza dispozițiilor art. 453 alin. (1) lit. e) C. proc. pen., iar deciziile ce nu pot fi conciliate sunt Decizia nr. 705/A/2015 a Curții de Apel Pitești, pronunțată în Dosarul nr. x/90/2012 și Decizia nr. 405/2016 a Curții Constituționale.

Prin urmare, s-a solicitat anularea Deciziei nr. 705 a Curții de Apel Pitești și trimiterea cauzei spre rejudecare, apreciind că nu sunt îndeplinite condițiile infracțiunii de abuz în serviciu.

Susținerile apărării au fost pe larg expuse în cuprinsul practicalei prezentei decizii.

Examinând apelul formulat, în baza actelor și lucrărilor din dosar și în raport cu criticile formulate, Înalta Curte constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 452 C. proc. pen., hotărârile judecătorești definitive pot fi supuse revizuirii atât cu privire la latura penală, cât și cu privire la latura civilă.

Când o hotărâre privește mai multe infracțiuni sau mai multe persoane, revizuirea se poate cere pentru oricare dintre fapte sau dintre făptuitori.

Revizuirea constituie o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată împotriva hotărârilor judecătorești definitive pronunțate de instanțele penale, având caracterul unei căi de atac de retractare care permite instanței penale să revină asupra propriei sale hotărâri, precum și caracterul unei căi de atac de fapt, prin care sunt constatate și înlăturate erorile judiciare în rezolvarea cauzelor penale.

În același timp, revizuirea are și rolul de a atrage anularea hotărârilor în care judecata s-a bazat pe o eroare de fapt.

Fiind o cale extraordinară de atac, revizuirea poate privi doar hotărârile determinate de art. 452 C. proc. pen. și doar pentru cazurile prevăzute de art. 453 din același cod, singurele care pot determina o reexaminare în fapt a cauzei penale.

În speță, revizuentul A. a invocat cazul de revizuire prev. de art. 453 alin. (1) lit. e) C. proc. pen., care privește situația când două sau mai multe hotărâri definitive nu se pot concilia.

În concret, revizuentul critică Hotărârea nr. 705/A/2015 din 12 noiembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, prin raportare la dispozițiile Deciziei Curții Constituționale nr. 405 din data de 15 iunie 2016, prin care s-a constatat că dispozițiile art. 246 alin. (1) C. pen. din 1969 și ale art. 297 alin. (1) C. pen. sunt constituționale în măsura în care prin sintagma „îndeplinește în mod defectuos” din cuprinsul acestora se înțelege „îndeplinește prin încălcarea legii”.

Astfel, interpretând decizia Curții Constituționale anterior menționată, evocată de revizuent, acesta solicită, în esență, o rejudecare a cauzei penale în care a fost condamnat pentru comiterea infracțiunii prev. de art.  254 alin. (1) C. pen. anterior rap. la art. 5 și 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior și art. 5 C. pen., critica esențială adusă hotărârilor judecătorești pronunțate în ceea ce îl privește fiind legată de reținerea calității avute de acesta în săvârșirea infracțiunilor și raportarea la conduita sa considerată ilicit penal, reținere care, însă, în opinia apărării, în lumina deciziei instanței de contencios constituțional invocată, este contrată legii fundamentale, în speță nefiind vorba de încălcarea legii, ci de norme ale unității bancare.

Prin urmare, concluzia desprinsă din examinarea cererii de revizuire este simpla nemulțumire a părții interesate cu privire la hotărârea a cărei revizuire se cere, în lumina propriei interpretări a unor dispoziții legale, ceea ce nu poate duce decât la o soluție de respingere a cererii de revizuire, așa cum corect a dispus și prima instanță.

Pentru a fi incident cazul de revizuire invocat de revizuent, se presupune existența a două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive care se exclud, dispozitivele acestora fiind inconciliabile.

Or, instanța de control judiciar constată că hotărârile judecătorești contestate de revizuent nu cuprind dispoziții contrare care nu se pot concilia în sensul prevederilor art. 453 alin. (1) lit. e) C. proc. pen., aspectele invocate de acesta tinzând spre o nouă judecare a cauzei, privind probleme de drept și nu de fapt.

Similar primei instanțe, Înalta Curte constată că revizuientul A. a formulat cerere de revizuire invocând probleme de drept generate de interpretarea unor dispoziții legale, aspecte care însă nu pot fi puse în discuție prin intermediul cererii de revizuire, față de natura juridică a acestei căi extraordinare de atac, care, așa cum s-a arătat, poate provoca doar o reexaminare a situației de fapt a cauzei. Aceasta deoarece problema invocată de revizuent, ce stă la baza cererii sale de revizuire, este strict o problemă de drept, care nu este urmarea reținerii unor situații de fapt diferite, inconciliabile.

În consecință, raportând aspectele menționate în susținerea cazului de revizuire invocat și textele de lege aplicabile în materia revizuirii la speța de față, se apreciază legală și temeinică hotărârea primei instanțe de respingere a cererii de revizuire.

Pentru considerentele anterior expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca nefondat, apelul formulat de revizuentul A. împotriva sentinței penale nr. 121/F din data de 30 septembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

În raport cu soluția dispusă, în temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga apelantul condamnat revizuent la plata cheltuielilor judiciare către stat, iar potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul formulat de revizuentul A. împotriva sentinței penale nr. 121/F din data de 30 septembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă apelantul revizuent la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 260 lei, se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 februarie 2017.