ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 554/2017

Decizia nr. 554/2017 Deliberând, asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1799 din 19 iunie 2015 a Tribunalului Prahova, secția I civilă, acțiunea formulată de reclamantele A. și B., în contradictoriu cu pârâta Colegiul Național C., a fost respinsă, ca neîntemeiată. Împotriva acesteia, reclamantele A. și B. au formulat apel. Prin decizia civilei nr. 2008 din 11 octombrie 2016, pronunțată de către Curtea de Apel Ploiești, secția l civilă, a fost constatat perimat apelului formulat de reclamante împotriva sentinței civile nr. 1799 din 19.06.2015, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu întimatul-părât Colegiul Național C. Împotriva deciziei pronunțate în apel, reclamantele A. și B. au formulat recurs susținând că în mod greșit au fost sancționate cu suspendarea judecății dosarului, întrucât s-a solicitat judecata cauzei în lipsă.

Mai arată că nu au studii juridice și că motivele absenței de la judecată au fost obiective fiind cadre didactice. Recursul va fi constatat nul, pentru următoarele considerente: Conform art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegaiitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat. Recursul se motivează, conform art. 487 alin. (1) C. proc. civ. , prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs; motivele de nelegalitate sunt prevăzute limitativ în art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ., iar art. 489 alin. (1) C. proc. civ. prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute la alin. (3). care se referă la motivele de ordine publică, precum și în situația alin. (2), în care criticile dezvoltate nu sunt susceptibile de încadrare în dispozițiile art. 488 C. proc.

civ. A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea motivului de recurs prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici privind judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, raportat la motivul de nelegalitate invocat. Față de faptul că nu constituie motiv de recurs orice nemulțumire a părții cu privire la soluția pronunțată, instanța de recurs poate examina numai acele critici privitoare la decizia atacată care pot fi încadrate în prevederile art. 488 C. proc. civ. În speță, deși recurentele reclamante s-au conformat exigențelor legale și au motivat declarația de recurs, se constată că acesta motivare nu este susceptibilă de încadrare în ipotezele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc.

civ. În cuprinsul cererii de recurs dedusă judecății nu pot fi identificate veritabile critici la adresa deciziei pronunțate în apel și nici nu se demonstrează în ce constă nelegalitatea deciziei atacate, prin raportare la soluția pronunțată în apel și la argumentele arătate de instanță în fundamentarea acesteia. Susținerile recurenților reclamanți referitoare la imposibilitatea de prezentare din motive obiective, se constată că nu au legătură cu motivarea deciziei din apel, acestea fiind în realitate nemulțumite de suspendarea judecării cauzei, deși în apel a fost dispusă perimarea. Pentru considerentele arătate, reținând că în speță nu s-au invocat nici motive de ordine publică, Înalta Curte constată, în conformitate cu art. 489 alin. (2) C. proc.

civ., că recursul dedus judecății este nul.

ÎNALTA CURTE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nul recursul declarat de reclamantele A. și B. împotriva deciziei civile nr 2008 din 11 octombrie 2016, pronunțată de către Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă. Fără nici o cale de atac. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 martie 2017.