BAHAR v. AUSTRIA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Struck out of the list
BAHAR v. AUSTRIA (CtEDO, 2008)
Prima secțiune decizia nr. 240/05 de Werner BAHAR împotriva Austria Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care a stat la 8 iulie 2008 în calitate de Camera compusă de: Christos Rozakis, Președintele, Nina Vajić, Anatoly Kovler, Elisabeth Steiner, Khanlar Hajiyev, Dean Spielmann, Sverre Erik Jebens, judecători și Søren Nielsen, grefierul secțiunii Având în vedere cererea depusă la 13 ianuarie 2005, având în vedere decizia de examinare a admisibilității și a fondurilor cazului împreună (art. 29 § 3 din Convenție). având în vedere declarațiile formale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului. Reclamantul, dl Werner Bahar, este un național austriac născut în 1947 și locuiește în Freilasing. El a fost reprezentat în fața Curții de Dr. P. Rosenthal, un avocat practicant la Salzburg. Guvernul austriac (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, ambasadorul F. Tauttmansdorff, șef al Departamentului de Drept Internațional la Ministerul Federal al Afacerilor Externe. La 29 iunie 1989, Curtea Regională de Salisburg a inițiat anchete preliminare împotriva a treizeci și cinci suspecți cu suspiciune de fraudă la scară largă și încălcarea încrederii în contextul investițiilor într-un fond imobiliar, în legătură cu grupul „WEB/IMMAG”. Mai 1990 judecătorul de investigare a deschis investigațiile preliminare împotriva reclamantului. În timp ce unele dintre co-accusate au fost condamnate pentru încălcarea încrederii la 14 iunie 1999, cazul împotriva reclamantului a rămas încă în starea investigațiilor preliminare. La 28 ianuarie 2000, Procurorul a preferat un acuzat împotriva reclamantului și la 12 septembrie 2001 a început procesul împotriva reclamantului. La 19 august 2002, Curtea Regională și-a pronunțat hotărârea orală, achitând reclamantul. Versiunea scrisă a hotărârii a fost transmisă avocatului reclamantului la 28 martie 2003. La 17 iunie 2004, Curtea Supremă a respins motivul de nulitate al Procuraturii Publice. Această decizie a fost înaintata avocatului reclamantului la 23 iulie 2004. COMPLAINTE Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 din Convenție cu privire la durata procedurii penale împotriva acestuia. În plus, în conformitate cu art. 13 din Convenție, acesta nu dispune de un remediu intern eficace în ceea ce privește reclamația de mai sus. HOTĂRÂREA La 29 mai 2008, Curtea a primit următoarea declarație de la Guvern: „Declar că guvernul austriei oferă să plătească ex-grația suma de EUR 13.500 către Werner Bahar, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazurii menționate mai sus, pe calea Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care trebuie să acopere orice prejudiciu moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi eliberată de orice impozite care ar putea fi aplicabile și vor fi plătite în termen de trei luni de la data notificării deciziei luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care nu se plătește această sumă în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului.” La 30 aprilie 2008, Curtea a primit următoarea declarație semnată de reclamant: „Not că Guvernul Austriai sunt dispuși să plătească ex grația suma de 13,500 EUR la Werner Bahar, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, pe calea Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care trebuie să acopere orice prejudiciu moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi eliberată de orice impozite care ar putea fi aplicabile și vor fi plătite în termen de trei luni de la data notificării deciziei luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. De la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumpărare plus trei puncte procentuale. Accept propunerea și renunță la orice nouă creanțe împotriva Austria în ceea ce privește faptele care dau naștere acestei cereri. Declar că acest lucru constituie o rezoluție finală a cazului.” Curtea ia act de soluționarea prietenoasă atinsă între părți și este convins că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu găsește motive de politică publică pentru a justifica o examinare continuă a cererii (art. 37 § 1 în amendă Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se întrerupă aplicarea articolului 29 § 3 și să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să pună în aplicare cererea din lista sa de cazuri. Søren Nielsen Christos Rozakis Președintele grefierului