Bahar împotriva Austriei

Prima secțiune decizia nr. 5998/05 de Werner BAHAR împotriva Austria Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care a stat la 8 iulie 2008 în calitate de Camera compusă de: Christos Rozakis, Președintele, Nina Vajić, Anatoly Kovler, Elisabeth Steiner, Khanlar Hajiyev, Dean Spielmann, Sverre Erik Jebens, judecători și Søren Nielsen, grefierul secțiunii Având în vedere cererea depusă la 7 februarie 2005, având în vedere decizia de examinare a admisibilității și a fondurilor cazului împreună (art. 29 § 3 din Convenție). având în vedere declarațiile formale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului. Reclamantul, dl Werner Bahar, este un național austriac născut în 1947 și locuiește în Freilasing.

El a fost reprezentat în fața Curții de Dr. P. Rosenthal, un avocat practicant la Salzburg. Guvernul austriac (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, ambasadorul F. Tauttmansdorff, șef al Departamentului de Drept Internațional la Ministerul Federal al Afacerilor Externe. În 1990, Autoritatea fiscală din Salzburg (Finanzamt Salzburg-Stadt ) a lansat anchete împotriva reclamantului și a fost co-acusată cu privire la suspiciunile de evaziune fiscală. La 1 octombrie 1992, Autoritatea fiscală a auzit reclamantul și la 12 octombrie 1992 a raportat procurorului la Curtea Regională de Salzburg. La 9 noiembrie 1993, judecătorul de investigare de la Curtea Regională de Salzburg a instituit anchete preliminare.

În ianuarie 1998 procurorul public de Salzburg a elaborat un proiect de lege de acuzare, care a fost modificat într-o etapă ulterioră după ce reclamantul a formulat obiecții. La 19 februarie 2002, Curtea Regională a condamnat reclamantul în temeiul Codului de infracțiuni fiscale și l-a condamnat la o amendă de 79.614.69 EUR. La 12 februarie 2004, Curtea Supremă a respins motivul de nulitate al reclamantului cu privire la punctele de drept și a remis cazul la Curtea de Apel din Linz. La 19 august 2004, Curtea de Apel a respins recursul. Această decizie a fost înaintata la avocatul reclamantului la 4 noiembrie 2004. COMPLAINTS Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 din Convenție cu privire la durata procedurilor penale împotriva acestuia.

El s-a plâns în continuare în temeiul articolului 6 că instanțele austriece au evaluat în mod incorect dovezile în fața lor și nu au examinat patru persoane ca martori. HOTĂRÂREA La 29 mai 2008, Curtea a primit următoarea declarație de la Guvern: „Declar că guvernul austriei oferă să plătească ex-gratie suma de 15 500 EUR la Werner Bahar, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, pe calea Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care trebuie să acopere orice prejudiciu moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi eliberată de orice impozite care ar putea fi aplicabile și vor fi plătite în termen de trei luni de la data notificării deciziei luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului.

În cazul în care nu se plătește această sumă în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului.” La 30 aprilie 2008, Curtea a primit următoarea declarație semnată de reclamant: „Not că Guvernul Austriai sunt dispuși să plătească ex grația suma de 15,500 EUR la Werner Bahar, în vederea asigurării unei soluționari prietenoase a cazului menționat mai sus pe care îl petrece în fața Curții Europene a Drepturilor Omului.

Această sumă, care trebuie să acopere orice prejudiciu moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi eliberată de orice impozite care ar putea fi aplicabile și vor fi plătite în termen de trei luni de la data notificării deciziei luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. De la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumpărare plus trei puncte procentuale. Accept propunerea și renunță la orice nouă creanțe împotriva Austria în ceea ce privește faptele care dau naștere acestei cereri.

Declar că acest lucru constituie o rezoluție finală a cazului.” Curtea ia act de soluționarea prietenoasă atinsă între părți și este convins că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu găsește motive de politică publică pentru a justifica o examinare continuă a cererii (art. 37 § 1 în amendă Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se întrerupă aplicarea articolului 29 § 3 și să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să pună în aplicare cererea din lista sa de cazuri. Søren Nielsen Christos Rozakis Președintele grefierului

FIRST SECTION

DECISION Application no. 5998/05 by Werner BAHAR against Austria The European Court of Human Rights (First Section), sitting on 8 July 2008 as a Chamber composed of: Christos Rozakis, President, Nina Vajić, Anatoly Kovler, Elisabeth Steiner, Khanlar Hajiyev, Dean Spielmann, Sverre Erik Jebens, judges, and Søren Nielsen, Section Registrar , Having regard to the above application lodged on 7 February 2005, Having regard to the decision to examine the admissibility and merits of the case together (Article 29 § 3 of the Convention). Having regard to the formal declarations accepting a friendly settlement of the case. Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicant, Mr Werner Bahar, is an Austrian national who was born in 1947 and lives in Freilassing.

He was represented before the Court by Dr. P. Rosenthal, a lawyer practising in Salzburg. The Austrian Government (“the Government”) were represented by their Agent, Ambassador F. Tauttmansdorff, Head of the International Law Department at the Federal Ministry of Foreign Affairs. The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. In 1990 the Salzburg Tax Authority ( Finanzamt Salzburg-Stadt ) launched inquiries against the applicant and some three co-accused on the suspicion of tax evasion. On 1 October 1992 the Tax Authority heard the applicant and on 12 October 1992 it reported to the Prosecutor at the Salzburg Regional Court. On 9 November 1993 the investigating judge at the Salzburg Regional Court instituted preliminary investigations.

In January 1998 the Salzburg Public Prosecutor drew up a bill of indictment, which was amended at a later stage after the applicant had raised objections. On 19 February 2002 the Regional Court convicted the applicant under the Code of Tax Offences and sentenced him to a fine of 79.614,69 EUR. On 12 February 2004 the Supreme Court dismissed the applicant’s plea of nullity on points of law and referred the case to the Linz Court of Appeal. On 19 August 2004 the Court of Appeal dismissed the appeal. This decision was served on the applicant’s counsel on 4 November 2004. COMPLAINTS The applicant complained under Article 6 of the Convention about the length of criminal proceedings against him. He further complained under Article 6 that the Austrian courts incorrectly assessed evidence before them and failed to examine four persons as witnesses.

THE LAW On 29 May 2008 the Court received the following declaration from the Government: “I declare that the Government of Austria offer to pay ex gratia the sum of EUR 15,500 to Werner Bahar with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights. This sum, which is to cover any non-pecuniary damage as well as costs and expenses, will be free of any taxes that may be applicable and will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertake to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.

The payment will constitute the final resolution of the case.” On 30 April 2008 the Court received the following declaration signed by the applicant: “I note that the Government of Austria are prepared to pay ex gratia the sum of EUR 15,500 to Werner Bahar with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights. This sum, which is to cover any non-pecuniary damage as well as costs and expenses, will be free of any taxes that may be applicable and will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. From the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amount at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.

I accept the proposal and waive any further claims against Austria in respect of the facts giving rise to this application. I declare that this constitutes a final resolution of the case.” The Court takes note of the friendly settlement reached between the parties. It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols and finds no public policy reasons to justify a continued examination of the application (Article 37 § 1 in fine of the Convention). In view of the above, it is appropriate to discontinue the application of Article 29 § 3 and to strike the case out of the list. For these reasons, the Court unanimously Decides to strike the application out of its list of cases.

Søren Nielsen Christos Rozakis Registrar President