CtEDO 08.07.2008 Auto

BAHAR v. AUSTRIA

RESPONDENT
AUT
HOTĂRÂRE
08.07.2008
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Struck out of the list
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2008
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
BAHAR v. AUSTRIA (CtEDO, 2008)
HUDOC · oficial

Prima secțiune decizia nr. 5998/05 de Werner BAHAR împotriva Austria Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care a stat la 8 iulie 2008 în calitate de Camera compusă de: Christos Rozakis, Președintele, Nina Vajić, Anatoly Kovler, Elisabeth Steiner, Khanlar Hajiyev, Dean Spielmann, Sverre Erik Jebens, judecători și Søren Nielsen, grefierul secțiunii Având în vedere cererea depusă la 7 februarie 2005, având în vedere decizia de examinare a admisibilității și a fondurilor cazului împreună (art. 29 § 3 din Convenție). având în vedere declarațiile formale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului. Reclamantul, dl Werner Bahar, este un național austriac născut în 1947 și locuiește în Freilasing. El a fost reprezentat în fața Curții de Dr. P. Rosenthal, un avocat practicant la Salzburg. Guvernul austriac (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, ambasadorul F. Tauttmansdorff, șef al Departamentului de Drept Internațional la Ministerul Federal al Afacerilor Externe. În 1990, Autoritatea fiscală din Salzburg (Finanzamt Salzburg-Stadt ) a lansat anchete împotriva reclamantului și a fost co-acusată cu privire la suspiciunile de evaziune fiscală. La 1 octombrie 1992, Autoritatea fiscală a auzit reclamantul și la 12 octombrie 1992 a raportat procurorului la Curtea Regională de Salzburg. La 9 noiembrie 1993, judecătorul de investigare de la Curtea Regională de Salzburg a instituit anchete preliminare. În ianuarie 1998 procurorul public de Salzburg a elaborat un proiect de lege de acuzare, care a fost modificat într-o etapă ulterioră după ce reclamantul a formulat obiecții. La 19 februarie 2002, Curtea Regională a condamnat reclamantul în temeiul Codului de infracțiuni fiscale și l-a condamnat la o amendă de 79.614.69 EUR. La 12 februarie 2004, Curtea Supremă a respins motivul de nulitate al reclamantului cu privire la punctele de drept și a remis cazul la Curtea de Apel din Linz. La 19 august 2004, Curtea de Apel a respins recursul. Această decizie a fost înaintata la avocatul reclamantului la 4 noiembrie 2004. COMPLAINTS Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 din Convenție cu privire la durata procedurilor penale împotriva acestuia. El s-a plâns în continuare în temeiul articolului 6 că instanțele austriece au evaluat în mod incorect dovezile în fața lor și nu au examinat patru persoane ca martori. HOTĂRÂREA La 29 mai 2008, Curtea a primit următoarea declarație de la Guvern: „Declar că guvernul austriei oferă să plătească ex-gratie suma de 15 500 EUR la Werner Bahar, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, pe calea Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care trebuie să acopere orice prejudiciu moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi eliberată de orice impozite care ar putea fi aplicabile și vor fi plătite în termen de trei luni de la data notificării deciziei luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care nu se plătește această sumă în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului.” La 30 aprilie 2008, Curtea a primit următoarea declarație semnată de reclamant: „Not că Guvernul Austriai sunt dispuși să plătească ex grația suma de 15,500 EUR la Werner Bahar, în vederea asigurării unei soluționari prietenoase a cazului menționat mai sus pe care îl petrece în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care trebuie să acopere orice prejudiciu moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi eliberată de orice impozite care ar putea fi aplicabile și vor fi plătite în termen de trei luni de la data notificării deciziei luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. De la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumpărare plus trei puncte procentuale. Accept propunerea și renunță la orice nouă creanțe împotriva Austria în ceea ce privește faptele care dau naștere acestei cereri. Declar că acest lucru constituie o rezoluție finală a cazului.” Curtea ia act de soluționarea prietenoasă atinsă între părți și este convins că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu găsește motive de politică publică pentru a justifica o examinare continuă a cererii (art. 37 § 1 în amendă Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se întrerupă aplicarea articolului 29 § 3 și să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să pună în aplicare cererea din lista sa de cazuri. Søren Nielsen Christos Rozakis Președintele grefierului

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă