ÎCCJ, Decizia nr. 283/2017

Decizia nr. 283/2017

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată, la data de 21 octombrie 2015, pe rolul Tribunalului Timiș, reclamantul A. a solicitat să se constate că, în perioada 01 martie 1983 - 01 aprilie 2001, a desfășurat activitate în cadrul SC B. SA ca strungar, la secția Mașini de Ridicat (MR), precum și obligarea pârâtei la eliberarea unei adeverințe în care să se menționeze că în perioada de referință a desfășurat activitate în grupa a II-a de muncă.

Prin Sentința nr. 1125/PI din 05 mai 2016 pronunțată de Tribunalul Timiș, secția civilă, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul A.

Prin Decizia nr. 1024 din 15 septembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale, s-a respins apelul declarat de reclamantul A. împotriva Sentinței civile nr. 1125 din 05 mai 2016 a Tribunalului Timiș.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul A., ce a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 02 noiembrie 2016.

Învestită cu soluționarea recursului, Înalta Curte a dispus, prin rezoluția din data de 08 noiembrie 2016, în conformitate cu prevederile art. 493 alin. (2) C. proc. civ., întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Prin raportul întocmit în cauză, la data de 23 noiembrie 2016, s-a reținut că recursul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru, că recurentul-reclamant formulează critici fără ca acestea să fie încadrate în vreunul din motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar calea de atac este declarată împotriva unei hotărâri judecătorești care nu este supusă recursului.

Completul de filtru, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus, prin rezoluția din 28 noiembrie 2016, comunicarea raportului părților, pentru ca acestea să depună puncte de vedere conform dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Părțile nu au depus puncte de vedere cu privire la raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului.

Constatându-se încheiată procedura de filtru, prin rezoluția din data de 09 ianuarie 2017, s-a fixat termen pentru soluționarea căii de atac la data de 14 februarie 2017, fără citarea părților.

Analizând recursul, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în raport de excepția de inadmisibilitate, reținută prin raportul întocmit în cauză, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs.

În conformitate cu dispozițiile art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ., nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului.

Totodată, potrivit art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, hotărârile pronunțate în cererile privitoare la conflicte de muncă nu sunt supuse recursului, fiind supuse numai apelului la curtea de apel.

Litigiul inițiat de reclamantul A. are ca obiect un conflict de muncă, așa cum este acesta definit prin dispozițiile art. 266 C. muncii, potrivit cărora sunt conflicte de muncă litigiile având ca obiect încheierea, executarea, modificarea, suspendarea și încetarea contractelor individuale sau, după caz, colective de muncă prevăzute de Codul muncii, precum și cererile privind raporturile juridice dintre partenerii sociali, stabilite potrivit aceluiași cod.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege.

Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituția României arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii, cu respectarea acesteia.

Față de dispozițiile legale sus-menționate, recursul declarat de reclamant este inadmisibil, hotărârea pronunțată de instanța de apel fiind una definitivă în sensul dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I C. proc. civ., nesusceptibilă de a fi atacată cu recurs.

În consecință, pentru considerentele prezentate, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei nr. 1024 din 15 septembrie 2016 a Curții de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei nr. 1024 din 15 septembrie 2016 a Curții de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 14 februarie 2017.

Procesat de GGC - CT