ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 185/2018

Ședința publică din data de 30 ianuarie 2018

Asupra recursului, din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș, secția I civilă, sub nr. x/2016, la data de 23 martie 2016, reclamantul A. a chemat în judecată pârâtul Tribunalul Timiș, reprezentat de președintele B., judecător C. și grefier D., pentru ca instanța, prin sentința pe care o va pronunța, să oblige pârâtul să-i restituie taxa judiciară de timbru în valoare de 262 RON, pe care instanța l-a obligat să o plătească în dosarul nr. x/2015 al Tribunalului Timiș, precum și să-i plătească penalități de întârziere în valoare de 1000 RON pe zi, începând cu data de 6 octombrie 2015 și până la data la care se va face dovada restituirii sumei de 262 RON către acesta.

Prin sentința civilă nr. 3147/PI din 13 decembrie 2016, Tribunalul Timiș, secția I civilă a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Tribunalul Timiș și a respins cererea formulată de reclamantul A..

Ulterior, la data de 10 februarie 2017, A. a formulat, pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția I civilă, o nouă cerere de chemare în judecată a Tribunalului Timiș, în temeiul art. 192 C. proc. civ., prin care a solicitat, de asemenea, restituirea taxei judiciare de timbru în sumă de 262 RON. Totodată, a solicitat judecarea cauzei în primă instanță de către Curtea de Apel Timișoara.

Prin încheierea civilă nr. 4 din 6 aprilie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, s-a admis excepția necompetenței materiale a acestei instanțe în soluționarea cauzei având ca obiect restituirea taxei de timbru în sumă de 262 RON și, în consecință, s-a trimis dosarul instanței competente, respectiv Tribunalul Timiș.

În motivarea acestei soluții, s-a reținut că, potrivit art. 45 alin. (4) din O.U.G. nr. 80/2013, cererea de restituire a taxei de timbru se adresează instanței judecătorești la care s-a introdus acțiunea sau cererea.

În speță, petentul a solicitat restituirea unei taxe judiciare de timbru achitată la solicitarea Tribunalului Timiș pentru soluționarea cererii de apel formulată în cadrul dosarului nr. x/2015 Prin urmare, în opinia petentului, competența de soluționare a cererii aparține Tribunalului Timiș.

La data de 18 aprilie 2017, recurentul A. a declarat recurs împotriva încheierii civile nr. 4 din 6 aprilie 2017 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă.

Prin memoriul de recurs, recurentul a susținut că, prin soluția dată, i-a fost încălcat dreptul de acces la justiție având în vedere că, potrivit art. 1 pct. 3 din O.U.G. nr. 80/2013 coroborat cu art. 50 alin. (2) din Legea nr. 230/2007, cererea sa era scutită de plata taxei judiciare de timbru.

Prin raportul întocmit în cauză, asupra admisibilității în principiu a recursului declarat de recurentul-reclamant A. împotriva încheierii civile nr. 4 din 6 aprilie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, s-a constatat că recursul nu este admisibil în principiu, conform art. 132 alin. (3) C. proc. civ.

Prin încheierea din 17 octombrie 2017, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului întocmit în cauză, cu mențiunea că părțile pot depune punct de vedere în termen de 10 zile de la comunicare.

La data de 8 noiembrie 2017, recurentul-reclamant a depus la dosar punct de vedere asupra raportului, prin care a susținut că recursul este admisibil în principiu. Totodată, a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat în scris.

Înalta Curte, constituită în completul de filtru, luând în examinare cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., inadmisibilitatea căii extraordinare de atac, urmează să respingă recursul ca inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Recursul pendinte are ca obiect încheierea civilă nr. 4 din 6 aprilie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, prin care a fost admisă excepția necompetenței materiale și a fost trimis dosarul instanței competente să soluționeze cererea petentului A., respectiv Tribunalului Timiș.

Recursul este o cale extraordinară de atac și poate fi exercitat numai în cazurile prevăzute de art. 483 alin. (1) C. proc. civ., respectiv pot fi atacate cu recurs numai hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege.

Potrivit art. 132 alin. (3) C. proc. civ., "dacă instanța se declară necompetentă, hotărârea nu este supusă niciunei căi de atac, dosarul fiind trimis de îndată instanței judecătorești competente sau, după caz, altui organ cu activitate jurisdicțională competent".

În speță, obiectul recursului îl reprezintă încheierea prin care s-a admis excepția necompetenței materiale a instanței, dosarul fiind declinat instanței apreciată a fi competentă, astfel încât, încheierea atacată cu recursul pendinte este o hotărâre nesusceptibilă a fi cenzurată în calea extraordinară de atac a recursului.

Conform art. 457 C. proc. civ. care reglementează legalitatea căii de atac, hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta.

Încheierea ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunțarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speță fiind operant principiul legalității căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.

Potrivit dispozițiilor art. 129 din Constituția României, părțile interesate pot exercita căile de atac, în condițiile legii procesuale.

Corespunzător acestor prevederi, legea procesual civilă stabilește hotărârile susceptibile a fi supuse controlului judecătoresc, căile de atac și titularii acestora, precum și cazurile de reformare sau retractare.

Prin urmare, admisibilitatea unei căi de atac este examinată în raport cu îndeplinirea cumulativă a condițiilor prevăzute de legea procesuală.

Normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituția României.

În consecință, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii civile nr. 4 din 6 aprilie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 ianuarie 2018.