ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1239/2016

Decizia nr. 1239/2016

Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin încheierea din data de 24 noiembrie 2015, pronunțată în Dosarul

nr. x/2/2015, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și

pentru cauze cu minori și de familie, în temeiul art. 396 alin. (1) C.

proc. civ., a amânat pronunțarea asupra cauzei la data de 27 noiembrie 2015.

Pronunțarea asupra cauzei s-a amânat succesiv la data de 2 decembrie 2016 și

apoi la 4 decembrie 2016.

Prin încheierea nr. 72 din 4 decembrie 2015, Curtea de Apel București,

secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie,

a anulat, ca netimbrată cererea de strămutare a cauzei ce formează

obiectul Dosarului nr. x/301/2015 aflat pe rolul Judecătoriei sectorului 3

București, formulată de petenta Asociația A., prin reprezentant B.,

încheiere definitivă.

Împotriva acestor încheieri a formulat recurs petenta Asociația A.,

prin reprezentant B.

Analizând recursul în condițiile dispozițiilor art. 493 alin.

(5) C. proc. civ. cu referire la art. 499 teza finală C. proc. civ., potrivit

cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în

fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără

a se evoca și analiza motivele de casare, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 144 alin. (2) C. proc. civ., hotărârea asupra strămutării

se dă fără motivare și este definitivă, iar potrivit

art. 634 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive hotărârile

care nu sunt supuse apelului sau recursului.

Art. 457 alin. (1) C. proc. civ. prevede că hotărârea judecătorească

este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile

și termenele stabilite de aceasta.

Ca urmare, o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată

pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte,

căile de atac a hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara

legii, regula având valoare de principiu constituțional în raport de prevederile

art. 129 din Constituție.

Din interpretarea sistematică a dispozițiilor legale redate rezultă

că încheierea nr. 72 din 4 decembrie 2015 a Curții de Apel București,

secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie,

nu este supusă căii de atac a recursului.

Cum încheierea nr. 72 din 4 decembrie 2015 a Curții de Apel București,

secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie,

nu este supusă căii de atac a recursului, nici încheierea de amânare a

pronunțării din data de 24 noiembrie 2015 nu este supusă recursului,

conform art. 494 rap. la art. 466 alin. (4) C. proc. civ.

Față de considerentele expuse, recursul declarat împotriva încheierii

de ședință din data de 24 noiembrie 2015 și a încheierii

nr. 72 din 4 decembrie 2015 ale Curții de Apel București, secția

a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțate

în Dosarul nr. x/2/2015, este inadmisibil și va fi respins ca atare.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I

D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petenta Asociația A.,

cu sediul în București, sector 4, împotriva încheierii de ședință

din data de 24 noiembrie 2015, precum și a încheierii de ședință

nr. 72 din data de 4 decembrie 2015 ale Curții de Apel București, secția

a IlI-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi,

31 mai 2016.