ÎCCJ, Secția penală

Decizia nr. 475/A/2016

Deliberând asupra apelului de față, în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 88/P din 1 iulie 2016, Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, a hotărât următoarele:

În baza art. 336 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare.

În baza art. 91 C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare aplicată inculpatului A., pe durata unui termen de supraveghere de 2 ani și 6 luni, stabilit conform art. 92 alin. (1) C. pen.

În baza art. 66 lit. i) C. pen., i s-a interzis inculpatului A., dreptul de a conduce autovehicule categoria: A, B1, B, BE, C1, C1E, C, CE, D, pe o perioadă de 3 ani, cu titlu de pedeapsă complementară.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, s-a stabilit că inculpatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Gorj, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen. i s-a impus inculpatului să execute următoarea obligație: să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de Serviciul de Probațiune Gorj sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunității, pe o perioadă de 60 de zile, în cadrul Grădiniței B. Târgu Jiu, jud. Gorj sau Grădiniței C. Târgu Jiu, jud. Gorj.

În baza art. 404 alin. (2) C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 C. pen. privind revocarea suspendării sub supraveghere și executarea pedepsei în caz de nerespectare a măsurilor de supraveghere, de neexecutare a obligațiilor impuse ori de săvârșire a unei noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul A. la plata sumei de 3.000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că, prin Rechizitoriul nr. x/P/2014 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța, înregistrat pe rolul Curții de Apel Constanța sub nr. x/36/2014, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A., pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, faptă prev. de art. 336 alin. (1) C. pen.

În actul de sesizare a instanței s-a reținut că, la data de 24 august 2014 inculpatul A., notar public, a condus pe drumurile publice de pe raza municipiului Constanța, respectiv pe B-dul Mamaia, autoturismul marca D., având în sânge o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, respectiv 1,15 g/‰.

Analizând materialul probator administrat în faza de urmărire penală, precum și în etapa cercetării judecătorești, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:

În noaptea de 23/24 august 2014, inculpatul A. împreună cu mai mulți prieteni au fost la restaurantul hotelului E. din stațiunea Mamaia, unde s-au consumat băuturi alcoolice, iar după miezul nopții, în dimineața de 24 august 2014, în jurul orelor 03:00, a urcat la volanul autoturismului și, împreună cu alte două persoane, s-a deplasat la o farmacie pe care nu a putut să o identifice.

La întoarcere spre Hotelul E., în timp ce conducea autoturismul pe B-dul Mamaia, în zona Clubului F., inculpatul A., din cauza neatenției și a vitezei de deplasare, a accidentat-o cu partea față stânga a autoturismului pe numita G., care se afla în trecere pe marcajul pietonal.

Inculpatul A. a oprit autoturismul cu care se deplasa la o distanță de 57,50 m de marcajul pietonal, aspect ce rezultă din schița locului producerii accidentului.

Ajunși la fața locului, lucrătorii de poliție au procedat la identificarea autorului accidentului, constatând că acesta este inculpatul A., conducătorul autoturismului marca D., implicat în accident, fiind testat cu aparatul Drager alcooltest, care a evidențiat că la data de 24 august 2014, ora 03:32, acesta avea o cantitate de alcool pur în aerul expirat de 0,72 mg/l, potrivit testului cu nr. x.

Față de rezultatul testării cu aparatul Drager alcooltest, inculpatul A. a fost condus la Spitalul Clinic Județean de Urgență Constanța, unde a fost examinat clinic și i-au fost recoltare probe biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei, potrivit cererii și procesului-verbal de recoltare probe biologice.

În urma efectuării analizei toxicologice a probelor biologice de sânge de către Serviciul Județean de Medicină Legală Constanța, prelevate de la inculpat, s-a constatat că la proba nr. I, recoltată la data de 24 august 2014, ora 04:02, inculpatul A. avea o alcoolemie de 1,15 g la 1000 ml sânge, iar la proba nr. II, recoltată la ora 05:20, avea o alcoolemie de 1,00 g la 1000 ml sânge, în descreștere.

În faza de judecată s-a procedat la întocmirea unui raport de expertiză medico-legală, privind estimarea retroactivă a alcoolemiei.

Din conținutul Raportului de expertiză medico-legală nr. x/i/2016 a I.N.M.L. Mina Minovici a rezultat că, la data de 24 august 2014 ora 3.20, inculpatul A. ar fi avut o alcoolemie de 1,30 g % în varianta I.

Întrucât din consumul declarat în variantele II și III rezultă ca intervalul de timp dintre ora încetării consumului de băutură pe mâncate și ora evenimentului rutier este mai mic de 90 minute sau mai mic de 45 de minute în cazul consumului pe nemâncate, calculul retroactiv al alcoolemiei inculpatului pentru ora 3.20 nu s-a putut efectua, conform prevederilor din Reperele metodologice cu privire la expertiza medico-legală efectuată pentru estimarea retroactivă a alcoolemiei, aprobate prin Hotărârea nr. 2 din 18 septembrie 2015 a Consiliului de Medicină Legală.

Victima G. a fost transportată la Serviciul de Urgență al Spitalului Clinic Județean de Urgență Constanța unde a primit îngrijiri medicale, efectuându-i-se și o radiografie, care a evidențiat că nu a suferit fractură la gamba dreaptă unde a fost lovită de autoturism.

Prin declarația din data de 24 septembrie 2014, victima G. a precizat că în urma accidentului de circulație comis de către inculpatul A. nu a suferit leziuni care să necesite îngrijiri medicale, motiv pentru care nu formulează plângere penală prealabilă împotriva acestuia pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prev. de art. 196 alin. (1), (2) și (3) C. pen.

Instanța de fond a constatat că fapta inculpatului A., de a conduce un vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe există, constituie infracțiune și a fost comisă de inculpatul A. cu forma de vinovăție prevăzută de lege.

Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 732/2014 a constatat că sintagma "la momentul prelevării mostrelor biologice" din cuprinsul dispozițiilor art. 336 alin. (1) C. pen. este neconstituțională.

Ca urmare a deciziei anterior menționate, infracțiunea de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe continuă să fie incriminată, îmbibația alcoolică peste limita legală trebuind să se regăsească în sângele conducătorului auto la momentul conducerii autovehiculului și nu la momentul prelevării de probe biologice.

S-a constatat că, după pronunțarea Deciziei nr. 732/2014 a Curții Constituționale prin care s-au declarat neconstituționale dispozițiilor art. 336 alin. (1) C. pen. s-a revenit la reglementarea anterioară prevăzută de art. 87 din O.U.G. nr. 195/2002, în sensul că fapta de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe este infracțiune, dacă se dovedește că la momentul depistării inculpatul, conducător auto, avea o alcoolemie de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge.

Sub aspect obiectiv, s-a apreciat că fapta inculpatul A., notar public, care la data de 24 august 2014, a condus pe drumurile publice de pe raza municipiului Constanța, respectiv pe B-dul Mamaia, autoturismul marca D., având în sânge o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, respectiv 1,15 g‰. alcool pur în sânge, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prev. de art. 336 alin. (1) C. pen.

Sub aspect subiectiv, s-a apreciat că inculpatul a acționat cu intenție.

La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului, instanța de fond s-a raportat la criteriile generale stabilite de dispozițiile art. 74 alin. (1) C. pen.

Astfel, s-au avut în vedere împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, starea de pericol creată pentru valoarea socială ocrotită. De asemenea, s-a mai reținut că inculpatul se află la primul conflict cu legea penală, a recunoscut parțial comiterea faptei, în sensul că a consumat băuturi alcoolice dar într-un cuantum de natură a atrage răspunderea contravențională, este integrat social, fiind căsătorit și are loc de muncă.

Constatând că au fost dovedite existența faptei, elementele constitutive ale infracțiunii, precum și săvârșirea acesteia de către inculpat, instanța de fond a constatat că se impune antrenarea răspunderii penale a acestuia, apreciind că scopul preventiv-educativ al sancțiunii penale poate fi atins prin aplicarea unei pedepse în limitele prevăzute de lege, respectiv de 1 an și 6 luni închisoare.

Instanța de fond a reținut că nu sunt incidente dispozițiile art. 83 C. pen., privind amânarea aplicării pedepsei, având în vedere alcoolemia ridicată a inculpatului înregistrată în momentul recoltării, de 1,15 g/‰ alcool pur în sânge, valoare care depășește cu mult limita minimă stabilită de legea penală, gradul de pericol al infracțiunii fiind unul sporit și impunând aplicarea efectivă a unei pedepse, a cărei executare să fie suspendată sub supraveghere.

Fiind realizate condițiile prevăzute de art. 91 C. pen., instanța de fond a apreciat că scopul și îndeplinirea funcțiilor de constrângere, de exemplaritate și de reeducare ale pedepsei, în sensul respectului datorat valorilor sociale ocrotite de lege, poate avea loc și fără privare de libertate, dând posibilitatea inculpatului sa reflecteze asupra propriului comportament raportat la relațiile sociale pe care a înțeles să le încalce prin săvârșirea infracțiunii, astfel că a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și a stabilit un termen de supraveghere de 2 și 6 luni, conform art. 92 alin. (1) C. pen.

S-a apreciat că, raportat la alcoolemia ridicată, natura și gravitatea infracțiunii de conducere pe drumurile publice sub influența băuturilor alcoolice, soldată cu accidentarea numitei G. aflată în trecere pe marcajul pietonal, conduc la concluzia nedemnității în exercitarea dreptului de a conduce un vehicul pe drumurile publice. Pentru acest motiv, în baza art. 66 alin. (1) lit. i) C. pen. instanța de fond a interzis inculpatului dreptul de a conduce următoarele categorii de vehicule: A, B1, B, BE, C1, C1E, C, CE, D, pe drumurile publice cu titlu de pedeapsă complementară, pe o durată de 3 ani, pentru a justă conștientizare a valorilor sociale ocrotite de legislația privitoare la conducerea pe drumurile publice. Această obligație are ca scop înlăturarea unei stări de pericol și preîntâmpinarea săvârșirii altor fapte interzise de lege.

Împotriva Sentinței penale nr. 88/P din 1 iulie 2016 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, în termen legal, a declarat apel inculpatul A.

Prin motivele de apel formulate în scris, astfel cum au fost susținute oral, de apărătorii aleși, inculpatul a solicitat, în principal, achitarea, în baza dispozițiilor art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 lit. b) C. proc. pen., întrucât fapta săvârșită reprezintă contravenția prevăzută de art. 102 din O.U.G. nr. 195/2002, existând o stare de dubiu cu privire la îmbibația alcoolică pe care o prezenta la momentul producerii evenimentului rutier, în raport de conținutul expertizei medico-legală care a fost efectuată la prima instanță.

Într-un prim subsidiar, a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare, întrucât nu s-a rezolvat fondul cauzei de către prima instanță, nefiind pusă în discuția procurorului și a inculpatului varianta de consum de alcool care va fi avută în vedere la stabilirea existenței infracțiunii.

Într-un ultim subsidiar, a criticat hotărârea atacată sub aspectul individualizării pedepsei, întrucât se impune renunțarea la aplicarea pedepsei, în cauză fiind îndeplinite cerințele prevăzute de dispozițiile art. 80 C. pen. În situația în care se va trece peste această apărare, a solicitat să se dispună amânarea aplicării pedepsei și înlăturarea pedepsei complementare a interzicerii dreptului de a conduce autovehicule.

Examinând legalitatea și temeinicia sentinței apelate, prin prisma criticilor de apel formulate și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 417 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată următoarele:

În mod corect, instanța de fond a stabilit situația de fapt și vinovăția inculpatului, în urma coroborării întregului material probator administrat în cauză, și a dat faptei reținute în sarcina acestuia încadrarea juridică corespunzătoare prevederilor legale.

În acest context, analizând probele administrate în cauză, se constată că, la data de 24 august 2014, în jurul orei 03:20, inculpatul A. a condus pe drumurile publice de pe raza municipiului Constanța, pe o arteră intens circulată, respectiv pe B-dul Mamaia, având în sânge o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, respectiv 1,15 g/‰ alcool pur în sânge, producând un eveniment rutier soldat cu accidentarea pe marcajul pietonal a numitei G., care nu a formulat plângere penală prealabilă împotriva acestuia pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prev. de art. 196 alin. (1), (2) și (3) C. pen.

În acord cu instanța de fond, se apreciază că, fapta pentru care a fost trimis în judecată inculpatul A. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului, prevăzută și pedepsită de art. 336 alin. (1) C. pen., fiind neîntemeiată susținerea apărării în sensul că se impunea achitarea, în baza dispozițiilor art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 lit. b) C. proc. pen., întrucât fapta inculpatului reprezintă contravenția prevăzută de art. 102 din O.U.G. nr. 195/2002.

Astfel, sub aspectul laturii obiective, se constată că, probatoriul administrat în faza de urmărire penală și în fața instanței de fond evidențiază realizarea elementului material specific conținutului constitutiv al infracțiunii prevăzute de art. 336 alin. (1) C. pen., respectiv conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul, de către inculpat, având o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, urmarea socialmente periculoasă constând într-o atingere adusă valorilor sociale ocrotite de lege, creându-se o stare de pericol pentru desfășurarea în siguranță a circulației pe drumurile publice.

Legătura de cauzalitate rezultă din însăși săvârșirea faptei (ex re), asupra căreia nu există niciun dubiu, întrucât îmbibația alcoolică a inculpatului a fost probată prin mijloace științifice, respectiv: Buletinul de Analiză Toxicologică din 29 august 2014 emis de Serviciul Județean de Medicină Legală Constanța (din conținutul căruia rezultă o alcoolemie de 1,15 g/‰ la prima proba de sânge recoltată la ora 04:02, respectiv 1,00 g/‰ la cea de-a doua probă de sânge recoltată la ora 05:20), Raportul de expertiză medico-legală nr. x/i/2016 privind interpretarea retroactivă a alcoolemiei, emis de I.N.M.L. Mina Minovici (din care a rezultă că, la data de 24 august 2014 ora 3.20, inculpatul A. ar fi avut o alcoolemie de 1,30 g/% în varianta I de consum declarat) precum și prin declarațiile martorilor audiați la instanța de fond: H. și I., care au arătat că inculpatul a consumat băuturi alcoolice înainte de a conduce autoturismul său pe drumurile publice, precum și ale martorilor J., K., care au arătat că inculpatul se afla sub influența băuturilor alcoolice, când a coborât din autoturism.

Sub aspectul laturii subiective, se constată că inculpatul a acționat cu vinovăție, în modalitatea intenției indirecte, întrucât, chiar dacă nu a urmărit să pună în pericol, prin conduita sa, valorile sociale ocrotite de lege, a acceptat eventualitatea acestei urmări a faptei sale, conștient fiind de faptul că anterior a consumat băuturi alcoolice, a condus autoturismul pe drumurile publice.

Contrar susținerilor apărării, probatoriul administrat, atât în faza de urmărire penală, cât și în cursul cercetării judecătorești la instanța de fond, dovedește îndeplinirea condiției constitutive a infracțiunii prevăzute de norma de incriminare, referitoare la depășirea îmbibației alcoolice de 0,80 g/l alcool pur în sânge, neexistând niciun dubiu cu privire la conducerea pe drumurile publice de către inculpatul A. la data de 24 august 2014 a autoturismului, având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală.

Astfel, testarea cu aparatul Drager alcooltest, efectuată de către lucrătorii de poliție care au constatat producerea evenimentului rutier, a evidențiat că la data de 24 august 2014, ora 03:32, inculpatul avea o cantitate de alcool pur în aerul expirat de 0,72 mg/l, potrivit testului cu nr. x.

În urma efectuării analizei toxicologice a probelor biologice de sânge de către Serviciul Județean de Medicină Legală Constanța, prelevate de la inculpat, s-a constatat că la proba nr. I, recoltată la data de 24 august 2014, ora 04:02, inculpatul A. avea o alcoolemie de 01,15 g la 1000 ml sânge, iar la proba nr. II, recoltată la ora 05:20, avea o alcoolemie de 1,00 g la 1000 ml sânge.

În faza de judecată, la solicitarea inculpatului, Curtea de Apel Constanța a dispus, prin Încheierea din 3 martie 2016, efectuarea unei expertize medico-legale, privind stabilirea valorii alcoolemiei inculpatului la data producerii evenimentului rutier, în raport de declarațiile de consum al băuturilor alcoolice, menționate de către inculpat pe parcursul procesului penal.

Expertiza medico-legală efectuată în cauză a avut în vedere 3 variante de consum de alcool, rezultate din declarațiile inculpatului, astfel:

- varianta I: conform declarației din procesul-verbal de recoltare, între orele 00.00 - 02.00 a consumat cca. 500 ml vin și a mâncat pește;

- varianta II: conform declarației de suspect între orele 03.00 - 03.20 a consumat două pahare cu vin (cca. 500 ml), a mâncat la miezul nopții;

- varianta III: conform declarației de inculpat între orele 02.50 - 03.15 a consumat două pahare de vin (cca. 500 - 600 ml), pe nemâncate;

Prin Raportul de expertiză medico-legală nr. x/i/2016 privind interpretarea retroactivă a alcoolemiei efectuat de către I.N.M.L. s-a concluzionat că, la data de 24 august 2014 ora 3.20, inculpatul A. ar fi avut o alcoolemie de 1,30 g/% în varianta I de consum declarat.

Totodată, s-a menționat că, în ceea ce privește variantele II și III de consum de alcool declarat, nu s-a putut efectua calculul retroactiv al alcoolemiei inculpatului pentru ora 3.20, conform prevederilor din Reperele metodologice cu privire la expertiza medico-legală efectuată pentru estimarea retroactivă a alcoolemiei, aprobate prin Hotărârea din 18 septembrie 2015 a Consiliului de Medicină Legală, întrucât intervalul de timp dintre ora încetării consumului de băutură pe mâncate și ora evenimentului rutier este mai mic de 90 minute sau mai mic de 45 de minute în cazul consumului pe nemâncate.

Înalta Curte apreciază că depășirea îmbibației alcoolice de 0,80 g/l alcool pur în sânge, raportat la momentul realizării activității de conducere a autovehiculului de către inculpat, este pe deplin dovedită în cauză, prin coroborarea valorilor îmbibației alcoolice în sânge de 1,15 g/‰ la prima proba de sânge recoltată la ora 04:02, respectiv 1,00 g/‰ la cea de-a doua probă de sânge recoltată la ora 05:20, ambele determinate prin metoda științifică oficială, precum și, ulterior, prin efectul recalculării și stabilirii teoretice a alcoolemiei de aproximativ de 1,30 g/% în varianta I de consum declarat (conform procesului-verbal de recoltare).

Este de menționat că, în Reperele metodologice cu privire la expertiza medico-legală efectuată pentru estimarea retroactivă a alcoolemiei, aprobate prin Hotărârea nr. 2 din 18 septembrie 2015 a Consiliului de Medicină Legală, pct. 1 Considerații Preliminare, s-a precizat că, "... în cazul în care se recurge la probațiune prin estimarea retroactivă a alcoolemiei pentru situația în care alcoolul se află în faza de eliminare, valoarea certă a alcoolemiei este, însă, numai aceea obținută în urma dozării alcoolului din sânge, prin analiza toxicologică. Deci, numai această valoare a alcoolemiei, ce reflectă cu acuratețe concentrația alcoolului în sânge la momentul prelevării mostrei biologice poate fi susținută ca fiind cu valoare probatorie juridică indubitabilă și, prin excepție, valoarea obținută prin calculul retroactiv al alcoolemiei, dar numai atunci când alcoolul se află în faza de eliminare din organism."

Împrejurarea că, în cauză, din motive tehnice, ce țin de metodologia efectuării expertizei medico-legale privind interpretarea retroactivă a alcoolemiei, nu s-a putut stabili valoarea teoretică a alcoolemiei inculpatului raportat la două din variantele de consum (subiective) furnizate de acesta, nu creează dubii cu privire săvârșirea infracțiunii de care este acuzat acesta, atâta timp cât alcoolemia reală, stabilită prin analiza probelor de sânge recoltate la momentul cel mai apropiat producerii evenimentului rutier, și care se coroborează cu valoarea teoretică a alcoolemiei calculată retroactiv (în varianta de consum declarat ce îndeplinește cerințele de efectuare a expertizei) indică depășirea limitei legale admise de alcoolemie.

În ceea ce privește solicitarea subsidiară a inculpatului, de trimitere a cauzei la instanța de fond pentru rejudecare, se constată că este neîntemeiată, întrucât aspectul invocat nu poate fi circumscris niciuneia dintre situațiile prevăzute de art. 421 alin. (2) lit. b) C. proc. pen.

Astfel, faptul că în rechizitoriu, în secțiunea referitoare la situația de fapt reținută în cauză, se menționează că inculpatul A. a consumat băuturile alcoolice în jurul orelor 03.00 - 03.20, iar cu privire la varianta de consum referitoare la acest interval orar nu s-a putut efectua calculul teoretic retroactiv al alcoolemiei inculpatului, este lipsit de relevanță, sub aspectul rezolvării fondului cauzei de către instanța de fond.

În acest sens, se constată, pe de o parte, că intervalul orar respectiv a fost reținut de procuror avându-se în vedere declarația dată de inculpat în calitate de suspect la data de 13 noiembrie 2014, în acest sens menționându-se "potrivit declarației sale."

Pe de altă parte, pentru a se dispune trimiterea în judecată a inculpatului, prin rechizitoriu, s-a apreciat, ca urmare a probatoriului administrat în faza de urmărire penală, că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de conducerea unui autovehicul sub influența alcoolului, prev. de art. 336 alin. (1) C. pen. - constând în aceea că, la data de la data de 24 august 2014 a condus pe drumurile publice de pe raza municipiului Constanța, respectiv pe B-dul Mamaia, autoturismul marca D., având în sânge o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, respectiv 1,15 g/‰ - iar instanța de fond s-a pronunțat, cu respectarea dispozițiilor art. 396 alin. (1) și (2) C. proc. pen., cu privire la acuzația adusă inculpatului.

Astfel, susținerea apărării în sensul că instanța de fond nu a rezolvat fondul cauzei, întrucât avea obligația de a pune în discuția procurorului și inculpatului varianta de consum de alcool (declarat de inculpat), în funcție de care să se stabilească existența infracțiunii de care este acuzat inculpatul, excede dispozițiilor legale.

Analizând criticile referitoare la individualizarea sancțiunii inculpatului, Înalta Curte apreciază ca nefondată solicitarea de dispunere a unei soluții de renunțare la aplicarea pedepsei, întrucât gravitatea infracțiunii săvârșite - care, contrar susținerilor apărării, nu este deloc redusă, în condițiile în care inculpatul, profesionist al dreptului, fiind conștient că se află sub influența alcoolului și că încalcă legea, nu a ezitat să circule, la volanul unui autovehicul, în timpul nopții, pe un drum public intens circulat, cu consecința producerii unui accident rutier din care a rezultat vătămarea corporală a unui pieton aflat în trecere pe marcajul pietonal - impune pronunțarea unei hotărâri de condamnare, doar astfel putându-se realiza justa sancționare a inculpatului și, totodată, corijarea sa, în scopul împiedicării, pe viitor, a reiterării acestui tip de conduită.

Totodată, se apreciază ca nefondată și cererea de reindividualizare a pedepsei stabilite prin sentința penală apelată, prin amânarea aplicării acesteia, în condițiile art. 83 și urm. C. pen., este nefondată, întrucât această măsură nu este adecvată în raport cu gravitatea faptei și nici suficientă pentru îndreptarea inculpatului.

Se constată că pedeapsa aplicată inculpatului, de 1 an și 6 luni închisoare, cu suspendarea executării acesteia, în baza art. 91 C. pen., a fost stabilită cu respectarea criteriilor prevăzute de art. 74 alin. (1) C. pen., corespunde pericolului social concret al faptei și periculozității inculpatului, fiind aptă și necesară creării premiselor conștientizării de către inculpat a faptei sale și asumării consecințelor produse prin săvârșirea acesteia, precum și pentru prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

În ceea ce privește solicitarea inculpatului de înlăturare a pedepsei complementare prevăzută de art. 66 lit. i) C. pen., respectiv interzicerea dreptului de a conduce autovehicule categoria A, B1, B, BE, C1, C1E, C, CE, D, se constată că este întemeiată.

Astfel, având în vedere că, de la data săvârșirii faptei și până în prezent, inculpatului nu i s-a încuviințat să conducă autovehicule, precum și în considerarea datelor pozitive privind persoana acestuia, se apreciază că nu este necesară impunerea în continuare a interdicției dreptului de a conduce autovehicule.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție, în baza dispozițiilor art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., va admite apelul declarat de inculpatul A. împotriva Sentinței penale nr. 88/P din 1 iulie 2016 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie.

Va desființa în parte sentința penală atacată și va înlătura pedeapsa complementară prevăzută de art. 66 lit. i) C. pen., respectiv interzicerea dreptului de a conduce autovehicule categoria: A, B1, B, BE, C1, C1E, C, CE, D.

Va menține celelalte dispoziții.

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorilor aleși, în sumă de 100 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite apelul declarat de inculpatul A. împotriva Sentinței penale nr. 88/P din 1 iulie 2016 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie.

Desființează în parte sentința penală atacată și înlătură pedeapsa complementară prevăzută de art. 66 lit. i) C. pen., respectiv interzicerea dreptului de a conduce autovehicule categoria: A, B1, B, BE, C1, C1E, C, CE, D.

Menține celelalte dispoziții.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorilor aleși, în sumă de 100 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 5 decembrie 2016.

Procesat de GGC - N