ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3534/2015

Decizia nr. 3534/2015

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Hotărârea supusă revizuirii

Prin decizia nr. 583 din data de 14 mai 2015 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/62/2014 s-a respins recursul declarat de recurentul A. împotriva sentinței civile nr. 2842/CA din 16.12.2014 pronunțată de Tribunalul Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această soluție, s-a reținut, în esență, că în mod just a interpretat prima instanță că simpla contestare în justiție de către reclamant a debitului, contestare finalizată cu respingerea acesteia nu poate conduce la împiedicarea dreptului pârâtei de a calcula accesorii după comunicarea deciziei de impunere, întrucât într-o astfel de interpretare s-ar ajunge ca prin simpla contestare a debitului și obținerea suspendării să se ajungă la o amânare a scadenței, fără a curge accesorii, deși debitul este datorat de contribuabil, iar contestația acestuia este în final respinsă.

Cererea de revizuire.

Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire reclamantul A. în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., apreciind că hotărârea pronunțată este potrivnică deciziei civile nr. 5806 din data de 2.12.2013 pronunțată de Curtea de Apel Brașov în Dosarul nr. x/62/2012.

S-a susținut că in cauză sunt îndeplinite condițiile impuse de textul de lege întrucât prima hotărâre a stabilit că reclamantul nu datorează sume de bani cu titlu de obligații de plată accesorii calculate în baza deciziei de impunere nr. 31/2010, iar ceea de a doua hotărâre stabilește că datorează sume de bani cu același titlu, respectiv obligații de plată accesorii calculate în baza aceleiași decizii de impunere.

A solicitat revizuentul, constatând că există contrarietate de hotărâri între cele două decizii, anularea celei de a doua hotărâri, respectiv decizia nr. 583 din 15 mai 2015.

Apărările intimaților

Prin întâmpinarea depusă la data de 19 octombrie 2015, intimata D.G.R.F.P. Brașov a solicitat respingerea cererii de revizuire, susținând că în cauză nu sunt îndeplinite prevederile art. 509 pct. 8 C. proc. civ., hotărârile judecătorești invocate nefiind hotărâri potrivnice în sensul textului de lege.

Considerentele Înaltei Curți asupra revizuirii

Examinând calea de atac exercitată prin prisma prevederilor art. 513 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 509 pct. 8 C. proc. civ., revizuirea se poate cere când „există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri”.

Acest motiv de revizuire, invocat ca temei legal al prezentei cereri, este incident atunci când s-a încălcat autoritatea de lucru judecat, făcându-se astfel imposibilă executarea simultană a două hotărâri.

Reglementând acest motiv de revizuire, legiuitorul a sancționat nelegalitatea celei de-a doua hotărâri, precum și imposibilitatea executării.

Deși in actualul text nu se mai prevede condiția triplei identități de cauză, de obiect și de părți, acesta consacră vechea jurisprudență, în sensul că este mai clar reglementată necesitatea ca prin cea de a două hotărâre pronunțată să se încalce autoritatea de lucru judecat, astfel cum este reglementată ea de dispozițiile art. 430 și art. 431 C. proc. civ. potrivit cărora „nimeni nu poate fi chemat in judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect”.

Or, constată Înalta Curte de Casație și Justiție că în speță nu există o astfel de încălcare în condițiile în care prin decizia nr. 5806/2013 pronunțată în Dosarul nr. x/62/2012, instanța de judecată, învestită cu anularea deciziei de impunere nr. 31/2010, a constatat că se impune exonerarea reclamantului de la plata majorărilor de întârziere in cuantum de 68.417 lei, întrucât acestea nu puteau fi aplicate decât după data emiterii și comunicării deciziei de impunere, în speță nefiind vorba despre vreo culpă a revizuentului.

În aceste condiții, stabilindu-se că debitul principal a fost corect stabilit, intimata a emis o nouă decizie prin care s-au impus în sarcina reclamantului accesoriii de plată aferente unei perioade ulterioare (1.10.2010 - 4.12.2013), respectiv de la data comunicării deciziei de impunere și până la data efectuării plății, potrivit deciziei nr. 5806/2013.

Contestația formulată împotriva acestei decizii a făcut obiectul litigiului soluționat prin decizia a cărei revizuire se solicită.

Or, astfel cum s-a arătat anterior, rațiunea reglementării revizuirii prevăzută în art. 509 pct. 8 C. proc. civ. o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii de lucru judecat, când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, dar având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți; în atare situație executarea hotărârilor este imposibilă ca urmare a faptului că fiecare parte se prevalează de hotărârea care îi este favorabilă, iar ieșirea din situația anormală, creată de existența hotărârilor potrivnice, nu se poate realiza decât prin revizuirea ultimei hotărâri care înfrânge principiul autorității lucrului judecat.

Condițiile prevăzute de art. 509 pct. 8 C. proc. civ. nu sunt îndeplinite în speță întrucât hotărârile pretins a fi contradictorii poartă asupra unor pricini diferite ca obiect și cauză.

Temeiul de drept al soluției adoptate în revizuire

Având în vedere toate considerentele expuse și ținând seama de prevederile art. 513 alin. (1), (3) și (6) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de A. împotriva deciziei nr. 583 din data de 14 mai 2015 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondată.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare, recursul se depune la secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 noiembrie 2015.