ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2324/2015

Decizia nr. 2324/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată sub nr. x/64/2014, revizuenta SC A. SRL a solicitat revizuirea Sentinței nr. 93/F din 02 mai 2012 a Curții de Apel Brașov, pronunțată în Dosarul nr. x/64/2012 și, în consecință, admiterea cererii de revizuire, modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii formulate în contradictoriu cu pârâtele B. București și C. 7 Alba Iulia.

În motivarea cererii, revizuenta a arătat că, după pronunțarea (Sentinței nr. 93/F din 02 mai 2012 a Curții de Apel Brașov, a descoperit o serie de înscrisuri, constituind documentația întocmită de către B. București și înaintată A. SA în vederea executării SGB-urilor nr. 32 din 10 februarie 2010 și nr. 22 din 28 mai 2009 și, după verificarea acestora, a constatat că documentația de executare este neconformă prevederilor O.U.G. nr. 79/2003.

A mai arătat că înscrisul pe care înțelege să îl invoce ca înscris nou, este Notificarea nr. 2698 din 04 februarie 2011 privind executarea scrisorii de garanție bancară pentru beneficiarul SC A. SRL, pe care l-a procurat la data de 10 iunie 2014 când, deplasându-se la A. SA pentru a discuta situația debitului rezultat din executarea SGB-urilor, a solicitat o copie a documentației aferente respectivei operațiuni.

Revizuenta a mai arătat că înscrisul este anterior pronunțării Sentinței nr. 93/F din 02 mai 2012 a Curții de Apel Brașov și nu a fost depus la dosarul cauzei, fiind necunoscut reprezentanților săi.

Revizuenta a mai susținut că din acest înscris rezultă că executarea s-a făcut incorect, pe baza unei simple notificări, fără a exista o piesă esențială care să garanteze/valideze legalitatea operațiunii, respectiv PV de constatare de nereguli, prevăzut la pct. a) din textul scrisorilor de garanție din dosarul cauzei. în opinia revizuentei, dacă instanța ar fi cunoscut acest înscris, ar fi constatat, diferit de cele reținute în sentința supusă prezentei cereri de revizuire, că executarea SGB-urilor este incorectă, nelegală și astfel, ar fi dat d altă dezlegare pricinii.

În plus, revizuentă a mai depus un înscris în susținerea cererii de revizuire - un extras din manualul de proceduri al pârâtei Cod M01.03, versiunea consolidată 07, din care rezultă că, în cauză, nu se impunea încheierea unui act adițional, așa cum prima instanță a reținut, în mod greșit și reluarea licitației, ci doar emiterea de către pârâtă a unei notificări de acceptare a modificărilor tehnico-economice (în speță modificările erau mai mici de 10%).

Prin Sentința nr. 115/F din 5 august 2014, Curtea de Apel Brașov a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de SC A. SRL împotriva Sentinței nr. 93/F din 2 mai 2012 a Curții de Apel Brașov, pronunțată în Dosarul nr. x/64/2012.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea a reținut că prin Sentința nr. 93/F din 02 mai 2012 a Curții de Apel Brașov a fost respinsă acțiunea formulată de către reclamanta SC A. SRL în contradictoriu cu pârâtele B. București și C. 7 Alba Iulia.

Revizuenta SC A. SRL a solicitat admiterea căii de atac extraordinare a revizuirii declarate și modificarea sentinței, motivat de faptul că, după pronunțare, a descoperit înscrisuri preexistente, respectiv Notificarea nr. 2698 din 04 februarie 2011 privind executarea scrisorii de garanție bancară pentru beneficiarul SC A. SRL și un extras din manualul de proceduri al pârâtei Cod M01.03, versiunea consolidată 07, înscrisuri care, dacă ar fi fost cunoscute de către instanța de fond, ar fi dus la o soluție diferită, motiv de revizuire cu privire la care a invocat aplicarea art. 322 pct. 5 C. proc. civ.

S-a reținut că art. 322 alin. (1) pct. 1 - 10 C. proc. civ. stabilește limitativ cazurile în care se poate solicita revizuirea unei hotărâri judecătorești definitive sau irevocabile, iar art. 322 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. stabilește că "revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri: dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților (...)".

A constatat instanța că din interpretarea acestei norme rezultă că, pentru a fi admisibilă o cerere de revizuire care are acest temei juridic, este necesară îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: revizuentul să invoce un înscris pe care să îl anexeze cererii, înscrisul să aibă caracter doveditor și să fie determinant pentru soluționarea pricinii, să fi fost descoperit după pronunțarea hotărârii, dar să fi existat la data pronunțării, iar cauza neînfățișării lui în fața instanței ce a pronunțat hotărârea să fie reținerea lui de către partea adversă sau existența unei împrejurări mai presus de voința părții.

Cu privire la această ultimă condiție, Curtea a reținut că prin "împrejurare mai presus de voința părții" legiuitorul a avut în vedere existența unui caz de forță majoră - un eveniment extern, imprevizibil, absolut invincibil și inevitabil, care trebuie invocat și probat de revizuent.

În prezenta cauză, primul înscris invocat de revizuentă - Notificarea nr. 2698 din 04 februarie 2011 privind executarea scrisorii de garanție bancară pentru beneficiarul SC A. SRL comunicată de intimata B. București și înaintată A. SA în vederea executării SGB-urilor nr. 32 din 10 februarie 2010 și nr. 22 din 28 mai 2009 - are caracter doveditor, exista la data pronunțării hotărârii, însă nu s-a reținut că a existat o împrejurare mai presus de voința părții care a împiedicat-o să îl prezinte instanței de fond care a pronunțat sentința ce se contestă.

În opinia instanței, faptul că revizuentă nu a solicitat A. SA situația debitului rezultat din executarea SGB-urilor și prezentarea unei copii a documentației aferente respectivei operațiuni în cursul soluționării dosarului finalizat cu sentința supusă revizuirii nu se datorează unui caz de forță majoră (un eveniment extern, imprevizibil, absolut invincibil și inevitabil), ci chiar inacțiunii revizuentei.

Curtea a constatat, verificând actele Dosarului atașat nr. x/64/2012, că revizuenta a cunoscut încă din data de 20 aprilie 2011 faptul executării acestor SGB-uri de către intimata B. București, aspect ce rezultă din chiar actul adițional din 20 aprilie 2011 încheiat de revizuenta cu A. SA, după emiterea Notificării nr. 2698 din 04 februarie 2011 privind executarea scrisorii de garanție bancară.

Prin urmare, în opinia instanței, revizuenta nu poate susține cu succes că a cunoscut actele ce au stat la baza executării SGB-urilor numai la data de 10 iunie 2014, din cauza "unei împrejurări mai presus de voința sa", în condițiile în care avea posibilitatea de a solicita A. SA comunicarea documentației respective chiar la data la care a aflat de executarea SGB-urilor (cel mai târziu - 20 aprilie 2011, când a semnat actul adiționat arătat anterior).

Cu privire la al doilea înscris invocat - un extras din manualul de proceduri al pârâtei Cod M01.03, versiunea consolidată 07 - Curtea a constatat că acesta nu are caracter doveditor și nu este determinant în soluționarea cauzei finalizată cu sentința supusă prezentei revizuiri.

Împotriva sentinței pronunțată de Curtea de Apel Brașov a declarat recurs SC A. SRL pentru motivele prevăzute de art. 304

1

C. proc. civ.

Instanța de fond a apreciat în mod greșit că primul înscris invocat - Notificarea nr. 2698 din 4 februarie 2011, nu poate fi reținut ca înscris justificativ al cererii de revizuire, deoarece nu există nicio împrejurare mai presus de voința părții de natură să o împiedice să îl prezinte instanței.

Prima instanță, reținând că revizuenta nu a solicitat A. situația debitului rezultat din executarea SGB-urilor și copie a documentației aferente respectivei operațiuni în cursul soluționării dosarului, a eludat ipoteza reținerii înscrisului de către partea potrivnică, prevăzută de art. 322 pct. 5 C. proc. civ.

Instanța de fond reține eronat acțiunea revizuentei, contrar probatoriului existent la dosar, fără a verifica dacă aceasta a cerut la pct. II.8 din cererea introductivă, precizată, depunerea Raportului nr. 244 din 25 ianuarie 2011, în baza căruia s-a dispus încetarea contractului de finanțare și recuperarea avansului.

Notificarea a fost folosită nelegala la executarea SGB-urilor în locul procesului-verbal de constatare a neregulilor.

Recurenta-revizuentă arată că nu a cunoscut împrejurarea că executarea s-a făcut în baza notificării și că procesul-verbal de constatare nu există, ceea ce dovedește rea-credință din partea intimaților.

Cu privire la cel de-al doilea înscris invocat, extrasul din manualul de proceduri al intimatei, instanța de fond reține, în mod greșit, că nu ar avea caracter doveditor și nu este determinant în soluționarea cauzei.

Manualul de proceduri are valoare de normă metodologică emisă în aplicarea O.G. nr. 79/2003 și nu permite încheierea unui act adițional la contractul de finanțare, ci doar emiterea unei notificări de acceptare a intimatelor a modificărilor tehnico-economice impuse de situația achiziției.

Prin întâmpinare, intimata solicită respingerea recursului ca nefondat, revizuirea este inadmisibilă deoarece nu a fost îndreptată împotriva unei hotărâri prevăzute de art. 322 alin. (1) C. proc. civ., iar înscrisurile nu îndeplinesc condițiile impuse de disp.art. 322 pct. 5 C. proc. civ.

Astfel, notificarea nu reprezintă un înscris nou, nu are forță probantă prin el însuși și nu a fost reținută de intimată.

II. Considerentele Înaltei Curți - instanța competentă să soluționeze calea de atac extraordinară exercitată

1.1. Cu privire la Notificarea nr. 2698 din 4 februarie 2011

Conform aprecierii făcută de judecătorul fondului, actul are caracter doveditor, exista la data pronunțării hotărârii, însă nu se poate reține că a intervenit o împrejurare mai presus de voința părții, care a împiedicat-o să-l prezinte instanței.

Prin motivele de recurs, se invocă faptul că a fost refuzată comunicarea înscrisului, situație care se înscrie în ipoteza reținerii acestuia de către partea adversă și nu a inacțiunii recurentei.

În primul rând, se remarcă în cauză că împotriva Sentinței nr. 93/F din 2 mai 2012 a Curții de Apel Brașov a fost exercitată calea de atac a recursului, pronunțându-se Decizia nr. 4901 din 22 noiembrie 2012 a Înaltei Curți, prin care s-a dispus respingerea recursului ca nefondat.

Față de această împrejurare nu se poate afirma că recurenta-revizuentă nu a putut înfățișa actul dintr-o împrejurare mai presus de voința sa, cât timp cererea pentru comunicarea acestuia s-a făcut în anul 2014, prin adresa din 6 mai 2014, după o perioadă de cca. 2 ani de la pronunțarea unei hotărâri irevocabile.

Nimic nu o împiedică pe recurentă să solicite comunicarea înscrisurilor aferente executării SGB-urilor, iar în Dosarul nr. x/64/2012 să-și formuleze toate apărările.

Referitor la susținerea conform căreia înscrisul a fost reținut de partea potrivnică, nu există nicio probă la dosar în acest sens.

Mai mult, deși instanța de fond a apreciat contrariul, fără însă să-și argumenteze opinia, Înalta Curte consideră că înscrisul nu îndeplinește nici condiția ca acesta să fie determinant pentru soluționarea pricinii și să conducă la pronunțarea unei hotărâri diametral opuse.

Cauza ce a format obiectul Dosarului nr. x/64/2012 s-a întemeiat pe refuzul la plată cu privire la sumele solicitate de beneficiar (recurenta-revizuentă), datorată neeligibilității acestora, justificat de nerespectarea clauzelor contractuale.

Or, întrucât atât prima instanță, cât și instanța de recurs, au reținut că refuzul la plată nu a fost nejustificat, în mod firesc, capetele de cerere accesorii, printre care și cel ce urmărea restituirea sumei de 10% din valoarea scrisorilor de garanție bancară executate pentru recuperarea avansului au fost considerate neîntemeiate și respinse ca atare.

Cererea nu a avut ca obiect o contestație la executare, pentru ca suma reprezentând garanție bancară să poată fi privită ca un capăt de cerere distinct, principal, astfel încât notificarea nu este determinantă în soluționarea acțiunii formulate.

1.2. În ceea ce privește înscrisul intitulat extras din Manualul de proceduri al intimatei cod M01.02, versiune consolidată în 2007.

Recurenta-revizuentă, deși invocă înscrisul în susținerea cererii de revizuire întemeiată pe disp. art. 322 pct. 5 C. proc. civ., nu explică îndeplinirea condițiilor impuse de textul arătat, deși în mod evident, conținutul acestuia îi era cunoscut anterior introducerii acțiunii și chiar anterior accesării fondurilor europene.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de revizuenta SC A. SRL împotriva Sentinței civile nr. 115/F din 05 august 2014 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 iunie 2015.

Procesat de GGC - NN