ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 40/2015

Decizia nr. 40/2015

Asupra contestației în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Procedura în fața instanței de fond;

Obiectul cererii deduse judecății;

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Brașov, reclamanta SC A. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele B. și C. Alba:

- obligarea în solidar a pârâtelor la decontarea ajutorului nerambursabil în sumă de 749.000,00 lei reprezentând 70% din valoarea eligibilă a bunului achiziționat în valoare de 1.070.000,00 lei conform contractului de finanțare din 23 septembrie 2008, cu dobânzile aferente stabilite astfel: la nivelul celor plătite de societate la SC D. SA pentru creditul în sumă totală de 412.734,00 lei, preluat cu contractul de credit ca urmare a executării nejustificate, nelegale a scrisorilor de garanție din 10 februarie 2010 în valoare de 247.641,00 lei și din 28 mai 2009 în valoare de 165.093,00 lei de restituire a avansului (pag. 330-333 din dosar) începând cu data executării respectivelor scrisori și până la data efectivă a plății; la nivelul dobânzii legale pentru suma de 336.266,00 lei reprezentând diferența dintre valoarea ajutorului nerambursabil de 749.000,00 lei și cea a creditului preluat în sumă de 412.734,00 lei, ca urmare a executării celor două scrisori de garanție de mai sus;

- restituirea sumei de 41.273,40 lei reprezentând 10% din valoarea scrisorilor de garanție bancare din 10 februarie 2010 și din 28 mai 2009 (pag. 330-333 din dosar), executate de pârâta A pentru recuperarea avansului acordat, conform contractului de finanțare mai sus precizat cu dobânzile aferente acestei sume la nivelul practica de SC D. SA, conform contractului de credit pe care reclamanta l-a încheiat cu această unitate bancară;

- obligarea pârâtei A la despăgubiri în sumă de 41.27,34 lei reprezentând comisioanele suplimentare de 1% plătite de societate pentru prelungirea cu 6 luni a valabilității scrisorilor de garanție bancară, rămase neutilizate și returnate reclamantei, în forma lor inițială, de către pârâta A.

- obligarea pârâtelor la plata de daune interese pentru câștigul nerealizat - profitul brut prevăzut în proiect (pag. 17 din dosar), raportat la cursul trimestrial al Băncii Naționale a României, aferent fiecărui trimestru (lucrum cessans) ca urmare a faptului că nedecontarea la timp a ajutorului nerambursabil a împiedicat societatea să desfășoare activitatea din proiect, potrivit dreptului comun.

- actualizarea sumelor de mai sus prin raportare la cursul leu/ euro din data efectivă a plății raportată la plata cursului din contractul de finanțare.

Hotărârea instanței de fond;

Prin sentința nr. 93 din 2 mai 2012, Curtea de Apel Brașov a respins acțiunea formulată și precizată de reclamanta SC A. SRL împotriva pârâtelor A. și C. Alba Iulia.

Prin Încheierea din 23 martie 2012 au fost respinse excepțiile netimbrării acțiunii, a lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtei C. Alba, a inadmisibilității și prematurității acțiunii, precum și a prescripției dreptului material la acțiune.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, că între B. în calitate de Autoritate contractantă și SC A. SRL în calitate de Beneficiar s-a încheiat contractul de finanțare din 23 septembrie 2008 având ca obiect acordarea ajutorului financiar nerambursabil în cuantum de 750.424 lei pentru realizarea unui proiect intitulat „Achiziție de utilaje performante pentru producția de uși din lemn masiv triplustratificat în com. Feldioara, județul Brașov, iar în data de 10 februarie 2010, reclamanta a solicitat și a încasat suma de 375.212 lei cu titlu de avans.

Baza legală a contractului de finanțare sus-menționat o reprezintă Programul național de Dezvoltare Rurală 2007-2012, document elaborat în baza Regulamentului Consiliului (CE) nr. 1698/2005, conform căruia vor fi accesate sumele alocate României pentru perioada de programare 2007-2013 în cadrul Fondului European Agricol pentru Dezvoltare Rurală și aprobat, la data de 16 iulie 2008, de către Comisia Europeană prin Decizia nr. C 82008/3831, decizie notificată ulterior României prin adresa din 17 iulie 2008.

De asemenea, prima instanță a constatat că, deși pârâta și-a dat acordul pentru modificările tehnice propuse de beneficiar, acest consimțământ nu a fost concretizat într-un act adițional la contractul de finanțare, pe de o parte, iar pe de altă parte, actul adițional la contractul de achiziție publică nr. 3/12 decembrie 2010 schimbă în totalitate datele tehnice ale obiectului contractului inițial, fiind practic un nou contract de vânzare cumpărare pentru care trebuia demarată o nouă procedură de licitație, iar acceptarea modificării soluției tehnice nu înseamnă că beneficiarul nu era ținut de îndeplinirea regulilor de achiziție din Anexa IV la contractul de finanțare și pentru noul utilaj.

În fine, instanța de fond a constatat că și măsura de încetare a contractului de finanțare a fost dispusă în mod legal, fiind îndeplinite dispozițiile art. 11 alin. (3) din Anexa I la contractul de finanțare, iar executarea scrisorilor de garanție bancară, în condițiile în care s-a constatat că sumele solicitate la plată de către beneficiar, ulterior acordării avansului, nu îndeplinesc condițiile de eligibilitate, măsura recuperării avansului prin executarea scrisorii de garanție bancară este legală, a fost dispusă în conformitate cu art. 20 din O.U.G. nr. 74/2009, art. 4 din contractul de finanțare și Anexa V la acest contract.

Cererea de recurs;

Prin recursul promovat de reclamata SC A. SRL împotriva sentinței nr. 93 din 2 mai 2012 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, Înalta Curte a respins recursul, ca nefundat, prin Decizia nr. 4921 din 22 noiembrie 2012.

S-a reținut, așa cum reiese din considerentele deciziei, că referirea la inexistența încheierii unui act adițional la contractul de finanțare s-a făcut în contextul celor înscrise în Modificarea din 27 ianuarie 2011 cu privire la refuzul plății, conform cărora nota de acceptare a modificărilor tehnice și financiare din 29 octombrie 2010 trebuia emisă numai în condițiile rezilierii contractului de furnizare din 12 septembrie 2009 și reluării procedurii de achiziție.

Niciun moment nu s-a invocat neexistența unui act de aprobare a modificărilor, ci doar că acest act nu a fost întocmit conform procedurilor.

S-a mai reținut că, în mod corect instanța de fond a constatat că memoriul justificativ a fost formulat după întocmirea actului adițional, aprecierea fiind făcută în contextul în care actul adițional a modificat specificațiile tehnice ale ofertei.

Referirea instanței de fond la formularea memoriului justificativ ulterior Notificării de refuz de plată din 29 decembrie 2010 este într-adevăr greșită, dar aceasta este o eroare materială, întrucât refuzul de plată nu poartă numărul x din 29 decembrie 2010, ci nr. y din 27 ianuarie 2011. În concluzie, instanța de fond a avut în vedere Notificarea de aprobare a modificărilor din 29 decembrie 2010.

Aceleași considerentele sunt valabile și în ceea ce privește mențiunea „achiziție publică”, în loc de „selecție de oferte”, făcută în cuprinsul sentinței atacate.

În mod corect a reținut instanța de fond că, în fapt, s-au modificat fundamental specificațiile tehnice ale ofertei.

Din actele dosarului rezultă că societatea urma să achiziționeze următoarele utilaje: centru de frezare, găurire în coordonate numerice, mijloc transport auto specializat și robot vopsire.

În urma încheierii actului adițional s-a renunțat la mijlocul de transport auto specializat și la robotul pentru vopsire, iar centrul de frezare/găurire în coordonate urma să fie upgradat de la modelul x la modelul y + construcție de tip portal închis, masa crescută de la 3,5 m x 1,6 m+ 0,25 m la 3,2 m + 2,2 m x 0,25 m, electromandrină răcită cu aer 11 Kw mărită la 12 Kw, schimbător de scule automat 20 scule 160 mm, prindere arbore înlocuit cu schimbător automat rapid de 10 scule tip revolver situat lângă electromandrină, pe capul de lucru.

S-a mai dorit achiziționarea și a unui cap de găurire pneumatic pentru locaș broască, care nu figura anterior.

Din cuprinsul celor două memorii justificative (primul din 17 martie 2008 și cel de-al doilea din 27 decembrie 2010), rezultă că s-au modificat fundamental specificațiile tehnice, urmare a renunțării la două produse, a intenționării cumpărării unui produs nou (cap de găurire) și a updatării centrului de frezare/găurire.

A mai susținut instanța că updatarea, în fapt, nu a reprezentat doar sporirea puterii, etc., ci achiziționarea unui alt timp de mașină, cu o altă construcție de tip portal închis la care structura de rezistență a centrului este de tip închisă, iar piesa este fixată cu ajutorul vacuumului pe o masă mobilă dotată cu electromandrină.

Chiar în cuprinsul memoriului justificativ din 27 decembrie 2010 se arată că se dorește schimbarea soluției tehnice.

Așadar, actul adițional din 2010 a modificat în realitate contractul de vânzare-cumpărare din 2009 prin modificarea totală a obiectului contractului, schimbând în totalitate datele tehnice ale obiectului contractului inițial. În aceste condiții, normele și procedurile de achiziție impuneau demararea unei noi proceduri de licitație.

Contestația în anulare;

Împotriva Deciziei nr. 4921 din 22 noiembrie 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, SC A. SRL a formulat contestație în anulare.

Așa cum reiese din precizările motivelor pe care se întemeiază contestația în anulare, precizări formulate și depuse la dosarul cauzei, contestatoarea a înțeles să invoce ca temei de drept dispozițiile art. 318 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.

În argumentele prezentate în susținerea motivelor contestației în anulare, contestatoarea a arătat că instanța de control judiciar nu a răspuns punctual la motivele de recurs, limitându-se să emită doar considerente nepertinente, lipsite de relevanță concretă exemplificând motivele de recurs reale/concrete - art. 304

1

și în acest cadru, art. 304, pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ. - omise neexaminate sau examinate parțial și neconcludent de către instanță, față de care înțelege să justifice contestația și argumentele pe care se sprijină.

Subliniază că motivele de recurs omise în speță sunt motive hotărâtoare pentru dezlegarea corecta a cauzei și prin urmare ar fi

influențat în mod decisiv soluția instanței.

Practic, contestatoarea a arătat că instanța de control judiciar nu a ținut cont de aspectul că acele modificări au fost minore de cca 10% din valoarea eligibilă contractuală astfel că, procedura de achiziții a fost legală și că față de aceste modificări minore nu s-au schimbat fundamental datele tehnice ale obiectului contractat și că nu se impunea reluarea procedurii de achiziție și încheierea unui nou contract de vânzare - cumpărare.

Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la contestația în anulare.

Înalta Curte de Casație și Justiție, analizând motivele contestației în anulare formulate în raport cu decizia atacată și dispozițiile legale incidente în cauză, va respinge contestația în anulare,pentru considerentele ce urmează:

Contestatoarea SC A. SRL. a invocat drept temei de drept al contestației în anulare prevederile art. .318 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. și a susținut că instanța de recurs nu a analizat toate motivele de recurs invocare de aceasta, raportat la dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ., motive de recurs care erau hotărâtoare în dezlegarea cauzei.

Potrivit dispozițiilor art. 317 și art. 318 C. proc. civ.

„

Art. 317.

-

Hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare, pentru motivele arătate mai jos, numai daca aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului:

1.

când procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinita potrivit cu cerințele legii;

2.

când hotărârea a fost data de judecători cu călcarea dispozițiilor de ordine publica privitoare la competenta.

Cu toate acestea, contestația poate fi primita pentru motivele mai sus-arătate, în cazul când aceste motive au fost invocate prin cererea de recurs, dar instanța le-a respins pentru ca aveau nevoie de verificări de fapt sau daca recursul a fost respins fără ca el sa fi fost judecat în fond.

Art. 318.

-

Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea data este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală sa cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.

Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, iar motivele pentru care poate fi exercitată sunt expres și limitativ prevăzute de art. 317 - 318 C. proc. civ., această cale extraordinară de atac fiind deschisă exclusiv pentru situațiile prevăzute de textele legale anterior menționate, fără ca instanța de retractare să poată proceda la o reapreciere a probelor sau a dispozițiilor legale aplicabile în cauză.

Analizând cererea contestatoarei și hotărârea atacată, prin prisma dispozițiilor care reglementează contestația în anulare, Înalta Curte constată că în cauză nu sunt incidente nicio ipoteză a prevederilor art. 317- 318 C. proc. civ.

Potrivit alin. (2) al aceluiași articol: „contestația poate fi primită pentru motivele mai sus-arătate, în cazul când aceste motive au fost invocate prin cererea de recurs, dar instanța le-a respins pentru că aveau nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond”.

Cu alte cuvinte, prin această cale de atac se urmărește repararea neregularităților evidente privind actele de procedură, în afara problemelor de fond legate de probele administrate și a stării de fapt la care se referă litigiul.

Reglementând contestația în anulare specială, art. 318 C. proc. civ. prevede că hotărârile instanței de recurs mai pot fi atacate prin această cale extraordinară de atac când dezlegarea dată este rezultatul unei erori materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.

Motivele contestației în anulare speciale sunt, așadar, expres și limitativ prevăzute de lege, iar textul care o reglementează este de strictă interpretare.

Dimpotrivă, în cauză instanța a analizat si s-a pronunțat în cauză, cunoscând și analizând toate actele existente la dosar.

Totodată, instanța reține că normă legală invocată ca temei al contestației în anulare are în vedere numai omisiunea de a examina unul din motivele de casare invocate în termen de către recurent, iar nu argumentele de fapt sau de drept indicate de parte, care oricât de larg ar fi dezvoltate sunt întotdeauna subsumate motivului de casare pe care îl sprijină.

Mai mult decât atât, în cadrul contestației în anulare nu se analizează temeinicia soluției cu privire la drepturile subiective deduse judecății, ci se verifică incidența vreunuia dintre motivele prevăzute de normele menționate anterior.

Se observă că, în raport cu dispozițiile citate, toate susținerile din contestația în anulare se referă exclusiv la fondul litigiului soluționat irevocabil prin decizia ce formează obiectul contestației, fără a fi formulată vreo critică de natură a fi încadrată în ipotezele reglementate de art. 318 C. proc. civ., respectiva dezlegarea dată să fie rezultatul unei greșeli materiale ori omisiunea instanței de a cerceta vreunul dintre motivele de modificare sau de casare a sentinței atacate cu recurs.

Or, analiza aspectelor de fapt și de drept, invocate de contestatoare, privind fondul cauzei excede cadrului procesual în calea extraordinară de atac a contestației în anulare, restrânsă la motivele expres și limitativ reglementate de art. 317 și art. 318 C. proc. civ.

De altfel, din modul de redactare, dar și din conținutul motivelor contestației în anulare, contestatoarea tinde la anularea unei hotărâri pentru că, în opinia sa, nu a fost bine soluționată cauza.

Mai mult decât atât, prin criticile formulate, contestatoarea practic tinde, în realitate, la o nouă apreciere la legalitatea soluției, care, în actuala fază procesuală, în sensul celor reținute și de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, ar aduce atingere principiului res judicata a cărui respectare impune ca exercitarea unei asemenea căi de atac (contestația în anulare de față) să nu presupună o nouă judecare a cauzei.

Totodată, Înalta Curte reamintește că greșelile instanței de recurs, care deschid calea contestației în anulare, sunt greșeli de fapt și nu greșeli de judecată, de apreciere a probelor și de interpretare a dispozițiilor legale.

Prin urmare nu pot fi primate nici susținerile contestatoarei privind reținerile instanței referitoare la conținutul art. 9.3 din Anexa 1 la contractul de finanțare, în raport de sentința civilă a Curții de Apel București, în condițiile în care nu este admisibil, ca pe această cale, să se examineze justețea soluției pronunțate de instanța de recurs.

În considerarea celor înfățișate, urmează așadar, ca în temeiul art. 320 cu referire la art. 318 C. proc. civ., să fie respinsă contestația în anulare de față.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare formulată de SC A. SRL. împotriva Deciziei nr. 4921 din 22 noiembrie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 14 ianuarie 2015.