- Dosarul nr.
- 3164/109/2007
- Instanța
- Înalta Curte de Casație și Justiție (România) · Secția penală
Decizia nr. 2995/2008 — ÎCCJ, Secția penală · Dosar nr. 3164/109/2007 — recurs
Asupra recursului de fa ță ; În baza lucr ă rilor din dosar, constat ă urm ă toarele: Prin sentin ț a penal ă nr. 9 MF din 20 mai 2008 a Tribunalului Arge ș , inculpatul R.V.A. a fost condamnat la 12 ani î nchisoare ș i 3 ani interzicerea drepturilor prev ă zute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru infrac ț iunea de viol prev ă zut ă de art. 197 alin. (1) și (3) C. pen. Prin aceea ș i sentin ță a fost men ț inut ă , potrivit art. 350 alin. (1) C. proc. pen., starea de arest a inculpatului. Împotriva sentin ț ei a declarat apel inculpatul, acesta fiind î n curs de solu ț ionare la Curtea de Apel Pite ș ti. La termenul din 11 septembrie 2008, curtea de apel a î ncuviin ț at inculpatului probe î n ap ă rare ș i a am â nat judecarea cauzei la data de 2 octombrie 2008. Prin aceea ș i î ncheiere, î n temeiul art. 300/2 raportat la art. 160/b C. proc.
pen., instan ț a de apel a men ț inut starea de arest a inculpatului. Pentru a dispune î n acest sens, instan ț a de apel a re ț inut c ă m ă sura arest ă rii a fost luat ă ș i men ț inut ă î n conformitate cu dispozi ț iile legale î n materie, c ă subzist ă temeiurile care au impus arestarea. A mai re ț inut c ă , î n raport cu situa ț ia de fapt care rezult ă din sentin ț a atacat ă , cunoscut ă de comunit ăț ile din care fac parte inculpatul ș i partea v ă t ă mat ă , s-a produs o puternic ă rezonan ță social ă negativ ă , ceea ce justific ă men ț inerea arest ă rii deoarece punerea î n libertate a acestuia ar produce un pericol concret pentru ordinea public ă , pericol apreciat ș i î n func ț ie de sentimentul de insecuritate pe care î l resimt membrii unei comunit ăț i (pag.3 a î ncheierii).
Împotriva acestei î ncheieri inculpatul a declarat prezentul recurs, motivele fiind men ț ionate î n partea introductiv ă . Recursul nu este fondat. î n raport cu obiectul ș i limitele investirii prin prezentul recurs, Înalta Curte nu poate examina sus ț inerile inculpatului referitoare la pretinsa eroare judiciar ă , lipsa probelor î n acuzare, modul de efectuare a urm ă ririi penale ș i a judec ăț ii î n prim ă instan ță . Potrivit art. 300/2 C. proc. pen., î n cauzele î n care inculpatul este arestat, instan ț a este datoare s ă verifice, î n cursul judec ăț ii, legalitatea ș i temeinicia arest ă rii preventive, proced â nd potrivit art. 160/b C. proc. pen. În conformitate cu art. 160/b C. proc.
pen., dou ă sunt solu ț iile pe care instan ț a le poate dispune: - dac ă se constat ă c ă arestarea preventiv ă este nelegal ă sau c ă temeiurile care au determinat arestarea preventiv ă au î ncetat sau nu exist ă temeiuri noi care s ă justifice privarea de libertate, dispune revocarea arest ă rii preventive ș i punerea de î ndat ă î n libertate a inculpatului [art. 160/b alin. (2) C. proc. pen.]; - dac ă se constat ă c ă temeiurile care au determinat arestarea impun î n continuare privarea de libertate sau c ă exist ă temeiuri noi care justific ă privarea de libertate, dispune men ț inerea arest ă rii preventive [art. 160/b alin. (3) C. proc. pen.]. Din examinarea acestor dispozi ț ii legale, se re ț ine c ă , relativ la temeiurile care determinat luarea m ă surii arest ă rii preventive, instan ț a verific ă dac ă acestea au î ncetat ș i dac ă impun î n continuare privarea de libertate.
În raport cu aceste dispozi ț ii legale, Înalta Curte constat ă c ă hot ă r â rea cur ț ii de apel este legal ă ș i temeinic ă deoarece, pe de o parte, p â n ă la acest moment, temeiurile care determinat arestarea preventiv ă (condi ț ii prev ă zute î n art. 143 ș i, respectiv, art. 148 C. proc. pen.) nu au î ncetat ș i impun î n continuare privarea de libertate, astfel cum s-a argumentat î n pagina 3 a î ncheierii, iar pe de alt ă parte, s-a avut î n vedere ș i art. 5 paragr. 1 lit. a) din Conven ț ia European ă a Drepturilor Omului, astfel cu acesta a fost interpretat î n jurispruden ț a Cur ț ii Europene a Drepturilor Omului. Fa ță de cele constatate, î n temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc.
pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul inculpatului. În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
Î N
NUMELE LEGII
DISPUNE Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul R.V.A. î mpotriva î ncheierii din 11 septembrie 2008 a Cur ț ii de Apel Pite ș ti, sec ț ia penal ă ș i pentru cauze cu minori ș i de familie, pronun ț at ă î n dosarul nr. 3164/109/2007. Oblig ă recurentul inculpat la plata sumei de 140 lei cheltuieli judiciare c ă tre stat, din care suma de 40 lei, reprezent â nd onorariul ap ă r ă torului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justi ț iei. Definitiv ă . Pronun ț at ă î n ș edin ță public ă , azi 25 septembrie 2008.