ÎCCJ, Secția penală

Decizia nr. 432/RC/2016

Deliberând asupra cauzei penale de față, în baza actelor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1751 din 29 octombrie 2015 a Judecătoriei Galați, pronunțată în Dosarul nr. x/233/2013, în temeiul art. 386 C. proc. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., a fost admisă cererea Parchetului de pe lângă Judecătoria Galați și s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului A., din infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen. din 1969 în infracțiunea prevăzută de art. 244 alin. (1) și (2) C. pen. și din infracțiunea prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen. din 1969 în infracțiunea prevăzută de art. 322 alin. (1) C. pen.

A fost condamnat inculpatul A., la o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 244 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. și art. 41 alin. (1) C. pen., în referire la art. 43 alin. (1) C. pen. (faptă săvârșită la data de 31 august 2011).

Potrivit art. 67 alin. (1) C. pen., în referire la art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., i s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa complementară a interzicerii exercitării dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, fiecare dintre pedepsele complementare pe o perioadă de 4 (patru) ani.

Potrivit art. 65 alin. (1) C. pen., i s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., a căror exercitare a fost interzisă ca pedeapsă complementară.

A fost condamnat inculpatul A. la o pedeapsă de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 322 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. și art. 41 alin. (1) C. pen., în referire la art. 43 alin. (1) C. pen. (faptă săvârșită la data de 31 august 2015).

În temeiul art. 38 alin. (1) - art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate prin prezenta hotărâre, urmând ca inculpatul A. să execute pedeapsa cea mai grea, de 1 an și 6 luni închisoare, sporită la 1 an și 10 luni închisoare.

În temeiul art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012, raportat la art. 83 alin. (1) C. pen. din anul 1969, a fost revocată suspendarea condiționată a executării pedepsei de 3 ani închisoare și suspendarea condiționată a pedepsei accesorii prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. din 1969, aplicate prin sentința penală nr. 1226 din 6 iunie 2009 a Judecătoriei Galați, definitivă prin neapelare la data de 21 iulie 2009 și s-a dispus executarea în întregime a pedepsei de 3 ani închisoare alături de pedeapsa stabilită prin prezenta hotărâre, urmând ca inculpatul A. să execute o pedeapsă de 4 (patru) ani și 10 (zece) luni închisoare.

Potrivit art. 67 alin. (1) C. pen., în referire la art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., i s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa complementară a interzicerii exercitării dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, fiecare dintre pedepsele complementare pe o perioadă de 4 (patru) ani.

Potrivit art. 65 alin. (1) C. pen. i s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., a căror exercitare a fost interzisă ca pedeapsă complementară.

În temeiul art. 19, art. 25 și 397, C. proc. pen., în referire la art. 1349, 1357-1358 C. civ., a fost admisă acțiunea civilă și obligat inculpatul A. la plata sumei de 4.025,82 lei, reprezentând daune materiale către partea civilă SC B. SRL.

În baza art. 404 alin. (4) lit. i) C. proc. pen., în referire la art. 25 alin. 3 C. proc. pen., s-a dispus desființarea contractul de schimb, depus în copie la fila 29 din dosarul de urmărire penală și a contractului încheiat la data de 31 august 2011 și Anexa, atașat la filele 33-35 din dosarul de urmărire penală.

În temeiul art. 272 C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu în faza de judecată, în sumă de 200 lei, a fost avansat din fondul Ministerului Justiției, către Baroul Galați și a rămas în sarcina statului.

În temeiul art. 274 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul A. la plata sumei de 700 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat (din care suma de 100 lei aferentă urmăririi penale).

S-a reținut printre altele că, la data de 13 ianuarie 2012, Poliția Municipiului Galați - Biroul de Investigații Criminale a fost sesizată de numitul C., că în luna noiembrie 2011 a primit la domiciliul său o înștiințare de la SC D. SRL, prin care i se aducea la cunoștință că are de plătit doua facturi în cuantum de 520 de lei pentru un abonament și pentru care a primit și două telefoane mobile. Deoarece la data primirii înștiințării acesta nu avea nici un contract încheiat cu SC D. SRL, a formulat plângere penală solicitând luarea măsurilor legale care se impun în vederea găsirii persoanelor vinovate.

Inculpatul A., care nu avea nicio ocupație, pentru a face rost de bani, în luna august 2011 a redactat în fals, cu ajutorul calculatorului, un contract de închiriere spațiu locativ pe adresa la care locuiește martorul C., inventând numele proprietarului apartamentului, parte a unui contract de schimb. Datele de identitate ale martorului C., le-a aflat prin intermediul prietenului său, martorul E., sub pretextul că urma să le folosească doar pentru obținerea unor conturi pentru jocuri de poker pe calculator.

Pentru încheierea contractului de telefonie mobilă, inculpatul trebuia să prezinte pe lângă cartea de identitate a pretinsului client, fie un card bancar valid ori contractul spațiului locativ. Inculpatul a intrat în posesia cardului bancar al martorului, emis de Banca Română de Dezvoltare, prin intermediul lui E., dar nu l-a putut folosi, deoarece nu mai era valabil.

Astfel, cu ajutorul contractului de închiriere a spațiului locativ, plăsmuit, a încheiat un contract de servicii de telefonie mobilă cu SC D. SRL prin intermediul SC F. SRL Galați, societate parteneră.

Ca urmare a încheierii contractului și-a însușit terminalul mobil aferent, un telefon, plătind un avans de 250 lei și contravaloarea abonamentului pentru o perioadă de patru luni, telefon pe care l-a valorificat ulterior, cauzând astfel, prin această modalitate, un prejudiciu în cuantum de 4.085,82 lei societății comerciale SC D. SRL.

Fiind audiat, inculpatul a recunoscut, în cele din urmă, săvârșirea infracțiunii și a declarat că a semnat, în prezența martorei G., cele trei exemplare ale contractului 3611 din data de 31 august 2011 prin imitarea semnăturii martorului C. și a primit în schimb un telefon mobil, pe care l-a vândut unei persoane necunoscute, în schimbul sumei de 1.300 lei, fără să-i spună proveniența acestuia.

Cu ocazia audierii, martorul E. a declarat că, în vara anului 2011 învinuitul A. l-a rugat să-i facă rost de cărți de identitate și carduri bancare de la diverse persoane în scopul de se folosi de acestea la un joc de Poker on line, unde nu putea avea decât un singur cont. Prin crearea de mai multe conturi, la acel joc, urma să primească sume de bani, deoarece își mărea șansele de câștig când juca simultan de pe trei calculatoare. De asemenea, inculpatul l-a convins, spunându-i că persoanele care îi vor da documentele vor primi 35 % din ceea ce va câștiga. Martorul l-a contactat pe numitul C., care a fost de acord să-i dea documentele solicitate.

În același sens, inculpatul a declarat că i-a cerut lui C. cartea de identitate, spunându-i că îi este necesară la crearea unui cont pentru jocul de poker, precum și faptul că a plăsmuit contractul de schimb, folosind datele din cartea de identitate a martorului C., după care a solicitat SC F. SRL Galați încheierea unui contract de telefonie mobilă, prezentându-se ca fiind C Totodată, inculpatul a recunoscut că a primit un telefon mobil, că a semnat indescifrabil la mențiunea „client” din contract și că în aceeași zi a vândut telefonul unei persoane necunoscute, banii fiind cheltuiți în interes personal. Martora G. a confirmat încheierea contractului de telefonie mobilă cu inculpatul A., recunoscându-l pe acesta într-o fotografie în format electronic. Declarația martorului C. din cursul cercetării judecătorești, în sensul că nu știe cum inculpatul a intrat în posesia cărții sale de identitate nu poate fi reținută în contextul probator, având în vedere că atât inculpatul, cât și martorul E. au arătat că C. a înmânat de bunăvoie actul de identitate inculpatului.

În luna aprilie 2012, SC D. SRL Galați a cesionat creanța rezultată în urma încheierii contractului în cauză, către SC B. SRL.

Mijloacele de probă prin a căror coroborare instanța a reținut situația de fapt sunt următoarele: declarațiile martorului C. (filele 8-16 dosar de urmărire penală, fila 70 dosar de fond), proces-verbal de predare primire (fila 18 dosar de urmărire penală), adresa din 26 aprilie 2012 a SC D. SA România și înscrisurile care au stat la baza încheierii abonamentului pe numele martorului C. (filele 24-29 dosar de urmărire penală), adresă comunicare relații din 22 februarie 2013 a SC D. SA România și înscrisurile atașate (filele 31-47 dosar de urmărire penală), adresa SC B. SRL (fila 48 dosar de urmărire penală), contract de cesiune de creanță (filele 50-53 dosar de urmărire penală), notificare (fila 56 dosar de urmărire penală), contract de prestări servicii (filele 57-72 dosar de urmărire penală), procură generală (fila 73 dosar de urmărire penală), declarația martorului E. (filele 77-78 dosar de urmărire penală), declarațiile martorei G. (filele 81-82 dosar de urmărire penală, filele 72, 160 dosar de fond), declarația martorului H. (filele 87-88 dosar de urmărire penală), proces-verbal de prelevare de modele de scris pentru comparație (filele 89-96 dosar de urmărire penală), proces-verbal de confruntare (fila 97 dosar de urmărire penală), declarațiile inculpatului A. (filele 99-100 dosar de urmărire penală).

Din probele administrate în cursul urmăririi penale a rezultat fără îndoială activitatea inculpatului de inducere în eroare a persoanei vătămate, prin folosirea numelui martorului „C.” la încheierea contractului de telefonie mobilă și prin plăsmuirea unui contract de schimb, în scopul obținerii pentru sine a unui folos injust, precum și paguba creată astfel în patrimoniul persoanei vătămate. S-a dovedit, dincolo de orice dubiu rezonabil, că inculpatul A., la data de 31 august 2011, a plăsmuit un contract de închiriere de spațiu locativ, pe numele martorului C., contract pe care l-a folosit, împreună cu cartea de identitate a acestuia, în scopul încheierii contractului de telefonie mobilă și al obținerii telefonului, creând un prejudiciu SC D. SRL, în cuantum de 4.085,82 lei.

Instanța de fond a constatat că de la data săvârșirii faptelor (31 august 2011) și până în prezent a intervenit o lege penală nouă, astfel încât a făcut aplicarea legii penale mai favorabile inculpatului, conform art. 5 C. pen.

În acest sens, instanța, comparând limitele speciale ale pedepsei închisorii prevăzute de pentru infracțiunile săvârșite (de la 3 la 12 ani în cazul infracțiunii prevăzute de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen. din 1969, de la 3 luni la 2 ani în cazul infracțiunii prevăzute de art. 290 alin. (1) C. pen. din 1969, de la 1 la 5 ani, pentru infracțiunea prevăzută de art. 244 alin. (1) și (2) C. pen. și de la 6 luni la 3 ani pentru infracțiunea prevăzută de art. 322 C. pen.) și făcând aplicarea globală a legii penale mai favorabile, a aplicat dispozițiile N.C.P., care prevăd limite reduse ale pedepsei închisorii pentru infracțiunea mai gravă, de înșelăciune.

În consecință, făcând aplicarea dispozițiilor art. 5 C. pen., în temeiul art. 386 C. proc. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., instanța a admis cererea Parchetului de pe lângă Judecătoria Galați și a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului A., din infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen. din 1969 în infracțiunea prevăzută de art. 244 alin. (1) și (2) N.C.P. și din infracțiunea prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen. din 1969 în infracțiunea prevăzută de art. 322 alin. (1) C. pen.

Faptele inculpatului A., care la data de 31 august 2011, a plăsmuit un contract de închiriere de spațiu locativ, pe numele martorului C., contract pe care l-a folosit, împreună cu cartea de identitate a acestuia, în scopul încheierii contractului de telefonie mobilă și al obținerii telefonului, creând un prejudiciu SC D. SRL, în cuantum de 4.085,82 lei, au întrunit elementele constitutive ale infracțiunilor de înșelăciune, prevăzută de art. 244 alin. (1) și (2) C. pen. și fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 322 alin. (1) C. pen.

Împotriva sentinței penale menționate a formulat apel inculpatul A.

Prin Decizia penală

nr. 425/A din 7 aprilie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/233/2013, s-au dispus următoarele

:

S-a admis apelul formulat de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 1751 din 29 octombrie 2015 a Judecătoriei Galați.

S-a desființat, în parte, sentința penală apelată și, în rejudecare:

S-au înlăturat dispozițiile referitoare la condamnarea inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, precum și cele referitoare la aplicarea pedepselor complementare și accesorii.

S-au înlăturat dispozițiile referitoare la contopirea pedepselor și cele de revocare a suspendării condiționate și de aplicare a pedepsei rezultante finale.

S-a înlăturat dispoziția privind obligarea inculpatului la plata sumei de 4.025,82 lei către partea civilă SC B. SRL.

În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen., în referire la art. 16 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., s-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 244 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen., art. 41 alin. (1), art. 43 alin. (1) C. pen., prin încheierea unor acorduri de mediere cu SC D. SA București, C. și SC B. SRL București.

În temeiul art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 raportat la art. 83 alin. (1) C. pen. (1969), s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului A. prin sentința penală nr. 1226 din 26 iunie 2009 a Judecătoriei Galați, definitivă prin neapelare la data de 21 iulie 2009, și s-a dispus executarea acestei pedepse alături de pedeapsa de 1 an închisoare aplicată inculpatului în prezenta cauză, pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

În total, inculpatul A. va executa pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare în regim de detenție.

S-a constatat că, din pedeapsa de 4 ani închisoare menționată anterior, inculpatul a executat perioada de la 18 decembrie 2015 la data de 12 ianuarie 2016.

S-a constatat că SC D. SA București și SC B. SRL București nu mai au pretenții civile față de inculpatul A., conform acordurilor de mediere.

Cheltuielile judiciare avansate de stat, au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a decide astfel, instanța de control judiciar a apreciat că apelul inculpatului A. este fondat.

Astfel, referitor la infracțiunea de înșelăciune, prev. de art. 244 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., art. 41 alin. (1), art. 43 alin. (1) C. pen. săvârșită de inculpat, instanța de apel a constatat că au fost încheiate acorduri de mediere de către inculpatul A. cu SC D. SRL București, C. și SC B. SRL București, fiind vorba de o cauză care înlătură răspunderea penală și duce la încetarea procesului penal conform art. 396 al.6 C. proc. pen. în ref. la art. 16 alin. (1) lit. g) C. proc. pen.

Instanța de apel a reținut că, în mod corect prima instanță a stabilit vinovăția inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de ,,fals în înscrisuri sub semnătură privată’’ prev. de art. 322 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., art. 41 alin. (1), art. 43 alin. (1) C. pen., pe baza materialului probator administrat în cauză: înscrisuri (copii după contract de vânzare-cumpărare, contract de abonament de date mobile, contract de schimb ș.a.); adrese emise de SC B. SRL București și SC D. SRL București; declarațiile martorilor C., E., G. și H.; procese-verbale de prelevare de modele de scris pentru comparație; proces-verbal de confruntare din 11 februarie 2013; declarațiile inculpatului A.

S-a apreciat că nu se impune aplicarea unei pedepse cu amenda penală, întrucât inculpatul nu este la primul impact cu legea penală, fiind în stare de recidivă postcondamnatorie în raport cu pedeapsa de 3 ani închisoare din sentința penală nr. 1226 din 26 iunie 2009 a Judecătoriei Galați, având și alte trei amenzi cu caracter administrativ în fișa de cazier. Pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ,,fals în înscrisuri sub semnătură privată” este corect individualizată, în raport cu criteriile generale, menționate de art. 74 C. pen., fiind incidente în cauză și dispozițiile art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 raportat la art. 83 alin. (1) C. pen. 1969.

Împotriva

Deciziei penale

nr. 425/A din 7 aprilie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/233/2013

a formulat recurs în casație inculpatul

A.

Prin Încheierea nr. 348/RC din 26 septembrie 2016 pronunțată în Dosarul nr.

x/233/2013

de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală,

în baza art. 440 alin. (4) C. proc. pen.

,

s-a admis în principiu cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 425/A din 7 aprilie 2016 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, și s-a trimis cauza în vederea judecării

recursului în casație, cu

citarea părților, pentru termenul din

24 octombrie 2016

.

Examinând

recursul în casație declarat de

inculpatul A., prin prisma dispozițiilor legale incidente și a actelor dosarului, Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat, urmând a fi respins ca atare, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 433 C. proc. pen., în calea extraordinară a recursului în casație, Înalta Curte de Casație și Justiție este obligată să verifice, în condițiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Î

n susținerea căii extraordinare de atac, inculpatul A. a invocat cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., potrivit căruia „hotărârile sunt supuse casării atunci când inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală”.

Astfel, în motivarea incidenței cazului de recursului în casație invocat de inculpat, s-a susținut că lipsește un element constitutiv al infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, respectiv cerința ca înscrisul falsificat să fie apt să producă o consecință juridică.

C

u referire la această critică, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că, potrivit dispozițiilor art. 322 alin. (1) C. proc. pen., constituie infracțiunea de f

als în înscrisuri sub semnătură privată, „

falsificarea unui înscris sub semnătură privată prin vreunul dintre modurile prevăzute în art. 320 sau art. 321, dacă făptuitorul folosește înscrisul falsificat ori îl încredințează altei persoane spre folosire, în vederea producerii unei consecințe juridice”.

În prezenta cauză, se constată existența unei concordanțe depline între situația de fapt reținută în mod definitiv de către instanța de apel, în baza probelor administrate, și elementele de tipicitate ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

Raportat la situația de fapt reținută în cauză, Înalta Curte constată că, fapta inculpatului

A., care la data de 31 august 2011 a plăsmuit un înscris, reprezentând un contract de schimb apartamente, pe care l-a folosit împreună cu cartea de identitate a martorului C., pentru a face dovada spațiului locativ din actul de identitate pe care l-a prezentat în fața SC D. SA, în scopul încheierii contractului de telefonie mobilă și al obținerii telefonului, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 322 alin. (1) C. pen.

În ceea ce privește argumentul invocat de apărare, în sensul că nu sunt întrunite elementele de tipicitate ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, având în vedere că actul falsificat de inculpat nu era apt să producă consecințe juridice, întrucât contractul de schimb de imobile se încheie în formă autentică, se constată că este neîntemeiat. Legiuitorul nu a prevăzut, în textul de incriminare al infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, ca și în cazul infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale, cerința ca falsificarea înscrisului sub semnătură privată să fie de natură a produce consecințe juridice, ci doar cerința ca înscrisul să fie folosit de făptuitor ori încredințat altei persoane spre a fi folosit în vederea producerii unei astfel de consecințe juridice, ceea ce recurentul inculpat a și realizat în cauza de față, prin încheierea contractului de telefonie cu SC D. SA.

Pentru considerentele expuse, constatând că nu este incident cazul de recurs în casație prevăzut de dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 448 alin. (2) lit. b) C. proc. pen., va

respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de inculpatul A.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga

recurentul inculpat la plata sumei

de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 425/A din 7 aprilie 2016 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. x/233/2013.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 24 octombrie 2016.