ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2382/2015

Decizia nr. 2382/2015

Asupra contestației în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin contestația în anulare înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 15 decembrie 2014, sub nr. x/1/2014, contestatoarea Fundația pentru Democrație, Cultură și Libertate - Filiala Călărași (F.D.C.L. Călărași) a solicitat, în contradictoriu cu intimatul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice ("M.D.R.A.P.), anularea Deciziei nr. 3723 din 9 octombrie 2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2/2013, rejudecarea recursului declarat de reclamanta A. Călărași, cercetarea motivelor de casare invocate în termen, pronunțarea motivată asupra recursului și admiterea acestuia.

În motivarea contestației în anulare, s-a arătat că cererea de recurs a vizat trei motive, respectiv:

(i) instanța de fond a aplicat greșit dispozițiile legale incidente - motiv de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ.;

(ii) sentința recurată cuprinde motive contradictorii - motiv de casare prevăzut de art. 488 pct. 6 C. proc. civ.;

(iii) instanța de fond a pronunțat o soluție cu încălcarea normelor de procedură - motiv de casare prevăzut de art. 488 pct. 5 C. proc. civ.

Contestatoarea a mai arătat că instanța de recurs, în motivarea deciziei contestate, a analizat numai motivul de recurs al recurentului-pârât M.D.R.A.P. și a împărtășit exclusiv punctul de vedere al acestuia, ca și cum recursul reclamantei A. Călărași nici nu ar fi fost introdus.

În opinia contestatoarei, dacă instanța de recurs ar fi cercetat în egală măsură și motivele de recurs invocate de recurenta A. Călărași, este rezonabil a crede că ar fi depistat și nuanțele pe care instanța de fond le-a interpretat diametral opus.

Analizând punctual considerentele deciziei contestate, concluzia contestatoarei a fost în sensul că instanța de recurs a omis dintr-o regretabilă eroare, analizarea motivelor de recurs invocate de recurenta A. Călărași, ceea ce instituie prezumția rezonabilă că instanța de recurs nu a examinat cu suficientă aplecare acest recurs.

În drept, contestația în anulare a fost întemeiată pe dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 3 și 4 C. proc. civ. (2010).

Intimatul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice (M.D.R.A.P.) a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației în anulare, ca nefondată, și menținere a Deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 3723 din 09 octombrie 2014, ca legală și temeinică.

În susținerea poziției sale procesuale, intimatul a invocat, în special, următoarele apărări:

Dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 3 din C. proc. civ. au în vedere numai omisiunea de a examina unul din motivele de casare invocate în termen de către recurentă, și nu argumentele de fapt și de drept arătate de parte, care, oricât de larg ar fi dezvoltate, sunt întotdeauna subsumate motivului de casare pe care îl sprijină.

Ca o consecință a soluției de admitere a recursului formulat de pârâtul M.D.R.A.P. împotriva Sentinței civile nr. 2152 din 26 iunie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, au fost menținute, ca temeinice și legale, Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. 72266 din 30 august 2012 și Decizia nr. 180 din 13 noiembrie 2012.

Odată ce instanța de recurs a analizat motivele de casare referitoare la fondul cauzei, este evident că a avut în vedere și motivele de casare invocate de recurenta A. Călărași privind recunoașterea conformității și eligibilității tuturor cheltuielilor efectuate de către A. și restituirea sumelor reținute/executate în temeiul Notei de constatare a cărei anulare s-a solicitat.

În ceea ce privește dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., susținerile contestatoarei nu pot fi reținute întrucât, prin decizia contestată, recursul formulat de reclamanta A. Călărași a fost respins, ca nefondat.

Or, pentru a fi incident motivul prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., trebuie ca din dispozitivul deciziei date de instanța de recurs să lipsească soluția dată respectivei căi de atac: admitere, respingere, anulare, perimare.

În concluzie, intimatul a solicitat să se constate că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 3 și 4 C. proc. civ. și să se dispună respingerea contestației în anulare, ca nefondată.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra contestației în anulare

Examinând decizia atacată, prin prisma motivelor invocate, în raport de dispozițiile legale aplicabile și de apărările formulate în cauză, Înalta Curte reține următoarele:

Prin Decizia nr. 3723 din 9 octombrie 2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, s-a dispus:

"Admite recursul formulat de Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice împotriva Sentinței nr. 2152 din 26 iunie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și respinge acțiunea, ca neîntemeiată.

Respinge recursul formulat de Fundația pentru Democrație, Cultură și Libertate - Filiala Călărași împotriva aceleiași sentințe, ca nefondat".

Temeiul juridic al contestației în anulare îl constituie art. 503 alin. (2) pct. 3 și 4 C. proc. civ. (2010), potrivit căruia:

"(2) Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când:

(...)

Contestația în anulare pentru motivul prevăzut la art. 503 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ. poate fi promovată în cazul în care instanța de recurs nu a făcut nicio analiză referitoare la motivele de casare invocate în termen de recurent și nu atunci când necercetarea motivelor de casare este una deliberată.

Din analiza considerentelor deciziei atacate, în special a celor referitoare la recursul formulat de reclamanta A. Călărași, Înalta Curte reține că respingerea acestui recurs, ca nefondat, a fost determinată, pe de o parte, de caracterul accesoriu al capătului 4 de cerere din acțiunea introductivă, iar, pe de altă parte, de soluția dată litigiului ca o consecință a deciziei de admitere a recursului declarat de pârâtul M.D.R.A.P.

Așadar, nu poate fi vorba de omisiunea cercetării vreunui motiv de casare dintre cele invocate de recurenta-reclamantă, ci de un demers deliberat al instanței de recurs, care nu poate fi cenzurat pe calea contestației în anulare, deoarece această cale de atac nu poate fi utilizată ca un recurs la recurs.

Referitor la motivul prevăzut la art. 503 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., Înalta Curte reține că acesta vizează lipsa din dispozitivul deciziei atacate a mențiunii referitoare la soluția dată unuia dintre recursurile declarate în cauză.

O astfel de ipoteză nu se regăsește în cauza supusă judecății, întrucât soluția de respingere a recursului declarat de reclamanta F.D.C.L. Călărași este menționată în dispozitivul deciziei instanței de recurs.

În concluzie, constând că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 503 alin. (2) pct. 3 și 4 C. proc. civ. (2010), Înalta Curte va respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea Fundația pentru Democrație, Cultură și Libertate - Filiala Călărași, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea Fundația pentru Democrație, Cultură și Libertate - Filiala Călărași împotriva Deciziei nr. 3723 din 9 octombrie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 iunie 2015.

Procesat de GGC - NN