ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1188/2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1188/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința penală nr. 187 din 20 mai

2008 pronunțată de Tribunalul Botoșani s-a dispus condamnarea inculpatului P.M.

la o pedeapsă de 2 ani închisoare, cu aplicarea art. 81 și art. 82 C. pen.,

pentru săvârșirea infracțiunii de loviri cauzatoare de moarte, prev. de art. 183

C. pen., inculpatul fiind obligat și la plata unor daune materiale și morale în

cuantum total de 18.000 lei.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de

fond a reținut că inculpatul P.M. împreună cu familia sa locuiește în satul

Călugărenii Vechi, com. Ungureni, jud. Botoșani și gospodărește împreună cu

tatăl său P.T., ocupându-se împreună cu agricultura și creșterea animalelor.

Inculpatul este consătean cu victima L.I.,

iar la începutul lunii iunie 2007 cei doi au avut un conflict verbal, dar

inculpatul a evitat cearta părăsind locul în care se aflau.

Ulterior, în ziua de 6 iulie 2007

inculpatul împreună cu un alt consătean P.F. s-au deplasat la o cabană situată

în câmp, pe raza satului Călugăreni, unde avea o suprafață de teren și mai

multe vite la pășunat și unde au rămas cei doi peste noapte.

Dimineața inculpatul s-a reîntors acasă,

la cabană rămânând martorul P.F. care la un moment dat a văzut pe L.I.

încărcând de pe terenul inculpatului în căruța sa o cantitate de borceag care

era cosit și adunat.

Revenind în sat martorul i-a spus

inculpatului că victima L.I. a luat o cantitate de borceag de pe terenul său.

Între timp victima aflată în stare de

ebrietate a ajuns și el în sat, s-a deplasat la locuința inculpatului, s-a

apropiat de gard având în mână o furcă și a adresat cuvinte jignitoare tatălui

inculpatului, după care s-a dus la barul aflat în apropiere, unde a continuat

să consume băuturi alcoolice.

În aceeași zi, la prânz victima i-a ieșit

în cale inculpatului care se întorcea acasă, a început să-l înjure și pe acesta

și să-l amenințe, însă inculpatul nu a răspuns la provocări, a ignorat victima

și a intrat în casă.

În jurul orei 16.00 tatăl inculpatului P.T.

a plecat la câmp iar inculpatul văzând victima a întrebat-o în legătură cu

cantitatea de borceag sustrasă, victima recunoscându-și fapta.

După discuție victima a reintrat în bar

iar inculpatul intenționând să plece la câmp a luat o furcă cu două coarne pe

care urma să o pună în căruță.

Victima a revenit la gardul inculpatului

a început să-l jignească din nou pe inculpat, l-a amenințat inclusiv cu moartea

și la un moment dat a ridicat o bâtă pe care o avea în mână cu intenția de a-l

lovi pe inculpat, însă acesta din urmă, cu o mișcare rapidă i-a aplicat

victimei o singură lovitură cu partea metalică a furcii, peste gard, în zona

capului și fără a se apropia.

Victima s-a dezechilibrat și a căzut,

lovindu-se cu capul de suprafața de beton de lângă gard, a horcăit de câteva

ori și a rămas nemișcată.

Observând cele întâmplate inculpatul a

ieșit în drum și a încercat să resusciteze victima și cu ajutorul martorului D.G.,

dar fără rezultat, personalul medical de pe ambulanța sosită la locul

incidentului constatând decesul.

Raportul de necropsie întocmit de

Serviciul de Medicină Legală Botoșani a concluzionat că moartea victimei a fost

violentă și s-a datorat insuficienței cardio-respiratorii acute consecutiv unui

traumatism cranio-facial, cu hemoragie subarahnoidiană, edem cerebral și

fractura bazei craniului și asfixiei mecanice prin aspirare de sânge în căile

respiratorii inferioare.

Referitor la leziunile faciale s-a

constatat că acestea s-au putut produce prin lovire cu mijloc/obiect

contondent, posibil urmate de cădere cu impact occipital și aspirare de sânge

în căile respiratorii inferioare, între leziunile constatate la necropsie și

decesul victimei existând raport de cauzalitate.

S-a mai consemnat că în momentul

decesului sângele victimei conținea 2,40 gr

o

/oo alcool etilic, iar

alcoolemia era de 2,50 gr

o

/oo.

Prima instanță, față de toate împrejurările

comiterii faptei a apreciat că în cauză nu se poate reține o intenție indirectă

a inculpatului de a ucide victima, cu atât mai mult cu cât între cei doi la

momentul aplicării loviturii exista un gard despărțitor, iar intensitatea unei

asemenea lovituri este diferită de aceea a uneia aplicată în mod direct.

Instanța a constatat că inculpatul a

săvârșit fapta sub stăpânirea unei puternice tulburări determinată de

atitudinea victimei astfel că a reținut în favoarea inculpatului circumstanța

atenuantă legală prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen.

Ca urmare a aplicat inculpatului o

pedeapsă situată sub minimul prevăzut de lege și apreciind îndeplinite

condițiile prev. de art. 81 C. pen. a dispus suspendarea condiționată a

executării pedepsei pe un termen de încercare stabilit potrivit art. 82 C. pen.

Referitor la latura civilă a cauzei

instanța de fond a reținut că părțile civile T.M. și L.I.M. s-au constituit

părți civile cu suma de 260.000 lei reprezentând 60.000 lei daune material și

200.000 lei daune morale și având în vedere probele administrate în cauză sub

acest aspect a constatat admisibilă în parte cererea de acordare a

despăgubirilor materiale și a daunelor morale obligându-l pe inculpat la plata

unei sume de 8000 lei daune materiale și 10.000 lei daune morale către părțile

civile, avându-se în vedere și aplicarea în favoarea inculpatului a disp. art. 73

lit. b) C. pen.

Împotriva sentinței penale au declarat

apel părțile civile și inculpatul care au criticat hotărârea pentru

nelegalitate și netemeinicie.

Părțile civile au solicitat schimbarea

încadrării juridice a faptei comise de inculpat din infracțiunea prevăzută de

art. 183 C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 175 lit. i) C. pen. deoarece

din probele administrate a rezultat fără echivoc intenția inculpatului de a

ucide, precum și majorarea pedepsei aplicate inculpatului și executarea

acesteia în regim de detenție.

Cât privește latura civilă a cauzei au

solicitat acordarea daunelor materiale și morale în cuantumul precizat în cererea

de constituire ca părți civile.

În motivarea apelului său inculpatul a

susținut că nu a acționat cu intenția de a ucide victima, ci de a se apăra,

fapta fiind săvârșită la granița dintre starea de provocare și cea de legitimă

apărare și a solicitat reducerea pedepsei până la o treime din minimul special

cu menținerea aplicării dispozițiilor art. 81 C. pen., iar referitor la latura

civilă a cauzei a solicitat înlăturarea obligării sale la daune materiale

întrucât nu au fost dovedite, dar și reducerea daunelor morale greșit

apreciate, în opinia sa.

Curtea de Apel Suceava prin decizia

penală nr. 71 din 24 noiembrie 2008 a admis apelurile declarate de părțile

civile, a casat în parte sentința apelată și rejudecând a înlăturat aplicarea

dispozițiilor art. 81, art. 82, art. 83 și a art. 71 alin. (5) C. pen.; l-a

condamnat pe inculpatul P.M. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 183 C.

pen. cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., art. 74 lit. a) și c) C. pen. și

art. 76 alin. (2) C. pen. la pedeapsa de 3 ani închisoare, obligându-l la plata

către părțile civile a sumei de 15.000 lei daune morale (prin majorare de la

10.000 lei cât fusese obligat de prima instanță) și a menținut celelalte

dispoziții ale hotărârii apelate care nu sunt contrare deciziei pronunțate în

apel.

Prin aceeași decizie instanța a respins

ca nefondat apelul declarat de inculpat, obligându-l și la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

Pentru a decide astfel, instanța de apel

a reținut că fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii de loviri cauzatoare de moarte prev. de art. 183 C. pen. cum

corect a stabilit și prima instanță.

A apreciat instanța de apel că

modalitatea în care inculpatul a acționat dar și conduita acestuia ulterioară

agresiunii au condus la concluzia că acesta nu a avut reprezentarea suprimării

vieții victimei, nu a urmărit și nu a acceptat acest rezultat.

A mai reținut instanța în considerentele

deciziei că susținerea inculpatului în sensul că a acționat cu intenția de a se

apăra de atacul injust și imediat al victimei declanșat asupra sa, lipsit fiind

de posibilitatea de a-și determina liber voința, nu poate fi primită, fiind

nefondată, în condițiile în care acțiunea victimei de a încerca să-i aplice o

lovitură peste un gard care-i despărțea pe cei doi nu constituie un atac în

sensul art. 44 alin. (2) sau (3) C. pen.

S-a apreciat însă că gestul victimei a

fost de natură să producă inculpatului o stare de tulburare sub imperiul căreia

a acționat.

Referitor la pedeapsa aplicată inculpatului

s-a constatat că a fost greșit individualizată, nefiind în măsură să-și atingă

scopul preventiv și educativ, considerându-se justificată o majorare a

cuantumului și executarea în regim de detenție, ca urmare a înlăturării

aplicării disp. art. 81 și urm. C. pen.

În ce privește daunele materiale acordate

părților civile instanța de apel a reținut că în mod corect prima instanță, pe

baza probelor administrate în cauză a stabilit că o sumă de 16.000 lei, acoperă

cheltuielile ocazionate de înmormântarea victimei precum și praznicele

ulterioare, dar avându-se în vedere reținerea în favoarea inculpatului a scuzei

provocării, în mod justificat s-a dispus obligarea inculpatului la plata a

8.000 lei către părțile civile, reprezentând jumătate din suma stabilită.

Referitor la daunele morale solicitate de

părțile civile , instanța de apel apreciind că părților civile li s-a cauzat

incontestabil un prejudiciu moral în urma decesului victimei a considerat că o

sumă de 30.000 lei alături de condamnarea inculpatului sunt în măsură să creeze

părților civile o alinare a suferințelor, iar ca urmare a aplicării disp. art. 73

lit. b) C. pen. l-a obligat pe inculpat la plata către părțile civile a

jumătate din această sumă, respectiv 15.000 lei cu titlu de daune morale.

Decizia instanței de apel a fost recurată

de părțile civile L.I.M. și T.M. Ionela dar și de inculpatul P.M. care au

criticat hotărârile pronunțate pentru nelegalitate și netemeinicie, în esență,

criticile invocate în apel.

În motivele lor de recurs, părțile civile

au invocat greșita încadrare juridică dată faptei comisă de inculpat, despre

care susține că a avut intenția de a ucide victima astfel că se impune, în

opinia lor, schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea de omor

calificat prev. de art. 175 lit. i) C. pen.

În subsidiar au invocat cazul de casare

prev. de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. și a solicitat redozarea

pedepsei aplicată inculpatului de către instanța de apel, respectiv majorarea

cuantumului acesteia.

În recursul său inculpatul a criticat

ambele hotărâri pronunțate pentru greșita sa condamnare invocând cazul de

casare prev. de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen. și a susținut, în

esență, că a acționat în stare de legitimă apărare, lovind victima poziționată

dincolo de gardul despărțitor și în atitudine de atac iminent, doar pentru a

evita consecința letală (pentru sine) a unei agresiuni din partea victimei.

Inculpatul a mai invocat și cazul de

casare prev. de art. 385

9

pct. 9 C. proc. pen. și a susținut că în

ce privește latura civilă a cauzei nu rezultă din hotărârea recurată care sunt

sumele pe care inculpatul a fost obligat să le achite părților civile,

respectiv există din punctul său de vedere, neconcordanțe între considerentele

deciziei și dispozitiv sub acest aspect.

Pentru motivele expuse pe larg în

memoriul depus la dosar și susținut oral de apărătorul ales al recurentului

inculpat s-a solicitat în principal achitarea inculpatului în temeiul art. 11

pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. e) C. proc. pen., iar în subsidiar

casarea hotărârilor și trimiterea spre rejudecare pentru refacerea întregului

probatoriu care în opinia inculpatului este contradictoriu și nu poate lămuri

împrejurările în care s-a comis fapta.

Recursurile declarate în cauză nu sunt

fondate.

Referitor la recursul declarat de părțile

civile Înalta Curte examinând actele și lucrările de la dosar constată că

cererea acestora de a se dispune schimbarea încadrării juridice a faptei comise

de inculpat nu poate fi primită.

În condițiile în care din coroborarea

probelor administrate în cauză a rezultat fără dubiu că la data de 7 iulie 2007

inculpatul a aplicat victimei o lovitură cu furca în zona cranio-facială,

urmată de cădere, cu impact cranian pe o suprafață dură și aspirat hematic în

căile respiratorii inferioare, ce au condus la decesul imediat al victimei, iar

din analiza circumstanțelor reale ale comiterii faptei a rezultat că inculpatul

a urmărit doar să aplice victimei o corecție pentru comportamentul manifestat

de aceasta față de tatăl inculpatului, iar mai apoi față de el, concluzia

instanțelor în sensul că inculpatul nu a urmărit și nici acceptat suprimarea

vieții victimei este corectă.

Deși este adevărat că inculpatul a

aplicat victimei o lovitură în zona capului, zonă vitală a corpului, cu un corp

contondent, apt să producă moartea, relevant este faptul că singura lovitură

i-a fost aplicată victimei în condițiile în care între aceasta și inculpat

există un gard despărțitor astfel că doar zona capului a putut fi vizată, iar

intensitatea unei astfel de lovituri a fost mai redusă decât în cazul în care

între cei doi nu ar fi existat gardul respectiv.

Modul în care inculpatul a reacționat la

agresiunile inițial verbale ale victimei, iar mai apoi la amenințările acestuia

urmate de încercarea de lovire a inculpatului cu un băț, dovedesc că inculpatul

nu a acționat cu intenția de a ucide victima.

Raportul de expertiză medico-legală

evidențiază natura și cauza morții victimei, precizându-se că leziunile s-au

produs prin lovire cu corp dur urmată posibil de cădere cu impact occipital pe

o suprafață dură și aspirat hematic în căile respiratorii inferioare.

Întregul material probator administrat în

cauză dovedește că inculpatul i-a aplicat victimei o singură lovitură, iar victima

s-a dezechilibrat și a căzut lovindu-se cu capul de suprafața dură.

Toate aceste dovezi coroborate

demonstrează că inculpatul nu a avut intenția să ucidă victima, ci numai de a-i

produce o vătămate corporală pentru a o împiedica să-și pună în practică

amenințările, iar decesul a fost un rezultat praeterintenționat.

Elementul subiectiv, necesare pentru

existența infracțiunii de omor nu rezultă din nici o împrejurare în care a fost

comisă fapta și nici din mobilul care l-a determinat pe inculpat să acționeze.

Așa fiind, încadrarea juridică reținută

de instanțe, respectiv loviri cauzatoare de moarte prev. de art. 183 C. pen.

este corectă, astfel că recursul declarat de părțile civile apare ca

neîntemeiat sub acest aspect.

Nici cea de-a doua critică invocată în

recursul părților civile referitor la greșita individualizare a pedepsei

aplicate inculpatul nu poate fi primită.

Cât timp în cauză s-a dovedit existența

unei stări de tulburare a inculpatului, produsă de comportamentul victimei, sub

impulsul căreia s-a comis fapta, iar instanțele au reținut justificat în

favoarea inculpatul scuza provocării prev. de art. 73 lit. b), dar și

circumstanțe atenuante prev. de art. 74 lit. a) și c) C. pen., orientarea spre

o pedeapsă situată sub limita minimă prev. de textul incriminator este corectă.

Pedeapsa de 3 ani închisoare cu executare

în regim de detenție este în măsură să satisfacă scopul prevăzut de art. 52 C.

pen. astfel că o redozare nu se impune.

Pentru aceste considerente recursurile

declarate de părțile civile sunt nefondate și vor fi respinse ca atare potrivit

art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Referitor la recursul declarat de

inculpat, Înalta Curte constată, că apărarea acestuia în sensul că ar fi comis

fapta în stare de legitimă apărare nu este susținută de probele dosarului.

Existența unui atac material, direct,

imediat și injust îndreptat împotriva inculpatului sau a altuia și, care să

pună în pericol grav persoana și drepturile celui atacat, condiție imperativă

pentru incidența disp. art. 44 alin. (2) sau (3) C. pen. nu a fost dovedită în

cauză.

Violențele verbale ale victimei și

încercarea acestuia de a aplica o lovitură peste un gard despărțitor destul de

înalt, aflat între el și inculpat nu pot fi asimilate unui atac în sensul impus

de legiuitor în art. 44 C. pen. și nu justifică aplicarea acestui text.

Ca urmare cererea inculpatului recurent

de a se dispune achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art.

10 lit. e) C. proc. pen. este întemeiată, ca dealtfel nici cererea de a se

trimite cauza spre rejudecare pentru refacerea probatoriului.

Cât timp în cauză au fost administrate

toate probele utile și pertinente atât în acuzarea cât și în apărarea

inculpatului, iar pe baza acestor probe instanțele și-au putut forma convingerea

asupra vinovăției inculpatului, argumentându-și soluțiile pronunțate, o

refacere a probatoriului nu se justifică.

Interpretarea probelor, lămurirea

eventualelor contradicții dintre acestea și, coborârea lor în vederea

stabilirii adevărului sunt atributul exclusiv al instanței care în faza

cercetării judecătorești acționează potrivit art. 63 C. proc. pen.

În fine, nici cel din urmă motiv de

casare invocat de inculpat, întemeiat pe disp. art. 385

9

pct. 9 C.

proc. pen. nu este admisibil.

Susținerea recurentului inculpat în

sensul că ar exista neconcordanță între considerentele și dispozitivul deciziei

pronunțată de instanța de apel referitor la daunele acordate părților civile nu

este reală.

Din considerentele deciziei rezultă cu

claritate că instanța de apel a apreciat ca fiind corectă estimarea instanței

de fond cu privire la daunele materiale cuvenite părților civile respectiv suma

de 16.000 lei care este în măsură să acopere cheltuielile de înmormântare a

victimei dar și praznicele ulterioare, stabilind în sarcina inculpatului

obligația de a achita ½ din această sumă, și anume 8000 lei față de

împrejurarea că în favoarea acestuia s-a reținut circumstanța atenuantă prev. de

art. 73 lit. b) C. pen.

Cu privire la daunele morale instanța de

apel a apreciat că o sumă de 30.000 lei este de natură a crea o reparare a

prejudiciului moral suferit de părțile civile în urma decesului victimei, însă

ca urmare a aplicării disp. art. 73 lit. b) a dispus obligarea inculpatului la

plata a ½ din această sumă, respectiv 15.000 lei către părțile civile.

Examinând dispozitivul deciziei penale

recurate se constată, că instanța a dispus conform celor reținute în

considerentele hotărârii, respectiv obligarea inculpatului la 15.000 lei daune

morale (majorând cuantumul acestora de la 10.000 lei cât stabilise prima

instanță) și a menținut celelalte dispoziții ale sentinței pronunțată de prima

instanță care nu sunt contrare deciziei din apel, inclusiv cele referitoare la

obligarea inculpatului la plata daunelor materiale, pe care le-a apreciat

corect stabilite de prima instanță.

Este evident așadar, că între

considerentele și dispozitivul deciziei recurate nu există contrarietate, iar

dispozitivul hotărârii este pe deplin lămuritor, astfel încât critica invocată

de recurentul inculpat nu este întemeiată.

Pentru considerentele arătate recursurile

declarate în cauză sunt nefondate, urmând a fi respinse ca atare în temeiul

art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2)

C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de

inculpatul P.M. și părțile civile L.I.M. și T.M.I. împotriva deciziei penale

nr. 71 din 24 noiembrie 2008 a Curții de Apel Suceava, secția penală.

Obligă

recurentul inculpat P.M. la plata sumei de 250 lei, cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul pentru

apărătorul din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și

Libertăților Cetățenești.

Obligă

recurentele părți civile L.I.M. și T.M.I. la plata sumei de câte 100 lei, cu

titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 31 martie 2009.