ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 13/2015

Decizie nr. 13/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, revizuientul A., în contradictoriu cu intimații B., C. Bihor, C. Cluj, D., E. și Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj Napoca, a solicitat revizuirea sentinței nr. 210/CA/2008 pronunțată de Curtea de Apel Oradea la data de 28 noiembrie 2008 în Dosarul nr. x/35/2007 în raport cu decizia Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza Ghiurău contra României aferentă cererii nr. 55421/2010, cu consecința retractării hotărârii atacate, iar după rejudecarea cauzei să se admită cererea de chemare în judecată așa cum a fost aceasta formulată.

În motivarea cererii,revizuentul a arătat faptul că, potrivit prevederilor art. 322 pct. 9 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri date de o instanță de recurs atunci când se evocă fondul, se poate cere dacă Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat o încălcare a drepturilor sau libertăților fundamentale datorată unei hotărâri judecătorești, iar consecințele grave ale acestei încălcări continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate.

Prin decizia ce formează obiect al prezentei revizuiri s-au respins pretențiile sale, iar această hotărâre a rămas irevocabilă prin respingerea recursului declarat.

În cauza Ghiurău contra României pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului s-a soluționat cererea acestuia înregistrată sub nr. 55421/2010 și s-a constatat că i-au fost încălcate drepturile prevăzute de art. 3 și art. 5 parag. 1 din Convenție.

Prin întâmpinare, pârâtul C. Bihor a solicitat respingerea ca inadmisibilă a cererii de revizuire formulate de numitul A. împotriva sentinței civile nr. 210/CA/2008 pronunțată de Curtea de Apel Oradea în Dosarul cu nr. x/35/2007, arătând că din lecturarea hotărârii pronunțate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cazul Ghiurău contra României, rezultă că nu există nici o legătură de cauzalitate între încălcarea dreptului fundamental vizat și hotărârea ce se cere a fi revizuită. Plângerea adresată de recurent Curții Europene a Drepturilor Omului nu a avut ca obiect modalitatea de soluționare a prezentei cauze, ci aspecte ce țin de reținerea sa și tratamentele aplicate ulterior reținerii, iar în motivarea hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului nu există nici o trimitere la modalitatea de soluționare a cauzei ce formează obiectul prezentei cereri de revizuire.

Prin întâmpinare, C. Cluj a solicitat respingerea cererii de revizuire, considerând că ultimele două condiții de admisibilitate nu sunt îndeplinite pentru a se admite prezenta cerere, având în vedere că Statul Român și-a îndeplinit obligația de a-l despăgubi pe revizuent, în termenul stabilit de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, suma acordată de 9.750 euro, cu titlu de daune morale și suma de 4.398 euro, cu titlu de cheltuieli, fiind plătită la data de 05 iulie 2013, prin ordinele de plată nr. 2264 și nr. 2265.

De asemenea, prin întâmpinare pârâtul B. a solicitat respingerea ca inadmisibilă a cererii de revizuire.

Hotărârea instanței de fond;

Prin sentința nr. 173 din 21 octombrie 2013 a Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, s-a respins ca neîntemeiată excepția inadmisibilității cererii de revizuire, invocată de intimați și s-a respins ca neîntemeiată cererea de revizuire formulată de revizuientul A. în contradictoriu cu intimații B., C. Bihor, C. Cluj, D., E. și Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj Napoca.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că,potrivit prevederilor art. 322 C. proc. civ., pot face obiectul revizuirii hotărârile rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și cele date de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, iar sentința nr. 210/2008 pronunțată de Curtea de Apel Oradea în Dosarul nr. x/35/2007 poate fi supusă revizuirii.

În ceea ce privește îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 322 pct. 9 C. proc. civ., a apreciat că se impune o analizare pe fond a cauzei, respectiv a temeiniciei cererii de revizuire.

Astfel, prin hotărârea a cărei revizuire se solicită s-a respins acțiunea formulată de reclamantul A., prin care acesta a solicitat obligarea pârâtului B. să-i comunice răspunsul la sesizarea formulată în ianuarie 2007, toate actele care au stat la baza soluționării petiției și măsurile administrative luate, respectiv obligarea pârâților C. Bihor și C. Cluj să-i comunice măsurile disciplinarea sau administrative luate împotriva pârâților D. și E., precum și obligarea pârâților D. și E. la plata de despăgubiri materiale și morale.

Prin hotărârea pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Ghiurău contra României s-a constatat că au fost încălcate drepturile prevăzute în art. 3 și art. 5 parag. 1 din Convenție, întrucât autoritățile nu au desfășurat o anchetă efectivă în privința acuzațiilor reclamantului că a fost supus unor rele tratamente de către polițiști și a fost încălcată procedura penală privind aducerea cu mandat a reclamantului la parchet în vederea audierii.

Conform prevederilor art. 322 pct. 9 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri se poate cere dacă Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat o încălcare a drepturilor sau libertăților fundamentale garantate de Convenție datorată unei hotărâri judecătorești, iar consecințele grave ale încălcării continuă să se producă și nu pot fi remediate în alt mod decât prin revizuirea hotărârii pronunțate.

În speță, prind hotărârea pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Ghiurău contra României nu s-a constatat o încălcare a drepturilor sau libertăților fundamentale ale reclamantului datorată hotărârii judecătorești a cărei revizuire se cere, hotărâre judecătorească care nici nu a fost pusă în discuție în cauza Ghiurău contra României.

Cererea adresată de recurent Curții Europene a Drepturilor Omului nu a avut ca obiect modalitatea de soluționare a cauzei din Dosarul nr. x/35/2007, ci aspecte ce priveau reținerea sa în data de 27 noiembrie 2006 și tratamentele aplicate ulterior reținerii, respectiv plângerea penală formulată de revizuent împotriva celor 10 ofițeri de poliție.

Recursul;

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs revizuentul A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea cererii de recurs, recurentul a susținut, în esență, că prin Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului s-a constatat încălcarea art. 3 și 5 din Convenția Europeană astfel că aceasta este în concordanță cu pretențiile sale ce au făcut obiectul Dosarului nr. x/35/2007 în care s-a pronunțat sentința supusă revizuirii.

Decizia Înaltei Curți asupra recursului;

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse și raportat la prevederile legale aplicabile, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., dar și față de actele și lucrările dosarului, Înalta Curte apreciază că nu subzistă motivele invocate de recurent, de natură a conduce la modificarea hotărârii primei instanțe, în considerarea celor în continuare arătate.

În dreptul procesual intern, respectiv Codul de procedură civilă, legiuitorul național a edictat o procedură specială, menită să constituie un remediu pentru hotărârile judecătorești pronunțate ca urmare a încălcării Convenției Europene a Drepturilor Omului.

Astfel, potrivit art. 322 pct. 9 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitive se poate cere atunci când Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat o încălcare a drepturilor și libertăților fundamentale, iar consecințele grave ale acestei încălcări continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate.

Norma înscrisă în art. 322 pct. 9 C. proc. civ. impune două cerințe, ca și condiții de admisibilitate a cererii de revizuire: prin hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului s-a constatat o încălcare a drepturilor sau libertăților fundamentale datorată unei hotărâri judecătorești și consecințele grave ale acestei încălcări continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate.

În speță,prin hotărârea pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Ghiurău contra României s-a constatat că au fost încălcate drepturile prevăzute în art. 3 și art. 5 parag. 1 din Convenția Europeană, și anume că autoritățile nu au desfășurat o anchetă efectivă în privința acuzațiilor reclamantului referitoare la faptul că a fost supus unor rele tratamente de către polițiști și a fost încălcată procedura penală privind aducerea cu mandat a reclamantului la parchet în vederea audierii.

Prin hotărârea a cărei revizuire se solicită s-a respins acțiunea formulată de reclamantul A., prin care acesta a solicitat obligarea pârâtului B. să-i comunice răspunsul la sesizarea formulată în ianuarie 2007, actele care au stat la baza soluționării petiției și măsurile administrative luate, respectiv obligarea pârâților C. Bihor și C. Cluj să-i comunice măsurile disciplinarea sau administrative luate împotriva pârâților D. și E., precum și obligarea pârâților D. și E. la plata de despăgubiri materiale și morale.

Așa fiind, Înalta Curte constată că în cauza de față Curtea Europeană a Drepturilor Omului nu a constatat o încălcare a drepturilor sau libertăților fundamentale cu privire la hotărârea a cărei revizuire se cere.

Față de toate considerentele expuse, Înalta Curte, apreciază că nu este incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., astfel că în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 cu modificările și completările ulterioare, art. 312 alin. (1) teza a II-a din C. proc. civ., va respinge recursul formulat, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinței nr. 173/2013/CA/PI din 21 octombrie 2013 a Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 ianuarie 2015.