ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1779/2016

Decizia nr. 1779/2016

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 22 iulie 2016 pe rolul Judecătoriei Reghin sub nr. x/289/2016 petentul B.E.J.A. A.

a solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 373

1

C. proc. civ. astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 36 alin. (2) din Legea nr. 202/2010, încuviințarea executării silite prin poprire asupra drepturilor salariale împotriva debitorului B., în baza titlului executoriu constând în contractul de credit bancar din 28 decembrie 2006 pentru suma de 58.499,70 euro.

Prin încheierea de ședință nr. 1337 din 28 iulie 2016 Judecătoria Reghin

a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sector 6 București, reținând că instanța competentă teritorial să soluționeze cauza este, potrivit art. 651 alin. (1) noul C. proc. civ., cea de la sediul/domiciliul debitorului. Cum în speță domiciliul debitorului se află în circumscripția teritorială a Judecătoriei sector 6 București, rezultă că aceasta este instanța competentă teritorial să soluționeze pricina.

Prin sentința nr. 6426 din 23 august 2016 Judecătoria sector 6 București

a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Reghin, a constatat ivit conflictul negativ și a înaintat cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea acestuia.

Pentru a se pronunța astfel, Judecătoria sector 6 București a reținut că, în raport de data formulării cererii de executare silită, și anume 18 aprilie 2011, în cauză sunt aplicabile dispozițiile vechiului C. proc. civ., respectiv art. 373

1

alin. (1) și (2), conform cărora instanța de executare este cea în circumscripția căreia se realizează executarea, dacă legea nu dispune altfel.

Având în vedere că la acest moment nu se poate pretinde părților o riguroasă determinare a bunurilor a căror urmărire se solicită, nici dovada proprietății lor ori individualizarea terților popriți, ce constituie operațiuni ulterioare încuviințării executării silite, precum și în raport de conținutul cererii de încuviințare a executării silite, instanța competentă teritorial în soluționarea cauzei este Judecătoria Reghin.

Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul conform art. 22 alin. (3) C. proc. civ., stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Reghin, pentru argumentele ce succed:

Prealabil pronunțării asupra regulatorului de competență, având în vedere că în soluționarea excepției necompetenței sale teritoriale Judecătoria Reghin a făcut trimitere la dispozițiile art. 650 alin. (1) C. proc. civ. în vigoare, Înalta Curte constată că în cauză, în raport de momentul declanșării procedurii executării silite, respectiv 18.04.2011, sunt aplicabile dispozițiile C. proc. civ. de la 1865, iar nu cele ale noului C. proc. civ. care, în art. 24 statuează că dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite, începute după intrarea acesteia în vigoare.

Dispozițiile art. 373 alin. (2), precum și dispozițiile 373

1

alin. (1) C. proc. civ. stipulează faptul că instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel; că cererea de executare silită, însoțită de tulul executoriu, se depune la executorul judecătoresc care va solicita de îndată instanței de executare încuviințarea executării silite, înaimându-i în copie cererea de executare și titlul respectiv, precum și faptul că, asupra cererii de încuviințare președintele instanței de executare se pronunță prin încheiere dată în camera de consiliu, fără citarea părților.

Coroborând aceste dispoziții legale, rezultă că instanța competentă a soluționa cererea de încuviințare a executării silite a unui titlu executoriu este instanța de executare, respectiv judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea.

În cazul executării silite prin poprire, instanța de executare este cea de ia sediul terțului poprit.

Prin cererea formulată, creditoarea C. SA (prin mandatar SC D. SRL) a solicitat, prin intermediul B.E.J.A. A. executarea silită prin poprire asupra drepturilor salariate ale debitorului B. datorate de către E. SRL cu sediul în comuna Ideciu de Jos, județul Mureș, situație față de care competența de soluționare a cauzei aparține judecătoriei în a cărei rază teritorială își are sediul terțul poprit, și anume, Judecătoria Reghin.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Reghin.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 5 octombrie 2016.