ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 573/2015

Decizia nr. 573/2015

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, prin decizia civilă nr. 890 din 03 octombrie 2014, a admis excepția tardivității declarării apelului și a respins ca tardiv apelul declarat de reclamanta Confederația Blocul Național Sindical împotriva sentinței civile nr. 2043 din 12 decembrie 2012 a Tribunalului Maramureș, pronunțată în Dosar nr. x/100/2011 pe care a menținut-o.

Pentru a dispune astfel, instanța de apel a reținut că în cauză sentința apelată a fost comunicată apelantei la data de 11 februarie 2013.

Apelanta nu a solicitat o repunere în termenul de apel, iar dovada de comunicare de la dosar fond are în vedere comunicarea unor acte, iar nu recomunicarea sentinței.

În aceste condiții, se impun a fi reținute dispozițiile art. 284 C. proc. civ., potrivit cărora termenul de apel este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.

Reclamanta a indicat în acțiune sediul ca fiind în București, sector 6, unde i s-au comunicat toate actele de procedură, inclusiv sentința atacată.

Reclamanta a mai indicat în acțiune un sediu ales la Casa de Cultură din Reșița, județ Caraș-Severin, însă nu a indicat persoana însărcinată cu primirea actelor de procedură, astfel că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 93 C. proc. civ., prin urmare corect s-a comunicat sentința la sediul reclamantei.

Mai trebuie remarcat că față de comunicarea la adresa Casa de Cultură din Reșița, județ Caraș-Severin, aceasta din urmă răspunde că această adresă administrativă este folosită de avocatul ales și angajat doar pentru cauzele de la instanțele din Caraș-Severin, iar nu și pentru alte instanțe, astfel că solicită ca reclamantele să fie citate la sediile acestora din București.

În cauză nu sunt întrunite nici condițiile schimbării de domiciliu/sediu la fondul cauzei, în condițiile art. 98 C. proc. civ.

Trebuie sesizat și că în fața instanței de fond, Tribunalul Maramureș, după introducerea acțiunii, se indică același sediu din București, sector 6.

Nu se poate susține că termenul de apel curge de la data la care avocatul, în calitate de reprezentant al părții a intrat în posesia hotărârii la Tribunalul Maramureș, în condițiile ignorării de către reclamantă a dispozițiilor art. 93 și 98 C. proc. civ., nefiind incidente nici prevederile art. 94 C. proc. civ. cu trimitere la prevederile art. 95 C. proc. civ., respectiv nu trebuia comunicată hotărârea prin publicitate.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta Confederația Blocului Național Sindical, prin care a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei atacată în sensul respingerii excepției de tardivitate a apelului, și trimiterea cauzei spre rejudecare pe fond.

Cererea de recurs nu a fost întemeiată în drept, astfel cum prevăd dispozițiile art. 304 C. proc. civ.

Recurenta apreciază că soluția pronunțată de către instanța de apel este nelegală și netemeinică întrucât aceasta a interpretat în mod greșit dispozițiile art. 92

1

C. proc. civ., reținând că în situația în care nu se cunoaște noua adresă, îndeplinirea procedurii prin afișare este legală.

În aceste condiții, sunt incidente dispozițiile art. 94 C. proc. civ., agentul poștal fiind obligat a depune actul de procedură la grefa instanței, instanța urmând a proceda la afișarea prin publicitate, conform art. 95 C. proc. civ.

În raport de încălcarea acestor texte de lege, respectiv art. 92

1

C. proc. civ., art. 94 și art. 95 C. proc. civ., sentința instanței de fond nu a fost comunicată efectiv reclamantei, luând cunoștință de aceasta la data de 26 martie 2014, prin comunicare făcută de către arhiva instanței. De la această dată trebuie calculat termenul de apel.

Recurenta susține că prin comunicarea hotărârii trebuie să se dea efectiv posibilitatea părții să ia cunoștință de cuprinsul hotărârii.

De asemenea, recurenta-reclamantă a formulat critici în legătură cu considerentele instanței de apel, potrivit cărora susținerile părții în legătură cu comunicarea hotărârii de fond la sediul social au fost contradictorii. De altfel, arată că instanța avea posibilitatea să îi comunice hotărârea la sediul ales, adresă pe care a comunicat-o expres la instanța de fond.

În combaterea cererii de recurs, intimata-pârâtă SC A. Reșita a formulat întâmpinare, prin care a invocat, pe cale de excepție, tardivitatea declarării recursului de față, iar în subsidiar a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Examinând recursul de față, Înalta Curte constată următoarele:

Excepția tardivității declarării recursului de față, excepție invocată de intimată prin întâmpinare, în sensul nerespectării termenului de 15 zile de la data când recurentei i-a fost comunicată decizia atacată, nu subzistă.

Dispozițiile art. 301 C. proc. civ., stabilesc că termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune astfel.

În cauză, recursul a fost declarat la data de 19 noiembrie 2014 (data poștei), iar comunicarea deciziei recurată s-a făcut la data de 05 noiembrie 2014.

În consecință, Înalta Curte urmează să respingă excepția de tardivitate a recursului.

Trecând la analiza criticilor formulate prin cererea de recurs, se constată că deși recurenta nu a indicat temeiul legal al recursului său, Înalta Curte cu aplicarea dispozițiilor art. 306 alin. (3) C. proc. civ. constată incident motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., care privește interpretarea greșită a dispozițiilor art. 92

1

C. proc. civ.

Motivul invocat de recurentă vizând nelegala îndeplinire a procedurii de comunicare a sentinței de fond, se vădește a fi nefondat.

În dosarul de fond este atașată dovada de îndeplinire a procedurii de citare cu societatea recurentă Confederația Blocul Național Sindical, din verificarea căreia rezultă că procesul-verbal întocmit de agentul procedural însărcinat cu înmânarea actului cuprinde toate mențiunile prevăzute de art. 100 alin. (3) C. proc. civ. sub pedeapsa nulității.

Îndeplinirea procedurii de citare prin afișarea actului pe ușa principală a locuinței destinatarului, în condițiile în care nicio persoană din cele prevăzute de art. 92 C. proc. civ. nu a fost găsită, nu încalcă dispozițiile art. 92

1

C. proc. civ. care reglementează în teza finală excepția de la regula care prevede interdicția comunicării citației prin afișare.

Posibilitatea comunicării citației prin afișare în cazul societăților, este permisă numai în ipoteză absenței oricărei persoane de la sediu, ipoteză pe care procesul verbal întocmit de agentul procedural o atestă.

Deși recurenta susține că în situația în care persoana citată și-a schimbat adresa, procedura nu poate fi legal îndeplinită prin afișarea actului pe ușa principală a clădirii, fiind incidente dispozițiile art. 95 C. proc. civ., cu referire la citarea prin publicitate, se constată că recurenta-reclamantă se afla în ipoteza prevăzută de art. 98 C. proc. civ.

Potrivit acestui text de lege, orice schimbare de domiciliu intervenită pe parcursul judecării cauzei, fie în prima instanță, fie ulterior, trebuie comunicată instanței și părții adverse sub sancțiunea neluării ei în seamă, astfel cum este prevăzut de dispozițiile art. 98 C. proc. civ. În acest sens prin coroborarea dispozițiilor art. 92 alin. (3) C. proc. civ. cu cele ale art. 98 C. proc. civ. rezultă că procedura de comunicare, prin care reclamantei i-a fost comunicată sentința de fond a fost legal îndeplinită.

În raport de aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul reclamantei, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția tardivității recursului.

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta Confederația Blocul Național Sindical împotriva deciziei civile nr. 890 din 03 octombrie 2014 a Curții de Apel Cluj, secția I civilă.

Irevocabilă

.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

19 februarie 2015

.