ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2319/2016

Decizia nr. 2319/2016 Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 2076 din 15 iunie 2015, Tribunalul Cluj a admis excepția lipsei capacității de folosință a pârâtei Primăria Municipiului Cluj Napoca, a respins excepția lipsei de interes a acțiunii, invocată de pârâtul Primarul Municipiului Cluj Napoca, a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor, a anulat Dispoziția Primarului Municipiului Cluj Napoca nr. 452 din 31 ianuarie 2014 și a respins petitul privind acordarea daunelor morale.

Prin decizia civilă nr. 1552/A din 15.06.2016, Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, a constatat perimată judecata apelului declarat de pârâtul Primarul Municipiului Cluj Napoca împotriva sentinței civile nr. 2076 din 15 iunie 2015 pronunțată de Tribunalul Cluj și l-a obligat pe acesta să plătească reclamantului Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor suma de 1.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată în apel. Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs pârâtul Primarul Municipiului Cluj Napoca. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 11 iulie 2016 și repartizat completului de filtru nr. 4. Învestită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție a procedat, la data de 14 septembrie 2016, la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, prin raport constatându-se că recursul este admisibil.

Completul de filtru C4, la data de 22 septembrie 2016, constatând că raportul întrunește condițiile prevăzute de art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia, pentru ca părțile să formuleze punct de vedere, astfel cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4) din același cod. Potrivit dovezilor aflate la dosarul de recurs, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților, care nu au exprimat punct de vedere. Constatându-se încheiată procedura de filtru, dosarul a fost înaintat completului de judecată în vederea stabilirii termenului pentru soluționarea căii de atac. S-a fixat termen pentru judecarea recursului la data de 24 noiembrie 2016, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc.

civ., fără citarea părților. Analizând recursul sub aspectul îndeplinirii cerințelor prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele: Potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., sancțiunea nulității recursului „intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488”. Recursul este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată în termenul și condițiile prevăzute de lege, numai pentru motivele expres și limitativ reglementate prin dispozițiile art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ., norme imperative, de ordine publică. Prin exercitarea recursului se urmărește realizarea controlului de legalitate al hotărârii recurate, astfel că, spre deosebire de calea ordinară de atac, care este devolutivă, în recurs părțile sunt obligate a-și conforma conduita procesuală dispozițiilor imperative anterior invocate.

Obligația părții de a arăta motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor este prevăzută sub sancțiunea nulității de dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ. În cuprinsul cererii de recurs cu care a învestit Înalta Curte, recurentul a invocat ca motive de casare dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., criticile sale vizând exclusiv dispoziția instanței de apel de obligare la plata cheltuielilor de judecată. Astfel, recurentul susține că în cauză nu s-a făcut dovada cheltuielilor de judecată, respectiv a onorariului de avocat, astfel cum prevăd dispozițiile art. 452 C. proc. civ., iar cuantumul lor este disproporționat în raport de activitatea desfășurată de avocat.

Solicitarea recurentului în sensul aprecierii proporționalității onorariului cu munca prestată de avocat, valoarea litigiului și complexitatea cauzei, nu poate fi făcută în faza procesuală a recursului, față de actuala configurație a dispozițiilor art. 488 C. proc. civ., care nu permit reformarea unei hotărâri decât pentru motive de nelegalitate. Tot astfel, susținerea recurentului în ce privește dovada cheltuielilor de judecată privește probele administrate, care, de asemenea, nu constituie motiv care să vizeze nelegalitatea hotărârii atacate. Așa fiind, se constată că toate susținerile formulate în cadrul memoriului de recurs constituie motive de netemeinicie, care nu pot fi încadrate în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc.

civ., invocate de recurent sau în celelalte motive de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. Întrucât în calea de atac extraordinară a recursului nu are loc o devoluare a fondului cauzei, obiect al judecății fiind exclusiv legalitatea hotărârii pronunțate în apel, iar memoriul de recurs nu conține critici care să poată fi încadrate în motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., sancțiunea care intervine este nulitatea recursului, neexistând motive de ordine publică, ce să poată fi examinate din oficiu de către instanța de recurs. Așa fiind, pentru aceste considerente, Înalta Curte va aplica sancțiunea expres prevăzută într-o asemenea situație de art. 489 alin. (2) coroborate cu cele ale art. 493 alin. (5) C. proc.

civ., respectiv aceea a anulării recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Anulează recursul declarat de pârâtul Primarul Municipiului Cluj Napoca împotriva deciziei nr. 1552/A din 15 iunie 2016 a Curții de Apel Cluj, secția I civilă. Fără cale de atac. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24 noiembrie 2016.