ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2319/2016

Decizia nr. 2319/2016

Asupra cauzei

de față, constată următoarele:

Prin

sentința civilă nr. 2076 din 15 iunie 2015, Tribunalul Cluj a admis

excepția lipsei capacității de folosință a pârâtei

Primăria Municipiului Cluj Napoca, a respins excepția lipsei de

interes a acțiunii, invocată de pârâtul Primarul Municipiului Cluj

Napoca, a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul Sindicatul

Național al Polițiștilor și Vameșilor, a anulat

Dispoziția Primarului Municipiului Cluj Napoca nr. 452 din 31 ianuarie

2014 și a respins petitul privind acordarea daunelor morale.

Prin decizia

civilă nr. 1552/A din 15.06.2016, Curtea de Apel Cluj, secția I

civilă, a constatat perimată judecata apelului declarat de pârâtul

Primarul Municipiului Cluj Napoca împotriva sentinței civile nr. 2076 din

15 iunie 2015 pronunțată de Tribunalul Cluj și l-a obligat pe

acesta să plătească reclamantului Sindicatul Național al

Polițiștilor și Vameșilor suma de 1.000 lei, reprezentând

cheltuieli de judecată în apel.

Împotriva

acestei hotărâri a formulat recurs pârâtul Primarul Municipiului Cluj

Napoca.

Dosarul a

fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și

Justiție, secția I civilă, la data de 11 iulie 2016 și

repartizat completului de filtru nr. 4.

Învestită

cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și

Justiție a procedat, la data de 14 septembrie 2016, la întocmirea raportului

asupra admisibilității în principiu a recursului, prin raport

constatându-se că recursul este admisibil.

Completul de

filtru C4, la data de 22 septembrie 2016, constatând că raportul

întrunește condițiile prevăzute de art. 493 alin. (3) C. proc.

civ., a dispus comunicarea acestuia, pentru ca părțile să

formuleze punct de vedere, astfel cum prevăd dispozițiile art. 493

alin. (4) din același cod.

Potrivit

dovezilor aflate la dosarul de recurs, raportul asupra

admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat

părților, care nu au exprimat punct de vedere.

Constatându-se

încheiată procedura de filtru, dosarul a fost înaintat

completului

de judecată în vederea stabilirii termenului pentru soluționarea

căii de atac.

S-a fixat

termen pentru judecarea recursului la data de 24 noiembrie 2016, în temeiul

art. 493 alin. (5) C. proc. civ., fără citarea părților.

Analizând

recursul sub aspectul îndeplinirii cerințelor prevăzute de art. 486

alin. (1) lit. d) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art.

489 alin. (2) C. proc. civ., sancțiunea nulității recursului

„intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele

de casare prevăzute de art. 488”.

Recursul este

o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată în termenul

și condițiile prevăzute de lege, numai pentru motivele expres

și limitativ reglementate prin dispozițiile art. 488 pct. 1-8 C.

proc. civ., norme imperative, de ordine publică.

Prin

exercitarea recursului se urmărește realizarea controlului de

legalitate al hotărârii recurate, astfel că, spre deosebire de calea

ordinară de atac, care este devolutivă, în recurs părțile

sunt obligate a-și conforma conduita procesuală dispozițiilor imperative

anterior invocate.

Obligația

părții de a arăta motivele de nelegalitate pe care se

întemeiază recursul și dezvoltarea lor este prevăzută sub

sancțiunea nulității de dispozițiile art. 489 alin. (2) C.

proc. civ.

În cuprinsul

cererii de recurs cu care a învestit Înalta Curte, recurentul a invocat ca

motive de casare dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc.

civ., criticile sale vizând exclusiv dispoziția instanței de apel de

obligare la plata cheltuielilor de judecată.

Astfel,

recurentul susține că în cauză nu s-a făcut dovada

cheltuielilor de judecată, respectiv a onorariului de avocat, astfel cum

prevăd dispozițiile art. 452 C. proc. civ., iar cuantumul lor este

disproporționat în raport de activitatea desfășurată de

avocat.

Solicitarea

recurentului în sensul aprecierii proporționalității onorariului

cu munca prestată de avocat, valoarea litigiului și complexitatea

cauzei, nu poate fi făcută în faza procesuală a recursului,

față de actuala configurație a dispozițiilor art. 488 C.

proc. civ., care nu permit reformarea unei hotărâri decât pentru motive de

nelegalitate.

Tot astfel,

susținerea recurentului în ce privește dovada cheltuielilor de

judecată privește probele administrate, care, de asemenea, nu

constituie motiv care să vizeze nelegalitatea hotărârii atacate.

Așa

fiind, se constată că toate susținerile formulate în cadrul

memoriului de recurs constituie motive de netemeinicie, care nu pot fi

încadrate în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc.

civ., invocate de recurent sau în celelalte motive de nelegalitate

prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Întrucât în

calea de atac extraordinară a recursului nu are loc o devoluare a fondului

cauzei, obiect al judecății fiind exclusiv legalitatea hotărârii

pronunțate în apel, iar memoriul de recurs nu conține critici care

să poată fi încadrate în motivele de nelegalitate expres

prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., sancțiunea care

intervine este nulitatea recursului, neexistând motive de ordine publică,

ce să poată fi examinate din oficiu de către instanța de

recurs.

Așa

fiind, pentru aceste considerente, Înalta Curte va aplica sancțiunea

expres prevăzută într-o asemenea situație de art. 489 alin. (2)

coroborate cu cele ale art. 493 alin. (5) C. proc. civ., respectiv aceea a

anulării recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează

recursul declarat de pârâtul Primarul Municipiului Cluj Napoca împotriva

deciziei nr. 1552/A din 15 iunie 2016 a Curții de Apel Cluj, secția I

civilă.

Fără

cale de atac.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi, 24 noiembrie 2016.