ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3827/2015

Decizia nr. 3827/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată la data de 08 ianuarie 2015 pe rolul Curții de Apel Ploiești, petenta A. a solicitat îndreptarea erorii materiale strecurate în cuprinsul deciziei civile nr. 5781 din data de 09 decembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, în Dosarul nr. x/120/2014/a1.

Soluția instanței de fond

Prin Încheierea din 20 ianuarie 2015, Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis în parte cererea formulată de petenta A., privind îndreptarea erorii materiale strecurate în decizia nr. 5781 din data de 9 decembrie 2014, în sensul că domiciliul recurentei este în Târgoviște, îndreptarea făcându-se pe ambele exemplare ale deciziei.

Instanța de fond, analizând cererea petentei referitoare la pretinsa eroare din practicaua aceleiași hotărâri judecătorești, a constatat că nu există eroare materială sau omisiune în sensul prevederilor art. 442 C. proc. civ., cele două sintagme „procedura legal îndeplinită” și „procedura de citare legal îndeplinită” reliefează aceeași împrejurare, a îndeplinirii legale a procedurii de citare, ambele modalități de exprimare fiind corecte.

Calea de atac exercitată

Împotriva Încheierii din 20 ianuarie 2015 a Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta A.

În motivarea recursului , reclamanta arată că în mod greșit în dispozitivul încheierii atacate s-a scris că este definitivă, deoarece aceasta poate fi atacată minim o dată, conform art. 446 C. proc. civ. și solicită să se corecteze eroarea.

Soluția instanței de recurs

Înainte de a analiza motivele de recurs invocate în cauză, Înalta Curte constată că recursul este inadmisibil, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Potrivit art. 442 C. proc. civ.:

„(1) Erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea și susținerile părților sau cele de calcul, precum și orice alte erori materiale cuprinse în hotărâri sau încheieri pot fi îndreptate din oficiu ori la cerere.

(2) Instanța se pronunță prin încheiere dată în camera de consiliu. Părțile vor fi citate numai dacă instanța socotește că este necesar ca ele să dea anumite lămuriri.

(3) În cazul hotărârilor, îndreptarea se va face în ambele exemplare ale hotărârii.”

Conform art. 444 C. proc. civ.:

„(1) Dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în căile extraordinare de atac sau în fond după casarea cu reținere, în termen de 15 zile de la pronunțare.

(2) Cererea se soluționează de urgență, cu citarea părților, prin hotărâre separată. Prevederile art. 443 alin. (3) se aplică în mod corespunzător.

(3) Dispozițiile prezentului articol se aplică și în cazul când instanța a omis să se pronunțe asupra cererilor martorilor, experților, traducătorilor, interpreților sau apărătorilor, cu privire la drepturile lor.”

Art. 446 C. proc. civ. prevede că: „Încheierile pronunțate în temeiul art. 442 și 443, precum și hotărârea pronunțată potrivit art. 444 sunt supuse acelorași căi de atac ca și hotărârile în legătură cu care s-a solicitat, după caz, îndreptarea, lămurirea sau înlăturarea dispozițiilor contradictorii ori completarea”.

În cauză, s-a formulat cerere privind îndreptarea erorii materiale strecurate în decizia nr. 5781 din 9 decembrie 2014 a Curții de Apel Ploiești, deciziei prin care a fost soluționat recursul declarat de recurenta-reclamantă împotriva încheierii din 20 octombrie 2014 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.

Potrivit textelor de lege citate, încheierea prin care a fost îndreptată, în parte, o eroare materială este definitivă.

Prin urmare, recursul declarat în cauză este inadmisibil.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs

Pentru considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 446 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A. împotriva încheierii din 20 ianuarie 2015 a Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 27 noiembrie 2015.