ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 548/2015

Decizia nr. 548/2015

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Hotărârea supusă revizuirii;

Prin Decizia nr. 384 din 29 ianuarie 2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, s-a respins recursul declarat de A. împotriva sentinței civile nr. 2621 din 10 aprilie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

În argumentele prezente, instanța de control judiciar a reținut că recurentul - reclamant a solicitat instanței de contencios administrativ, anularea în parte a Dispoziției directorului B. nr. 11/599 din 31 mai 2011, respectiv alin. penultim : „Personalul nominalizat în anexa 3, beneficiază începând cu data de 26 ianuarie 2011 de drepturile salariale stabilite potrivit Dispoziției directorului B. nr. S/II/675/2010.”

Coeficientul de ierarhizare 5,75, de care a beneficiat recurentul - reclamant începând cu data de 26 iulie 2010 - 25 ianuarie 2011, a fost stabilit prin Dispoziția directorului B. nr. II/675/2010, conform art. 3 din Nota la Anexa nr. IV/1A din Legea nr. 330/2009, pentru o perioadă de 6 luni, iar după expirarea perioadei de 6 luni a beneficiat de un coeficient de 5,40, având în vedere ca H.G. nr. 416/2007, când B. se afla în Aparatul Central, a fost modificată prin H.G. nr. 732/2010, B. fiind preluată ca structură aflată în subordinea C.

Instanța de recurs a mai reținut că majorarea salarială de 15% la salariu de bază, prevăzută de Legea nr. 285/2010 a fost aplicată recurentului la indemnizația de încadrare, astfel cum a fost prevăzută în Dispoziția directorului B. nr. S/II/675/2010 după expirarea celor șase luni, respectiv 26 ianuarie 2011.

De asemenea, prin Dispoziția directorului B. nr. II/599 din 31 mai 2011, contestată în prezenta cauză, a fost preluat coeficientul stabilit începând cu data de 26 ianuarie 2011 prin dispoziția directorului B. nr. S/II/675/2010, aspect reținut corect de prima instanță, reorganizarea C. ducând implicit și la modificarea structurii organizatorice a efectivelor C.

A mai apreciat instanța de recurs că recurentul a beneficiat de dispozițiile Legii nr. 285/2010 privind majorarea salarială de 15% la salariul de bază, dar această majorare a fost aplicată la coeficientul de ierarhizare de 5,40 stabilit de Dispoziția directorului B. nr. S/II/675/2010, (aceasta fiind dată ca urmare a preluării B. ca structură în subordinea C.).

În fine instanța a mai constatat că începând cu data de 26 ianuarie 2011, drepturile salariale cuvenite recurentului au fost stabilite în raport de funcția deținută în cadrul unei unități aflate în subordinea C., la care a fost aplicat sporul de 15% prevăzut de art. 1 alin. (1) și art. 1 alin. (5) din Legea nr. 285/2010, coeficientul păstrat pentru perioada 26 iulie 2010 - 25 ianuarie 2011 având caracter temporar.

Conchide instanța de recurs că menținerea coeficientului de 5,70 și după data de 25 ianuarie 2011, ar duce la încălcarea dispozițiilor art. 1 pct. 5 din Legea nr. 285/2010 care interzic creșteri salariale, altfel decât cele prevăzute de lege.

Cererea de revizuire;

La data e 4 februarie 20144, împotriva Deciziei nr. 384 din 29 ianuarie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a formulat cerere de revizuire A., invocând generic dispozițiile art. 322- art. 328 C. proc. civ.

În succinta motivare a cererii de revizuire se arată că, soluția pronunță în recurs este nelegală și netemeinică.

Apărările formulate în cauză;

Prin întâmpinarea formulată intimatul D. a invocat excepția inadmisibilității prezentei cereri de revizuire, având în vedere dispozițiile art. 322 alin. (1) C. proc. civ.

Considerentele Înaltei Curți - instanța competentă să soluționeze calea de atac extraordinară, în temeiul art. 323 alin. (2) C. proc. civ.

Revizuentul A. a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere de revizuire împotriva Deciziei nr. 384 din 29 ianuarie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, fără a dezvolta motivele cererii de revizuire, invocând prevederile art. 322-328 C. proc. civ.

Calea extraordinară de atac a revizuirii se poate exercita, astfel cum prevede art. 322 C. proc. civ., împotriva hotărârilor rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și împotriva hotărârilor date în recurs, atunci când evocă fondul.

Revizuirea se constituie într-o cale extraordinară de atac, iar condițiile în care aceasta poate fi făcută sunt strict prevăzute de lege astfel încât numai în situațiile strict circumscrise de lege poate fi admisă.

Înalta Curte, examinând prezenta cerere de revizuire în raport de motivele de fapt și de drept invocate generic, conform art. 326 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cu care dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază, reține că aceasta nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 322 C. proc. civ.

Pentru a se putea cere revizuirea unei hotărâri date de instanța de recurs, potrivit art. 322 C. proc. civ., legiuitorul a impus condiția ca respectiva hotărâre să fi evocat fondul, ceea ce implică fie stabilirea unei alte stări de fapt decât cea care fusese reținută în fazele de judecată anterioare, fie aplicarea altor dispoziții legale la împrejurările de fapt ce fuseseră stabilite, în oricare dintre ipoteze urmând să se dea o altă dezlegare raportului juridic dedus judecății decât cea pronunțată până la acel moment.

Mai mult decât atât, în speță, revizuentul a invocat formal prevederile art. 322 - 328 C. proc. civ., fără să indice vreo împrejurare de fapt care să poată fi încadrată în cazurile de revizuire prevăzute de lege.

Față de cele ce preced, instanța apreciază că revizuirea nu îndeplinește condițiile expres și limitativ prevăzute în textele legale precitate, astfel că văzând dispozițiile art. 326 alin. (3) C. proc. civ., în conformitate cu care dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de A. împotriva Deciziei nr. 384 din 29 ianuarie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 11 februarie 2015.